Jurnal, vara 2025, fragmente

21.07.25 ... Considerații ale unora și ale mele despre tratamentul psihiatric, le-am mai scris de-a lungul acestui blog: psihiatria șochează, surprinde, lasă un semn de stupoare profundă omului complet nevinovat, care crede că răul și nedreptatea și tortura nu se petrec în asemenea măsură celor care nu au greșit nimic și au gândit sau făcut multe lucruri frumoase și bune. Psihiatria ia toate drepturile brutal și brusc, neașteptat, este și o tortură cerebrală extrem de puternică, mai ales în tinerețe - este o traumă psihologică majoră asupra celor nevinovați (chiar și inteligenți, dar încă tineri, cum eram eu), căci ceilalți, anume cei care au greșit cumva sau au fost manipulați să devină hiperexacți și hiperconștiincioși, găsesc un sens acestor practici violente și nu trăiesc nedumirire sau stupoare, le percep ca pe o pedeapsă. Sufletele bune și caracterele tari devin, prin suferință majoră și îndelungată, și mai puternice și încă și mai bune, în timp ce caracterele slabe și oamenii răi devin în timp, prin suferință, și mai răi și mai vicioși. Din cei buni, psihiatria scoate afară viciile, slăbiciunile, trăsăturile negative de caracter și orice fel de răutate și îmbracă sufletul victimei într-o aură de bucurie a vieții și bunătate și mai mare, de grație și sublim, de concepții clare și realiste, mature, de preferință apropiate de arta clasică sau neoclasică. Exact așa sunt și eu acum. Mereu am fost așa, dar m-am dezvoltat mai mult, m-am cunoscut pe mine însămi și numai prin aceasta am înțeles o parte din tainele vieții și lumii - citiți blogul meu tot și veți înțelege și încă mai am putere de progres intelectual și sufletesc și în prezent. De iubire, de ajutor, de învățătură și diverse munci sau activități în gospodărie. Psihologii nu au dreptate să spună, cum spun unii și despre mine de demult, că eu trebuie să fiu distrusă complet și omorâtă și izolată complet fiindcă am fost traumatizată monstruos o viață întreagă și nu m-aș putea adapta la viața liberă și aș strica viața altora (ceva ce ei nu pot dovedi) și prin urmare trebuie să fiu torturată monstruos și nimeni nu are voie să îmi scrie măcar, fiindcă oamenii trebuie să creadă minciuna că eu aș avea concepții rele și greșite, deși sunt realistă și binele, ca întotdeauna. Trauma nu există la oamenii inteligenți și buni, ci la ceilalți. Escrocii jonglează cu lucruri și idei care nu au corespondență în realitate, fapt pentru care unii psihologi mint că eu sau alți oameni traumatizați au refulat, au ascuns etc. până au înnebunit sau alte aberații, fiindcă ei pretind a priori să știe ce este și ce nu este normal dacă un om a trecut printr-un necaz, chiar dacă ei nu vorbesc cu acel om deloc, chiar dacă ei nu au trecut prin acel necaz. Eu chiar am fost de la început ceva bun. Poate că unii cred că aș fi o ”personalitate accentuată”, fiindcă un psiholog cunoscut mai demult, Karl Leonhart (Carol, inimă de leu) a scris acea carte (oarecum o fantezie) despre astfel de oameni, dar nimeni nu are vreun motiv să creadă că aș fi ceva morbid sau anormal psihic. Eu adaug celor spuse mai sus părerea mea că inteligența e factorul cel mai important într-o situație, căci în mod clar oamenii inteligenți cu adevărat, sintetic, umanist, holistic, nu doar unelte sau microcipuri perfecte, ci și suflete și înțelepți, ei sunt aproape întotdeauna buni, nu e posibil altfel. În acest mod, nenorocirea, oricât de mare, nu transformă niciodată binele în rău, ci în ceva și mai bun. Cei care devin și mai răi decât erau devin așa tocmai fiindcă nu pot înțelege totul, fiind și ceva mai proști. Când sunt mici, ei învață că binele și dreptatea sunt mai productive, nu doar mai bune, că ”ce ție nu-ți place…” etc. sau că așa cum îți așterni, dormi, sau că dacă lovești vei vei păți la fel etc. și la maturitate ajung să creadă că răul e calea celor deștepți și șmecheri, numai fiindcă propria lor persoană a fost lovită monstruos