Poezie

Învârtită

1 min lectură·14 iunie 2022

Mediu

frunză verde de lemn dulce,

chiar în sat la noi la cruce,

vin ficiori din patru sate

cu cămeșile curate

și cu brâie negre, late

fetele cu flori în ie,

ce-au fost la cules în vie

cu păr negru, sprâncenate,

cu cosițele pe spate,

vin să fie iar jucate

și să vadă de-au noroc

să se-nvârtă cu mult foc

fete tinere, vezi bine,

să ofteze, să suspine,

după cum le șade bine

geaba clopotul iar trage,

geaba câte-o vită rage,

babele boscorodesc

și copiii iscodesc

jocul vesel și drăcesc

ba mai iute și cu spor,

ba mai blând, încetișor,

până când luna răsare,

bate inima mai tare

și mai furi vreo sărutare

printre gene câte-o fată

te privește dintr-odată,

iar de-ntrebi, ea râde toată

că-i intrase praf în ochi,

să nu-i fie de deochi

două frunze, două cepe,

fetele nu poți pricepe,

și un fir de busuioc,

ca la joc să ai noroc,

floricică roșie foc

001.189

Cristina-Monica Moldoveanu. “Învârtită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14162953/invartita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.