Poezie
Cumpănă
1 min lectură·
Mediu
Un nuc alb a murit azi-an. S-a uscat de-a lungul verii,
toamna și-a lepădat nucile, multe și dulci,
apoi a rămas gol și rece, nici ciocănitoarea nu îl mai căuta.
Acum moare fratele lui, alt nuc,
și prin coastele lui desfrunzite răsare soarele,
ca o inimă. Nucul plânge și se zbuciumă, atât de tare,
încât tună și fulgeră și vântul stârnit e vijelie mare.
Nucul nu are nuci, dar are inimă – prin trupul lui alb
au trecut anotimpuri și apocalipse de nori și ceață.
Un nuc mai tânăr, o mladă, dă să iasă la lumină printe rugi de mur.
În lumea copacilor, un nuc ce moare este o cumpănă
între două lumi, o scară de lemn către Dumnezeu.
041.690
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Cumpănă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14156931/cumpanaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMIoan-Mircea, mă bucur că v-a plăcut pozia mea.
0
CȘCristina,
ai aici o lucrare specială,
(așa cum știi tu cel mai bine să răsfeți cititorul de fiecare dată)
”Nucul nu are nuci, dar are inimă - prin trupul lui alb ...”
”o scară de lemn către Dumnezeu.”
Fiecare linie poarta esența Nucului ...
Da, mi-a plăcut mult!
Cu mult Drag!
Maria,
ai aici o lucrare specială,
(așa cum știi tu cel mai bine să răsfeți cititorul de fiecare dată)
”Nucul nu are nuci, dar are inimă - prin trupul lui alb ...”
”o scară de lemn către Dumnezeu.”
Fiecare linie poarta esența Nucului ...
Da, mi-a plăcut mult!
Cu mult Drag!
Maria,
0
CMMulțumesc, Maria, cu drag, și îți doresc șoapte de frunze și poezie.
0
Dacă te uiti pe trunchiul nucului
Vei găsi ochii nucului cu care el vede lumea
Nu doar lumea îl vede pe el
Nucul are multe taine
Una din taine o spui tu aici
“Un nuc mai tânăr, o mladă, dă să iasă la lumină printe rugi de mur.
În lumea copacilor, un nuc ce moare este o cumpănă
între două lumi, o scară de lemn către Dumnezeu.”