și nedrept nu știu cât timp - și ei suferă disproporționat de mult, fiind suflete slabe și se gândesc mai degrabă că ei trebuie să o ducă bine și nu le pasă de alții și cred că imoralitatea e ceva superior binelui, fiindcă binele din ei a fost înfrânt prin tortură. Ei nu își pun niciodată problema că totul e relativ și că e posibil ca el să fie ca primitivii din peștera lui Platon care privesc ce li se proiectează și înțeleg astfel lumea pe dos, că înseși moralitatea și codurile morale sunt o convenție ce se poate schimba, că e posibil, in extremis, ca nu cobaiul privit și urmărit în cușcă să fie păcălit, ci observatorii sau cei care fac experimente greșite și inumane, crude și absurde, precum cel al pisicii lui Schrodinger, care ne arată totodată și că însuși faptul de a fi martor la o anumită situație schimbă acea situație și că noi, oamenii, nu suntem în afara lumii și deci nu putem avea o imagine obiectivă asupra ei. Cu atât mai mult cei care vizionează televizorul sau alte mass-media se află de fapt ei înșiși în acea cutie și poate că unele războaie nici nu au existat decât în mintea celor răi sau proști (dar nu e vina lor) sau predispuși să creadă răul. La fel și ”covidul” care a dispărut brusc și pe internet se debitau cifre imense de morți zilnic. Nu doar fenomenele sociale pot fi minciuni create de mass-media sau de bârfe, ci și întreaga concepție despre lume și viață a unei persoane. Posibil este ca aceia buni să aibă dreptate și ceilalți nu. Eu cred că invers e imposibil (nu explic acum) – dar cei răi afirmă că ei nu cred binele și că binele e un căcat, fiindcă sunt mai slabi la minte, dovadă și faptul că eu încă trăiesc și încă pot gândi binele și că tot ce am scris e adevărul și nu am înnebunit etc. Sunt tot felul de nebuni care spun, de exemplu, că trebuie să mă omoare fiindcă oamenii și-ar pierde credința în Dumnezeu sau în ceea ce e bun dacă ar înțelege cât m-au masacrat unii oameni răi, deși am fost binele mereu, sau cât am fost de deșteaptă și totuși m-au tratat drept proastă și eliminată complet și cât am fost de pură și nevinovată și foarte mulți au crezut răul și că eram vulgară sau cu pofte sexuale - dar e complet stupid, fiindcă un singur exemplu, excepție, nu poate fundamenta o teorie sau o regulă. În plus, eu am fost izolată și ținută practic închisă de mică. Sau că ei vor să mor, fiindcă altfel oamenii și-ar pierde încrederea în ei, și ei sunt ceva foarte important și mai deștepți ca mine - dar totodată ceva extrem de rău, vă spun sigur - e total greșit să mă omoare. De-a lungul blogului am mai explicat des și alte câteva lucruri strâns legate de aceste aspecte de mai sus. Repet, eu nu sunt un nici măcar un om amoral, ci un om bun. Cei proști care suferă nedrept se pot înrăi dacă suferă mult și sunt expuși la adevărul despre oameni buni ca mine, fiindcă ei nu au înțeles cu totul lucrurile bune ce li s-au inculcat în copilărie și astfel sunt convertiți la ceva rău, mai ales după ce au făcut tot ce puteau face - să plece în exil, să se călugărească sau să își schimbe religia, să își renege părinții și să îi lase singuri și să moară etc. Oamenii inteligenți, cum am fost și eu mereu, dar în general toți oamenii, au datoria să difuzeze binele, nu răul, să creadă în bine și mai ales să nu mintă. E posibil ca unii oameni să devină fanatici fără cap, convertiți într-o credință greșită și rea, mai ales dacă mai mult timp cred binele și apoi li se dărâmă idolii sau zeii sau credința și astfel sunt aduși în tabăra adversă adevărului și dreptății și binelui și devin răi înverșunați în noua lor idee, chiar dacă e greșită. Unii sugerau că o vreme oamenii au ”crezut” în mine, dar eu nu știam asta și nici acum nu înțeleg cum adică ”să creadă în mine”, fiindcă mie nu mi s-a dat niciodată libertatea sau drepturi și am fost mereu izolată și torturată oribil încontinuu, de mică, fără oprire, deși nu greșisem nimic. Unul zice că mie mi s-a dat viață și am