Poezie

Cloșca și puii

1 min lectură·21 decembrie 2017

Mediu

Către toamnă, în ogradă

Am o cloșcă înfuriată.

Ploaie, nor sau friguleț

Ea nu iese din coteț.

De m-apropii se înfoaie,

Aripile nu dezdoaie,

Roșcovană, mare, grasă,

Ouăle nu și le lasă.

Trec așa trei săptămâni,

Bruma cade pe fîntâni

Vîntul șuieră-n portiță

Nu sînt flori în grădiniță.

Ouăle sparte deodată,

Zece pui au ochi să vadă.

Ghemuri mici mustind de viață,

Ies afar' de dimineață.

Patru roșii, unul negru,

Cinci sînt galbeni pe de-a-ntregul.

Cred că mama lor îi cheamă

Fiindcă să nu-i fur i-e teamă.

Cel negruț e cocoșel,

Creastă mică, plin de el.

Încă de acum el cată

Vitejește în poiată.

Fiindcă-i rece în răpciune,

Puiul meu ca un tăciune

Și-a găsit colțul de rai

În tindă, pe un vătrai.

002.349

Cristina-Monica Moldoveanu. “Cloșca și puii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14117891/closca-si-puii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.