Poezie
scaunul alb
1 min lectură·
Mediu
bărbatul acela fără copii
desena în creion sau acuarele
flori de roșii sau fasole bulbi de ceapă și ciorchini de struguri
mai ales toamna după ce tescuia bolta de viță
când copiii îmbrăcau uniforma scrobită pentru școală
într-o primăvară a început să cioplească
un scăunel din lemn alb și moale
zile la rând l-a dat cu șmirghel
până când colțurile erau blânde
să șadă fetița vecinilor pe el
să deseneze flori de liliac și zâne cu voal subțire
odată cu vântul toamnei copilul a plecat în altă țară
toți ceilalți copii au crescut mari
desenele frumoase s-au împrăștiat
ca sămânța ierburilor uscate din grădină
până când acolo nu au mai crescut răsaduri
de roșii și fasole sau de ceapă
noii proprietari ai casei cu boltă de viță
povestesc că au găsit pe parchetul înnegrit
printre acuarele și schițe șterse
o fotografie colorată fără niciun om în ea
doar un brad frumos cu globuri mari
și un scăunel alb ascuns
sub cetina grea
001.664
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “scaunul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14053347/scaunul-albComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.