fost crescută cu scopul de a fi masacrată de mamă – dar asta nu are nicio importanță, chiar dacă a fost așa. Contează ceea ce am fost și ceea ce am devenit, nu ideea lor dementă că mama trebuie să mă măcelărească, să mă omoare. Alții spun că medicii au mințit despre mine și nu vor recunoaște niciodată adevărul, deci toți au mână liberă să mă omoare. Nu cred nici asta 100%, dar așa pare. … 23.07.25 ... ”de ce crezi tu că ai fost ținută 54 de ani izolată și nu ai avut drepturi?” (e adevărat, nici la creșă nu am fost, poate totuși nu am fost izolată în anii când am fost la grădiniță (dar de fapt și atunci mă încadrau greșit, m-au pus la mijloc în mai multe poze, într-una eram și la mijloc și pe rândul de la mijloc, printre fetițe mai mari ca înălțime, în timp ce restul copiilor erau așezați ordonat. La școală copiii credeau într-adevăr ceva greșit despre mine, unii, și mai ales la liceu). Ai fost ținută închisă și izolată fiindcă unii oameni (cine?) au mințit mereu despre tine, încât proștii cred că tu ești ceva rău și proastă - și tu ești invers. Nimeni nu vrea să fie adevărul despre tine cunoscut, etc. toți vor să mori și să fii mereu lovită până mori etc. Nu am fost doar izolată de mică, ci și torturată aproape mereu. ”Eu sunt de partea ta, a intrat o proastă, dar nu vreau ca oamenii să înțeleagă adevărul”. Deci mă omoară indirect și totodată minte și deci face rău și nici nu a înțeles cum am fost eu mereu față de oameni și faptul că puteam studia și munci și crea intelectual chiar. Sau măcar altceva și o activitate oarecare să fi avut, nu complet izolată, măcar o corespondență cu cineva. Persoana care spune așa e proastă (dar mă și lovește, să mă ierte că spun adevărul, ea de ce aruncă cuvinte în mine, fără să știu cine este și fără să o provoc?) ; eu nu pot crede asemenea aberații, evident nu m-am luat la întrecere cu nimeni și nu m-am luptat cu nimeni, că nu aveam cum și niciun interes și am fost mereu izolată, și clar de tot nimeni nu a fost de partea mea niciodată și această persoană are ideea că nu vrea ca oamenii să înțeleagă adevărul și deci vrea să fiu torturată/otrăvită lent zilnic și omorâtă fără să fiu lăsată deloc în pace și nici să fac ceva bun eventual. Orice om de genul acesta nu are dreptate, este de facto un personaj negativ, rău, în această poveste despre mine. E greșit. Am spus de mult, ei au puterea să omoare, dar e greșit. Absolut sigur nu am fost nici nebună și nu am greșit nimic. Vă las cu bine din nou, vă implor gândiți măcar binele, dacă nu puteți să îl faceți. Am ieșit afară în curte și ei au spus iar că toți au mințit despre mine și asta îi obligă să mă omoare. Nu e adevărat, se poate și reformare sau moralizare a populației prin adevăr și se poate și dreptate, fără să fie nimeni omorât, nici cei care sunt vinovați. În situația în care se minte despre un om bun și perfect nevinovat, matur, normal, inteligent, cum am fost mereu, numai Dumnezeu poate judeca cine să moară, dacă chiar cineva trebuie să moară, căci Dumnezeu a poruncit să nu ucizi - e adevărat că e scris în istorie că oamenii nu au respectat niciodată cele zece porunci și multe altele, dar în cazul meu se putea, mai ales având în vedere că nu am greșit absolut nimic (cele 3 mici greșeli din întreaga viață au foarte multe motive și eu eram complet singură mereu și torturată încontinuu fără motiv). Alții iar, cu ideea că oamenii vor să mor ca să acopere rușinea că au fost păcăliți despre mine de familia mea de când eram copil - nu știu nimic despre așa ceva. Un fel de moft, spun ei, orgoliul că ei nu pot fi păcăliți de nimeni și de aceea te omoară. Nu cred. Stăteam pe scaunul din curte și s-au auzit mai multe trozneli și pocnituri puternice în garaj - m-am ridicat să plec, dar m-am răzgândit - mi s-a părut că l-am văzut pe Marinică și am dat să merg către curtea din fața geamului meu, apoi iar m-am răzgândit văzând fereastra deschisă a mamei, fiindcă e seară, și m-am dus și i-am