Poezie
sens interzis
1 min lectură·
Mediu
am pierdut o viață
mergând mereu pe mijlocul drumului
între cele două sensuri
pe linia trasă cu vopsea albă
cu spatele drept și privirea înainte
ca și cum aș fi purtat pe cap un coș
cu o pasăre adormită
poate era mai bine dacă viața
m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul
așa cum unii prind cățeii abia fătați
și îi țin cu capul la fund
în căldarea cu apă de ploaie
dar eu mergeam înainte
mă temeam să nu zboare pasărea
de pe creștet
departe de oraș de țară de planetă
în noaptea din spatele meu
unde cineva pune la suflet
eclipsa totală a pământului
002.454
0