Poezie
amonte
1 min lectură·
Mediu
merg pe malul rîului în amonte
e greu
am trecut de jumătate, așa arată ceasul meu solar
mă întorc de la prundul din jos la prundul din sus
minunea aceea e un copac vorbitor
șoptește prin frunzele care îi cad peste rădăcini
ca și mie, îi este frig, se învelește la picioare,
nu poate coborî mai din vale
își rotește crengile și iscă vântul care aduce zăpezi
și cu cât se vaită mai tare, cu atît iarna e mai aproape
alăturea îmi stau și lucruri noi și vechi
e oare piatra pe care calc mai bătrînă
decît copacul, decît omul, decît luceferii?
greierii nu mai respiră, stau ascunși
sub un pămînt ce-o să-i arunce afară din nou
dar pe mine?
pe mine vreun înger poate,
dar nu se știe cît voi sta ascunsă și unde
002.040
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “amonte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14126736/amonteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.