spus că se aud zgomote foarte puternice în garaj. Mama a zis că ea nu iese să vadă și atunci am dat să intru în casă și iar m-am răzgândit și m-am gândit să mai stau afară puțin pe scaun, că oricum dacă sunt asasini în garaj nu am ce face (atitudinea mioritică, care de fapt e normală și logică, în această situație eu nu am ce face mai mult, că oricum am scris totul și am trimis peste tot ce am publicat aici), că oricum m-ar omorî în altă zi la fel, din moment ce ei gândesc nedrept și mint de 40 de ani cel puțin, în timp ce eu eram torturată și nu greșisem nimic. Dar, deși eu mă îndreptam spre scaun, tot atunci s-a răzgândit și mama și a ieșit să vină în garaj după mine și a intrat la câteva secunde după ce iar pocnise, dar nu foarte tare, i-am spus să asculte înainte să intre, dar nu a vrut, a intrat, a constatat, cum era previzibil, că nu e nimic - erau și vecinii afară, Mădălina cu Igor, fiul ei, care ieșiseră la scurt timp după ce eu am auzit prima serie de pocnete. Nu știu cum au fost produse zgomotele din garaj. Nu au fost halucinații, au fost clar de tot zgomote integrate în zgomotul curții și cred că aveau o cauză fizică, concretă, nu știu dacă legată cumva și de creierul meu. Ieșind din garaj, mama m-a luat la rost că de fiecare dată când stau afară îi spun că e zgomot în garaj (i-am spus numai de 2-3 ori), ea mereu așa face, spune că un anumit lucru care se petrece o dată sau de 2-3 ori se petrece mereu și o irită foarte tare, mă ia la rost pentru fleacuri cu voce uscată, acuțită. Au intrat unii peste mintea cu ideea că ei au ”ocupat garajul” și așa mă vor omorî. Nu știu, nu cunosc, i-am spus că foarte bine, dacă vrea să mă omoare să mă omoare, că nu am ce face. Altul a zis că eu știu că ei pot fi în mai multe locuri deodată – dar nu știu sigur, nu știu ce vor să spună – cum adică, un fel de Poltergeist ? Poate e doar un fel de Poltergeist - oricum în garaj există și obiecte grele și ascuțite, chiar și o coasă de-a bunicului, adusă de mama când tata încă trăia. Naiba știe, poate că ei le pot manipula (obiectele) ca să mă ucidă. Eu nu mă pot mira de nimic acum, după atâtea necazuri și ciudățenii, și știu că pot exista diverse lucruri incredibile, și că eu nu le cunosc. Am intrat în casă și chiar atunci mama mi-a arătat o poză a lui Ceaușescu de pe Tik Tok, dar arăta urât și se strâmba, în realitate nu arăta așa, nici la bătrânețe. Ei spun mereu că oamenii mă văd (cum să mă ”vadă”, din moment ce sunt izolată de atâta timp?) cu totul altfel decât sunt, adică ceva rău - nu știu, dar, văzându-l pe Ceaușescu și amintindu-mi cum familia și cunoscuții ei și alții pe drumuri câteodată îl bârfeau urât și porcos, îi creau o imagine oribilă, și, deși eu niciodată nu m-am raliat batjocurii generale, am fost totuși șocată când l-au împușcat (dacă l-au împușcat, dacă nu era și acolo teatru, ca în piața CC-ului), fiindcă Ceaușescu fără coroană și pus la zid era un om extrem de mare, de demn, de bun, de calm etc., și nici măcar eu nu bănuiam că așa era acel individ din Scornicești, iar soția lui era ca o femeie slabă și speriată de moarte (așa au apărut la televizorul meu), aceeași atitudine mioritică normală sau îi putem spune hristică, căci și Hristos a acceptat sacrificiul (tot țap ispășitor) exact la fel (aproape la fel și la fel au fost și Saddam Hussein sau Maria Antoaneta, din câte se povestește sau alți martiri ai diverselor neamuri și religii, există destui și în istoria României). Poate că soții Ceaușescu jucau teatru, sau numai unul din ei, sau niciunul, Dumnezeu să îi ierte, în cazul în care au fost binele și oricum. Mi-a fost sete și azi încontinuu - ei spun că vecina mea e nebună de zece ani și mă f_te încontinuu ca și mama etc. Nu știu, poate nu e așa. (Mădălina a ieșit cu Igor la poartă fiindcă i-a cerut ceva Maricica, soția vecinului Marinică, nu știu precis ce, dar ea a sunat-o pe mama să îi dea numărul de telefon al Mădălinei. Uneori eu am explicat totul