Poezie

somnul zeilor

1 min lectură·4 iulie 2016

Mediu

am cunoscut odată o bătrână înțeleaptă cu trupul scorojit

încât nu era mare diferență între ea și stejarul noduros foarte bătrân

din curtea cimitirului inocenților

mi-a spus că nu vrea să îmi vândă nici minciuni și nici povești

fiindcă există copaci bătrâni de tot care nu adorm decât rar

numai atunci când le descântă păsările cerului

pe limbă dulce și duioasă

să se mai deschidă din boboc vreo floare

am început să mă vait că eu nu vreau fiu mereu trează

dar ea a ripostat că numai Dumnezeu nu doarme

și de aceea se taie copacii înalți ca să nu mai clipească din ochi de frunze

și de aceea pădurarii nu mai păzesc visele celor care s-au înălțat pe vârfuri

fiindcă nevoia e mama înțelepciunii

a celor care înțeleg ce înseamnă să fii doar om

în lumea mirării și dezmirării

unor copii

001.375

Cristina-Monica Moldoveanu. “somnul zeilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14094088/somnul-zeilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.