Poezie
Carul fără loitre
1 min lectură·
Mediu
carul cu inimă de lemn
urcă încet fără loitre
soarele crește peste pădure
bătrânul mână calul la pas
ca și cum ar număra în gând
fiecare copac are o inimă
cei tineri răspund cu glas mai firav
dosul securii lovește să îi încerce
câteodată ecoul mai puternic al celorlalți
e semn că toporul va lovi adânc
inima cu sevă mai rară
în urmă mranița înghite așchiile
stânjenii coboară legați de car
numărați cât timp mai e rouă
a mai rămas un singur drum
domol în carul cu loitrele ridicate
bătrânul e întins legat la glezne
la fiecare răscruce oamenii se închină
în urma carului doar păianjeni mici
obosiți de praf și soare
caută umbră sub scânduri
cad flori vii din brațele copiilor
în vreme ce ochii mai sunt umezi
din când în când
răsună mai tare ecoul celorlalți
ca într-o pădure
o singură inimă
(22 iunie 2012)
002.491
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Carul fără loitre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14009773/carul-fara-loitreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.