în cele mai mici detalii, nu fiindcă aș fi nebună, ci fiindcă câteodată mi-e greață de faptul că, de când eram copil, întreaga viață, toți, care de fapt au fost foarte puțini oameni, cu doar câteva excepții, s-au învârtit în jurul meu mințind pe față sau creând tot felul de înscenări prin care eu și realitatea apăreau altfel decât erau, sau interpretau totul ca și cum ar fi fost altfel, ascunzând totodată detaliile, pentru ca nimeni să nu priceapă adevărul crud. Știu că foarte multe povești create de intelectuali sunt minciuni, poate că și istoria e tot o poveste etc. Faptele concrete dor mai tare decât literele - precum tortura, crimele, boala și lipsurile și bătrânețea sau izolarea - poveștile nu deranjează pe nimeni, mai ales dacă sunt frumoase. Cu totul altceva sunt minciunile și mai ales minciunile despre oameni - unii au mințit despre mine și asta e ceva rău și poate duce la crimă, la diverse dereglări ale naturii și societății. Eu nu am fost personaj politic sau istoric și nu voi fi - ei nu au de ce să mintă despre mine și nu aveau de ce. Voi fi cel mult un om de cultură - dar nu istoric - sau un ajutor al unui om de cultură, sau doar un om bun care încă învață și creează ceva, fără a fi nebun.) Ei ziceau iar că, deși am fost mereu un om izolat și sărac, oamenii și acum cred orbește că eu nu am fost o singură persoană, ci mai multe, și eu am fost ”numai una” și din cauza aberantelor minciuni au inventat altele, anume că, dacă aș fi acceptată, ar trebuie să îmi plătească toată viața nu știu ce sume imense (și azi din nou aceeași idee), când de fapt eu sunt om singur și nu vreau bani și nu am vrut niciodată și nu îmi trebuie decât pentru a trăi și oarecare confort și igienă. Unii au fost mințiți că obțin nu știu ce libertate dacă mă omoară și de fapt e invers, se dau pe mâna dușmanilor, zic ei. Ce dușmani ?, e o minciună - eu nu reprezint ceva politic și nu se întâmplă nimic politic dacă mă lasă în pace sau îmi lasă drepturi și mă acceptă cât de cât și nu se întâmplă nimic politic nici dacă mă omoară, adică nu din această cauză. Ei au spus de mai multe ori că eu am fost om extrem de inteligent sau geniu, ceea ce eu nu cred, bineînțeles, nu am repere de comparație, dar ceilalți tineri fie erau reincarnări (?nu cred), fie li se spunea totul și aveau ajutor telepatic sau spus, de la părinți, tutori etc. și mie nimeni nu mi-a spus nimic, a trebuit să muncesc și să înțeleg singură totul și am fost și izolată. Unul zice că în istorie, care e mereu o poveste urâtă și rea și care minte în general atât despre istoria contemporană legată de politică (și cărțile de istorie scriu asta), cât și firește despre vremurile cu mii de ani înainte, despre care toți știu totul în detaliu (oare cum? nu sunt multe metode, una ar fi că vorbesc cu spiritele sau cineva le spune, alta că mint ca și despre compoziția certă a adâncurilor cerului sau pământului până la centru, la distanțe imense, alta că deduc totul aproape numai din morminte și câteva scrieri sau fragmente de asteroizi etc., alta că sunt ei roboți nemuritori sau diverse clone care moștenesc și memoria înaintașilor ; bineînțeles toate aceste idei sunt fantasmagorice aproape toate, dar nu se știe cert). Mai mult decât atât, istoria poate fi poveste și despre Evul Mediu. Dar dacă istoria nu există sau nu a existat? Dacă e numai poveste? În fine, poate că uneori spune și adevărul, dar asta nu are nicio legătură cu viața mea. Apoi unul zice că în istorie sunt nu doar oameni politici, ci și călăi și eroi și martiri și eu fac parte din ultima categorie. Și că voi rămâne în istorie drept cel mai mare nebun care a existat vreodată, bineînțeles în memoria popoarelor lumii, adică prostimii, fiindcă intelectualii au înțeles totul și nu vor să mă accepte din cauză că am fost martirizată extrem de monstruos și mult timp.??! Se contrazice oarecum, fiindcă dacă istoria e poveste și minciună sau exagerare, atunci eu nu voi rămâne în