Poezie

poem sf (3)

2 min lectură·17 iulie 2020

Mediu

domnișoara Aglaia se plictisește,

tânărul care îi face curte i-a sărutat azi mâna pe hipernet

și ea purta mănușa reciclabilă cu aromă de căpșună,

albastră precum rochia ei din fibră de nucă cocos,

vopsită cu cerneală de calamar

el a căutat-o pe hipernet, unde i-a trimis la start

o atingere cam îndrăzneață, aidoma amprentei degetelor lui,

o senzație imitată după felul cum el își trecea mâna prin păr

ca să pară mai șmecher,

dar ea a refuzat să îi răspundă cu parfumul mâinilor ei,

cumpărat ieftin la etajul minus 5 al parfumeriei Second Hand

acum ea privește în hologlindă

și își îmbracă rochia cu culori ajustabile

în funcție de dispoziția afectivă,

apasă grăbită pentru a schimba albastrul în verde,

apasă pe cadrul hologlinzii pentru a încerca

cum i-ar ședea în culori mai șterse sau în culori complementare

Aglaia crede că e deja îndrăgostită,

dar totuși nu îl place pe acest tânăr prea îndrăzneț,

care a invitat-o în aeromobilul lui pe autostradă

încă din prima seară când s-au cunoscut

la robotul stradal pentru croitorie instant,

unde au stat împreună la coadă, să-și schimbe hainele

dragostea este pentru el și ea

o amintire din secolul 22, când geniul unui poet din Pacific

a creat o capodoperă uriașă, o lucrare de referință

care a pus capăt pentru totdeauna tuturor idilelor

și ideilor poetice ale altor îndrăgostiți

001.517

Cristina-Monica Moldoveanu. “poem sf (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14148369/poem-sf-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.