Poezie
nunta interzisă
1 min lectură·
Mediu
amintirile care curg prin vene sunt probabil albastre
le ștergi cu mâneca de pe obraz în loc de lacrimi
ți se pare că te mănâncă
/ nu mai poți plânge /
e primul semn că ai început să îmbătrânești
încă bat la poarta cimitirelor /
atâtea inimi așeazate pe saltele de paie învelite în mătase
bătrâni cu nasturi și coliere din perle false
cu blană de nurcă mâncată de molii la gulere /
cu zâmbetul moale lângă fotografiile în ramă
tragi aer adânc / bei o aspirină să se subțieze sângele /
e clar ca lumina zilei acum
ai început să uiți / îți pare rău / la fel cum ți-e milă
de vagabondul adormit cu buzele strânse
lângă pâinea umflată de apă de ploaie
topindu-se pe asfalt
cineva ți-a furat soarele alaltăieri
chiar la vremea cireșelor
doi copii râd ascunși sub o umbrelă
poate că era a ta / poate că era roșie
001.557
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “nunta interzisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14051733/nunta-interzisaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.