istorie deloc, nu voi fi numită științific în istorie, ci voi mai fi o vreme o legendă pentru proști și nebunii adevărați, voi avea un fel de faimă de mare nebună în mintea lor, ceea ce poate e de demult, dar eu nu aveam cum să știu sau să bănuiesc, fiindcă am fost ținută între proști, care chiar credeau ceva greșit despre mine și despre lume - înțelegeți oare raționamentul? La fel, cunoașterea lumii, atât cât o știu, nu o puteam dobândi mai repede, am explicat totul, nu am fost proastă, îmi pare rău dacă intelectualii mă omoară (gândiți-vă la ordinea normală a înțelegerii lucrurilor), asta, oricum sunt fericită că am avut darul vieții și multe bucurii intelectuale, pentru care mă înclin încă o dată - mai ales în fața lui Dumnezeu, dar și în fața artiștilor și unor filozofi. Dacă au existat... Eu nu sunt Maria însărcinată cu nu știu ce parte din Sfânta Treime, eu sunt o Treime prin mine însămi, ca orice intelectual lucid. Eu însămi puteam să mă țin în picioare. Și poate că aș supraviețui un timp în deșert chiar sau pe câmpul gol, goală și eu, fiindcă sunt om bun și inteligent prin sine, un dar primit din naștere, dincolo de religii și istorie. ”Duhul” meu nu îmi transmite nimic rău - aceștia câțiva care mă urăsc sau spun minciuni, chiar și peste mintea mea, sunt oameni proști, nebuni, probabil vii și rău intenționați, care nu cred adevărul etc. Eu aș fi fost ceva bun, aș fi fost om și fericită și aș fi reușit un pic și eu. Poate nici asta nu e chiar adevărul, ci o declarație de credință și speranță, poate este doar un fel de artă poetică. 24.07.25 … Azi mama a făcut două scene de nervi și mi-a trântit tare ușa - ei spun că ei fac tot posibilul ca lumea să nu înțeleagă ce brută monstruoasă e mama. Nu știu. Zilele acestea a intrat unul în franceză cu ideea că ar fi înțeles (probabil ca eu să am o anumită boală), dacă aș fi fost un bețiv (sau narcomană etc.), dar eu nu am băut decât câte puțină șampanie de Anul Nou, toată viața. Asta înseamnă că ei vor să spună că am nu știu ce boală fiindcă am fost otrăvită și unii au zis că vor ca oamenii să nu înțeleagă nici asta. Ieri am avut sete încontinuu deși eram în casă și am băut de foarte multe ori, câte puțin. Acest simptom este tot fiindcă ei mă lovesc intenționat în nu știu ce centru nervos și se produce uscăciunea mucoaselor. Azi am avut sete, dar suportabilă, nu era nevoie să beau, și s-a accentuat, ca întotdeauna, când am ieșit pe stradă. Tot atunci a intrat unul cu ideea că asta e cea mai tristă zi din viața lui, o idee pe care ei au repetat-o adesea pe mintea mea, am impresia că totuși pe asta nu am notat-o. A intrat și una din monștrii feminini și m-a împroșcat cu lucruri urâte din nou și m-a apucat setea, nu mai țin minte acum ce spunea și nu are importanță. Apoi iar a intrat un bărbat cu vechea idee că poporul vrea neapărat să mor și ideea tuturor ca explicație e că au fost tare ghiftuiți, cu lucruri și bani, în timp ce eu eram ținută în sărăcie și tortură de mică și toți mă loveau și mințeau despre mine - și acum toți vor să mor ca să apere minciunile despre mine ale celor care i-au plătit și continuă să le dea bani. (??!) Eu nu cred așa ceva. Unul zice din nou că am făcut țara de râs, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată și nu am fost figură publică și nici măcar nu cred că poporul mă omoară pentru bani - mereu am fost un om pur și luminos și bun, cei care gândesc ideea aceea și altele fac țara de râs, nu eu. Au început iar că nimeni nu mă vrea și nu m-a vrut tocmai fiindcă am fost un om prea pur și nevinovat și oamenii de genul acesta nu plac nimănui. Dar asta nu a contat, intelectul meu a fost destul de mare ca să compenseze lipsa răutății și porcăriilor sau culorilor fierbinți ale vieții prin creație și studiu intelectual - eu nu sunt un om prea pur, cum zic ei, nu au înțeles, sunt un om foarte bun și inteligent și îi pot înțelege și pe copii și pe proști. Altul zice că cei mai buni oameni