Poezie
o mie de ani fără unul
1 min lectură·
Mediu
prunc nenăscut
te-am plâns în pântecul meu gol
cum plângi în pernă pe ascuns
am frământat amarul vieții cu lapte de spic crud
să crești mândru și puternic
să te naști la umbră de chiparos
copilul meu
te-am legănat pe brațe ca pe un soare la răsărit
am rămas cu umerii arși în haina zdrențuită
am dormit cu tâmpla pe cremene
am sorbit din furtunile verii
m-am hrănit cu mură sălbatică
să te pot crește
te-am botezat cu nume vechi în apă de izvor cu cruce
ți-am șters fruntea cu iarbă necălcată
te-am ridicat pe palme către cer
și te-am adus curat la piept
fiul meu
îți promit că vei avea calul cel mai iute hrănit cu jeratic
împăratul roșu și cel verde vor face pace
codrul va crește mai bogat și holda mai înaltă
cât timp mă vei mai ține minte
001.561
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “o mie de ani fără unul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14042045/o-mie-de-ani-fara-unulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.