Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

orbitor de alb

1 min lectură·
Mediu
ningea mult prea insistent
fulgi mari aproape cât ochiul
pe nări pe buze întredeschise pe șalul alb
dantelat de la bunica
exact când nu ar fi trebuit să-l port
aveam profil de stutuetă de porțelan
ca o fată rusoaică mândră de cocoșnic
după mai mult timp mă opream respiram rar
mă îneca întâi plânsul apoi oftatul
în cele din urmă sughițul
poate de frig de nedumerire
de povestea stranie despre vinul cald cu scorțișoară
cum de s-a ascuns el în sângele meu atunci
doar crescusem cu cireșe amare și frunze de măcriș sălbatic
sorbisem spuma laptelui muls toată copilăria fără să plâng
pe velință aspră din lână de oaie țurcană
cum a ajuns bărbatul acela în valțurile inimii mele
și nu s-a măcinat cu totul
numai lacrimile se mai lipesc de nări de pleoape întredeschise
ca un clei din rană de scoarță de vișin
nicio barieră niciun semn de sens unic
niciun semafor aprins
ori vreo biserică cu moaște ferecate
002654
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
160
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “orbitor de alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14014502/orbitor-de-alb

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.