ușa trântită

poezie acesta care mimeaza naivitatea, dar o face placuta. au farmec versurile dumneavoastra. am citit cu placere.
numai bine!

Mulțumesc domnule Valentin. Dar îmi permit să spun adevărul, oricât de trist ar părea: poezia aceasta nu mimează nimic. Dar mă bucură faptul că v-a plăcut, asta contează.

Vreau doar să fie clar că nu mă mai simt jignită de vorbele d-lui Valentin, dar e adevărat că nu am tendințe isterice să mă prefac a fi naivă și cred că nici nu am fost vreodată naivă, ci doar singură, prin urmare în afara pasiunilor politice. În această poezie am descris realist o stare de fapt, atâta tot. Poate d-lui nu a citit alte poezii ale mele ca să înțeleagă.

este că d-ul Valentin nu a intenționat câtuși de puțin să fie ironic; așa cum citesc eu, se referea la firescul formulărilor, care ating, asemenea rostirii copiilor (în manieră intuitivă, directă, nealterată logic, nesofistică/ nesofisticată) adevăruri fundamentale; cel puțin din perspectiva umanului; prin urmare, comentariul d-ului Valentin era un compliment, nu un reproș.

personal, apreciez această atitudine în fața realității cracterizată de principiul filozofării: "de ce?"; și mai mult apreciez că relația cu interogativul nu emite pretenția soluției, ci numai a interpretării incocente (sus-numite "naive"); a observării specifice inteligenței naturale, pure, care nu pervertește cu orice chip liricul în fapte sau gânduri "clari formulate" (cartesian); de ce ar fi această perspectivă asupra lumii, aparent autistă, una superioară? pentru că, trăind într-o contemporaneitate a postIdeii, a răspunsurilor cu orice chip (nu contează că adevărurile științifice au ajuns să se autocontrazică la decade aproape regulate), încât Ideea a devenit inertă, moartă, se simte tot mai acut nevoia unor conștiințe autentice, posibil de recunoscut funcție atitudine și afectivitate.

inocente, clar formulate

Mulțumesc pentru comentariu și înstelare domnule Munteanu. Am înțeles și eu că intenția d-lui Valentin nu era de a mă jigni, dar uneori autenticul e considerat naivitate, asta nu îmi plăcuse. Ați analizat corect acest discurs poetic al meu, este vorba de conștiință în mod acut, nu cronic.

e conștiința dv, cui aveți a da socoteală pentru? pe aici, sigur nimănui.

apoi, să nu uităm, de exemplu, de Anne Sexton; e incredibil câte minuni poate ascunde cronicul; iar exemplele sunt nenumărate; cum "din nimic, nimic se naște", mă tare tem că și ce se naște din banal, în majoritatea cazurilor, nu completează existența cu mai mult.

credeți în dv indiferent de ce vă spun alții; pentru că sunteți singură în dv, iar acolo nimeni nu vă poate cunoaște.

da, domnule Munteanu, aveți dreptate...chiar și în această poezie sunt câteva referiri la trecerea timpului. Doar că am vrut să accentuez ideea că poezia e centrată evident pe perceperea prezentului în mod clar, nealterat de Idee sau forme, cum spuneți dvs.

m ar fi explicat mai bine decat "naiv". domnul munteanu [multumesc!] avea si dreptatea mea. nu am avut nicio intentie rautacioasa. si tot asa, reactia dumneavoastra nu ma surprinde. e si mai delicata :)
numai bine!