din România au mințit despre mine - e greșit, nu trebuiau să mintă și nici să mă omoare și oricum nu erau cei mai buni oameni din România, căci cei buni nu mint și nu comit astfel de crime, ei sunt incoruptibili în fața oricărei tentații și totodată au gândirea corectă. Eu am fost sigur dintre cei mai buni. Au început din nou să spună idei ilogice în mod sigur, nu mai explic, prin care îi păcălesc pe unii că trebuie să mintă despre mine. A intrat unul cu ideea că mie mi se va face dreptate, adică voi fi omorâtă, fiindcă așa sunt tratați oamenii complet nevinovați. Nu au decât să spună ce vor vrea, dar e greșit să vrei și să faci răul. Poate el spune așa ca să creadă cititorii că eu am fost însetată de dreptate, ca în Fericirile din Biblie. Da, am cerut drepturile și aveam dreptate, am cerut viața măcar și iar aveam dreptate, mă omorau în mod sigur și era greșit și rău pentru toți. Dar niciodată nu am dorit răul nimănui și nu aș putea să vreau moartea sau ceva rău pentru cei care m-au chinuit o viață întreagă, doar așa, ca să fim chit. A mai intrat unul bătându-și joc că ce valoare intelectuală ?! - că sunt numai un papagal care spune ce zic alții. Nu am fost niciodată papagal, totul a fost gândit, conceput, scris de mine - se vede clar că poeziile mele sunt cu emoții pure și luminoase, delicate, sincere și mult intelect bun și că eu le-am scris și le-am trăit (contează și binele, chiar dacă poezia militantă, bătăioasă, nu ce am scris eu, place mai mult). Gândirea mea mea filozofică este, cel puțin, clar normală, și aș fi putut ajunge să scriu diverse studii sintetice sau de caz. Chiar și întreg blogul meu de memorii are o anumită valoare intelectuală, chiar dacă nu a fost scris în calitate de literatură. Bineînțeles că totul e adevărat, dar de nicăieri nu rezultă că sunt proastă, dimpotrivă. E adevărat că am repetat și ceea ce spun asemenea oameni răi, care au ceva cu mine - dar aceste idei sunt răul și nu au valoare și nu înseamnă că am fost papagal în restul blogului. Am fost mostruos torturată viața toată, dar nu am înnebunit. De la Troiță am luat o sticlă de vin alb sec - și una de borsec minerală, ca să beau amestec rece. Eu, repet, nu am băut și nu voi mai consuma alcool decât foarte rar, dacă rămân în viață, poate nici de revelion. Pe drum au intrat unii iar cu ideea că m-au ”prins” din nou și imediat după aceea iar au început durerile de coloană. Alții iar cu ideea că ”iar o luăm de la început”, ca să îmi facă rău, să mintă etc. Sau, ce au spus de nenumărate ori - ”îți dai seama în ce situație suntem?!”, acesta fiind una din propozițiile tipice spuse cu subînțeles de corupție, adică aceia care aud așa ceva imediat răspund sau se gândesc că trebuie să ”nu răsufle nimic”, să ”mușamalizeze” totul, să mă ”incapaciteze” neapărat, să mă facă nebună, să îmi distrugă cordul etc., să facă tot posibilul să nu înțeleagă alții etc. În felul acesta, întreaga societate civilă e înregimentată în batalioane care au drept stindard a numită parte din răutatea și minciuna despre mine, din ură și corupție, din delir și dorință de moarte și mușamalizare a faptului că nu nu știu cine a greșit, ca și cum acela era foarte vinovat și nu era o simplă greșeală și ei vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă asta. Ei repetă fiecare idee oribilă de sute de ori și de mulți ani, întinzând corupția și eu sunt izolată de mulți ani și deci fără cuvânt și fără dreptul la cuvânt, deși nu am greșit nimic. Ei spun cu cinism că ei țin la minciunile despre mine fiindcă acestea le-au oferit nu știu ce privilegii pe tavă. Astfel X este șeful batalionului care reacționează la ideea că ”înțelegi în ce situație suntem?” și astfel i se aprinde un beculeț în cap. Y este șeful altei minciuni care aruncă altă bazaconie și altfel de ură asupra mea. Probabil că există și vreun Z care gândește strategic omorârea mea cu toate beculețele, fiindcă ei toți au trăit în huzur și ca șefi de regimente