Poezie

elegie 0101

cântec pentru el și ea

1 min lectură·4 august 2014

Mediu

trebuie să existe ceva ce pot atinge direct

precum pruncul de un an lovește cu pumnul oglinda

stau la ultimul etaj sub al nouălea cer

de fericire

cântă-mi să adorm killing me softly

mâine dimineață îmi voi tapa și pudra părul

ca o demimondenă din secolul douăzeci

floare rară la balul vampirilor

precum femeia păcătoasă

șterge picioarele bărbatului cu părul ei

din prea multă iubire

toate feicoarele despletite aduc parfumul mării

în poala bărbaților lor

apoi șed cuminți pe strapontine

când primesc locuri ieftine la premieră

din partea filantropului decrepit

atunci văduva spune

mi-au aruncat bărbatul mort în dubă

ca pe-un sac de cartofi

ne-au despărțit

ciocanul de lemn bate în masă

avocatul apărării și-a îmbrăcat azi roba neagră

cu etolă șifonată

dansează suflete în horă

înainte ca mirele să împartă perna cu mireasa

tălpile sunt fierbinți și pașii mărunți

femeile au buzele mai roșii deoarece roșul

se propagă mai ușor în atmosferă

apare târziu sau devreme între zi și noapte

ca fetele nemăritate

un șir de tineri curge încet către altar

poartă pe frunte flori de lămâiță care tremură

de emoție

lăsați copiii să vină

001.566

Cristina-Monica Moldoveanu. “elegie 0101.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14053890/elegie-0101

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.