Poezie

Feminitate

1 min lectură·14 mai 2022

Mediu

femeia cu ochii mari, gravidă de eclipse și inele de lună

pe care le naște pe furiș în luncile apelor nedomesticite

femeie încăpățânată

ce nu vrea să fie animal cu crupă rodnică,

dar vrea să sporească focul vestalelor cu ambra gândurilor ei,

cu ecuații matematice și concerte simfonice care încântă spectatorii

de pe stelele care s-au înfipt de mult timp în cer,

femeie stearpă

care-și lasă trupul suav pradă soarelui și muncii grele

care acceptă ca bărbații bătrânețea, boala și nimicirea

pentru rotogolul de humă care crește și înflorește și se înmulțește și moare

pentru cărțile de anticar reciclate și rescrise cu linii din viața ei ,

pentru imobilele vechi recondiționate

pentru sentimentele demodate și visele uzate

pentru orgoliu și ură, invidie și disperare, pentru iubire și curaj,

pentru toate lucrurile care trebuie să piară ca să renască altele

femeie

și iar femeie pentru bărbatul ei, ademenind ninsori pe buzele ei firebinți,

cu floare înfierată, cu apă din urmă de ciută spălată,

ca o poartă spre lume pe care bărbatul câteodată nu o descuie,

pe unde gândul sau piciorul lui nu trece, pe unde osul lui nu crește

ca să o poată vedea doar pe ea

001.216

Cristina-Monica Moldoveanu. “Feminitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14162426/feminitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.