Poezie

donquijotescă

1 min lectură·23 februarie 2015

Mediu

era o viață cu aromă acrișoară

de o de lancome singurul parfum al mamei păstrat douăzeci de ani

din care miroseam fără să îndrăznesc să șterpelesc

cu mimi din boema murind în tremolo lent ca să plâng eu

pe o scenă ieftină la primul meu spectacol

și bicicletele din belsize învârtind roțile lor de ciocolată

rulau în visele mele de novice la școala impresiilor subtile

erau câini care veneau ca în singur pe lume să mă întâmpine

în două labe când mă întorceam cu ghiozdanul în spinare

mergeau împreună cu mine pe toată strada ca oamenii

eu deschideam poarta mereu vopsită verde și scârțâind

mă întindeam în șezlongul cu pânză dungată

citeam despre tamarinzii lui sadoveanu

dormeam în așternut imprimat cu balonașe

în cămările cu gutui viermănoase pe șifonierul vechi

era o lume în care nimeni nu mințea decât când spărgeau

ouăle de paști cu un ou fals de lemn frumos cioplit

o lume în care nimeni nu se îmbăta cu vorbe în vânt

și suflul vântului era doar atât până și pentru don quijote

001.341

Cristina-Monica Moldoveanu. “donquijotescă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14066173/donquijotesca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.