femeie dormind, desen în cretă roșie

îmi imaginez doi oameni care fac dragoste sunt din turtă dulce și se lipesc la încheieturi paietele de ciocolată se topesc devin ca biscuiții înmuiați în sirop sau ca bucățelele de pâine uscată înmuiate de preoți în vin sfințit

amețesc și alunecă fac baie cu spumant sau cu săruri pentru a-și veni în fire apoi iau viața de la capăt el își ascunde mușchii puternici și venele oțelite ea își acoperă glezna subțire și pielea netedă încă prea albă pe sâni

am întâlnit odată un bărbat în trecere îl vedeam ca printr-o mască de apicultor era un stup de femei în jurul lui și el stătea cu brațele pe șolduri înfipt în pământ cu spatele la mine niciodată nu am mai privit un fund de bărbat dar nici atunci nu fusese vina mea azi amândoi am albit departe unul de altul

atunci era un iz de mugur de brad tânăr și flori de lămâi strivite în palmă era o poftă să șed drept culcată pe pământul gol și cald să fi fost poate vară cu ploaie multă și poate că brațele și picioarele îmi erau prea fragede atingeam ușor ceafa cu călcâiul dansam pe brațele fotoliului juram că nu voi fuma niciodată și că-mi voi păstra coloana vertebrală elastică îmbătrânind credeam că voi avea nunta mea bleumarină în rochie tăiată simplu și drept

numai în anul acela au crescut maci în câmpul de dincolo de gardul meu nu se știe de unde picase sămânța s-au scuturat și înnegrit ca macii dar nu s-au prins deloc