Poezie
Dansul culorii roșu
1 min lectură·
Mediu
am început să vorbesc odată cu lumina
spuneam mama și tata deodată cu ea
nici nu știam cît de mult seamănă între ele
vorbele și lumina
cît de ușor, din carnea mea rupte,
silabele bat clopotul sau toaca
în lumea oamenilor, cei care mereu crucifică umbre,
o lume cu eoliene și hidrocentrale
aprind veioza să pot scrie
o epistolă către akadieni și zeii lor
pe care îi respect pe toți pentru ce au dărîmat sau au ridicat
dintr-o dată
telecomanda CD player-ului a murit
acumulatorii sînt la limita de subzistență –
cu fiecare silabă rostită
fîlfîie fluturii carnivori, în ritm de horă
pe linia de centură a creierului meu,
cad toți din mine însămi în mine însămi
de fapt ne-am logodit demult cu mama-lumină
și sîntem fii și fiice incestuoase
001.503
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Dansul culorii roșu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14117436/dansul-culorii-rosuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.