Poezie
întoarcere acasă
1 min lectură·
Mediu
dincolo de pomii din jurul casei era lumină mai multă
dar mie îmi ajungea soarele din ochii bunicii
tăiam cu cuțitul capișonul oului fiert
învârteam împreună în miezul acela auriu
cu lingurița de argint de la botezul tatei
erau prea puțini fluturi
pentru câte flori aducea pe masă bunica
unele brodate pe batiste altele pe pălăriile mele
așezate cu mâinile ei moi ca gemul de caise
mirosind a naftalină și liliac bătut
rupt când ploaia stătea
în culoarea desenelor din cărțile cu povești
peste noi zburau tot mai mulți porumbei
din podul cu ferestre fără geam
cădea umbră peste umbră de aripi captive
de iubire care creștea
ca o gâlceavă între anotimpuri
cu cât mă apropiam de umerii ei
mai înaltă decât cutia de scrisori de la poartă
mai sus decât puiul de tei din stradă
câte puțin plecam
spre un loc mai străin
să prind asfințitul în coșul căptușit cu staniol
unde bunica lăsase câteva minciunele uscate
pudrate cu zahăr
022.954
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “întoarcere acasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14049675/intoarcere-acasaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AUAUAna Urma✓Ne întoarcem la copilărie ca la un izvor nesecat, amprenta personală și sursă de inspirație scrisului și la tine devenit necesitate. Bine punctat în ultima strofă iesirea, trecerea spre adolescență, "câte puțin plecam spre un loc mai străin".
0
CMMulțumesc Ana pentru faptul că ai înțeles și ai lăsat un comentariu frumos. Există astfel de locuri în sufletul oricui.
0