Poezie

imago materna

2 min lectură·6 iulie 2016

Mediu

domnișoara cu ochii negri și bretonul tăiat otova

locuiește aproape de dealul Mitropoliei

undeva pe strada Muzelor

ea a aflat ce e bun și ce e rău de la sine putere

cândva între tinerețe și bătrânețe

pe vremea ultimelor căruțe cu coviltir și a suveicilor mânuite mai iute

decât constelațiile în miezul verii

cât te iubeam mamă

cât de mult te iubeam când îți puneai halatul de baie din prosop

scurt până deasupra genunchilor

e ciudat cum mereu aveai câte două din fiecare și jumătate îmi dădeai mie

costume deux-pieces costume de baie șepci halate inele de aur cu piatră roșie

amintiri mamă nimic altceva

câteodată era vraiște și vai și amar printre atâtea Muze

și mai ales printre maeștrii astronomiei

care din noi două era cometă nici eu nu știu

tu împărțeai cu ambele mâini și luai înapoi la fel

de fapt timpul pe care numai marii înțelepți îl măsoară

timpul care ne-a scuturat pe amândouă

ca pe două mere de aur coapte în grădina nepăzită

sunt și stele cu inima înghețată și stele care încă ard în inima lor

mai este și nimicul înfricoșător de mare

sau îngerașul magnetic lipit de frigiderul tău

visele cu morții noștri supărați pe noi sau pe lumea păcătoasă

și crucifixul în colțul cel mai alb și sobru al casei în care locuiești

tu mamă

003.489

Cristina-Monica Moldoveanu. “imago materna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14094182/imago-materna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.