Poezie

Antiparticule

2 min lectură·15 mai 2020

Mediu

Maestrul a construit cubul cel mai perfect cu putință,

Din sticla cea mai opacă cu putință.

Aici înăuntru nu poate intra decât lumina, numai lumina.

Orice altă creatură moare dacă intră în acest cub.

Fiindcă orice altă creatură e amestec de noapte și zi. Chiar și orbii.

Castanii și cedrii și ulmii dansau prin toate frunzele

În soarele puternic al verii.

La ce bun o casă în care nu poate intra decât lumina singură,

Dar nici lumina nu poate să îi străbată pereții ?

Aurelia se zbătea ca între viață și moarte în timpul unui coșmar,

Se trezea pe jumătate și își spunea în gând că acel cub trebuie demolat

Sau făcut să explodeze, fiindcă încurcă legile firii –

E ca un sarcofag ce nu poate fi deschis, într-o piramidă în care razele

Intră doar la solstițiul de iarnă și șterg coridoarele cu umbrele prelungi

Ale torțelor și statuilor rituale.

De ce doamne trebuie mereu să ne amintim de egipteni?

Fiindcă Nilul e cel mai fantastic fluviu sau noi cei mai îndatorați lor?

Aurelia a adormit și s-a trezit de vreo 5 ori, nemulțumită de ceea ce

Se întâmpla în visul ei.

Luna și-a păstrat răgazul ei de odihnă deasupra ulmilor și cedrilor,

Era ca un bănuț sclipitor agățat ca momeală la pescuit

Și Aurelia își amintea perfect în vis despre undița ei mică

Din copilărie, primită în dar de la tata. Acum era fericită,

Uitase că nimeni nu putea intra în cub în afară de lumină.

Dintr-odată simți un gust rău, ca de apă stătută într-o fântână

Necurățată de alge și de mușchi de mult timp.

Fusese soarele atât de puternic, deci nu era logic ca luna,

Ca o preoteasă pădureancă a templului străvechi, să fie ea cea care va intra

Cu razele ei tulburi, cu lumina ei ce căzuse demult în grădina Ghetsimani

Soarele adusese deșertul peste cub, iar luna aducea pădurea,

Misterioasă și umedă,respirând odată cu femeia numită Aurelia,

Care visase ceva urât, ceva ce se va sparge dimineața,

Desigur o ceașcă neagră de cafea.

001.833

Cristina-Monica Moldoveanu. “Antiparticule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14146869/antiparticule

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.