pe spinarea mea zeci de ani, aruncând răul și minciuna peste mine. Poate că toate aceste lucuri nu sunt decât vecinii și familia mea, spuneau unii. Da, e posibil și asta, nu știu sigur, dar mulți oameni m-au cam vânat pe străzi și nimeni nu a mers cu mine, nu a vorbit cu mine, că i-ar fi văzutși el. 27.07.25 … Apoi, după ce de vreo 2 săptămâni sau chiar mai mult am avut dureri coccigiene cu iradiere sub fesa dreaptă, după toată setea zilnică continuă, m-au lovit brusc în coloană, cu durere imensă, exact după ce unul cu o voce ca a lui Cosmin, vărul meu, mi-a spus că vor să mă omoare. Apoi au zis că ”au rupt-o”, un lucru care s-a mai întâmplat și în trecut, când urlam de durere de coloană și nu mi-a trecut decât extrem de greu. Imediat ce am simțit durerea puternică am încercat să previn agravarea și transformarea în ceea ce fusese atunci și m-am chircit și am început să fac mișcări extreme, forțate, de aplecare și pliere a corpului, și multe altele și cu multă atenție concentrată pe mușchi și nervi și pe intenția motrice. Am reușit să previn un rău mai mare (am mai pățit,m-au lovit o dată în măduăv așa rău, înct urlam) continuând cu multă gimnastică, din ce în ce mai dificilă și ascultând cu atenție și muzica. Atunci, cum s-a mai întâmplat și în trecut, a venit mama la mine în cameră, exact când am început să îmi revin și mi-a vorbit destul de țâfnos și agresiv să dau muzica mai încet că e foarte tare și a trezit-o din somn și o deranjează toți bașii ăia etc. Muzica nu era tare, ea venise doar să mă lovească, deși ea m-a chinuit cu televiziunea tare de sute de ori noaptea și nu voia în ciuda cerințelor mele normale, să lase mai încet politica, nici măcar noaptea. Tot la fel mi-a vorbit agresiv că țin lumina aprinsă la capul patului și a stins-o ea, deși rămăsese doar puțin, findcă citeam înainte de gimnastică și eu nu am făcut risipă și facturile au fost mici și am spus clar de atâtea ori că voi da din pensia mea sau din bancă dacă e necesar, findcă eu nu folosesc decât când am mare nevoie și mi-e rău sau cald. (Ulterior, ultima factură de acum, 26 august, a venit foarte mare. Ceea ce e trist și neplăcut, din câte am citit, este că statul nu mai subvenționează energia electrică) Apoi a mai venit să îmi vorbească de vreo 4-5 ori, aducând asupra mea tot răul în mai multe șarje, ca întotdeauna - acum mi-e tare sete iar încontinuu și mă dor ochii rău (mama mi-aduce des dureri de ochi) și foarte mulți m-au împroșcat iar în gând că trebuie să mor, adică să mă omoare și multe altele și aceleași idei de zeci de ani. Alții spun că nu vor decât să îmi rupă coloana, nu să mă omoare. Au început iar cu seria lor de idei de genul că trebuie să mă lovească și să mă omoare, fiindcă nu sunt de-a lor (și mama e de-a lor, spuneau ei mai demult) - ce motiv e ăsta, cum să nu fiu de-a lor? ,apoi iar cu ideea că sunt prea bătrână și de aceea vor toți să mă omoare - au zis mai demult asta de mai multe ori, poate că aceste ultime două idei ei le spun fiindcă creează transfer între corpul și mintea mea și a mamei mele, astfel încât proștii cred că eu sunt baba, sau mama și că mama sunt eu. Mama a fost mereu la fizioterapie etc, bea alcool etc. Ei spuneau că mama e de mii de ori mai proastă decât mine, dar ei se folosesc de 50 de ani de ea ca să mă lovească. Alții spun că mama a reușit să păcălească întreaga omenire că sunt altceva și că trebuie să fiu omorâtă. Alții că mama e cea care a fost îndoctrinată încă dinainte să mă nasc și că alții au păcălit-o în copilăria mea că trebuie să mă omoare. Între timp, mama a apărut iar pe hol acuzându-mă indirect că am ținut-o în căldură, când de fapt eu niciodată nu am fost câinoasă cu ea, ea a fost mereu cu mine așa, de când eram copil. Canicula au făcut-o tot ei, prin torturi diverse asupra mea. Astăzi a spus că tocmai vorbea cu Mădălina, vecina, când a intrat parcă în transă și a uitat unde a pus cheile de la casă și nu mai știu ce. Cheile erau jos, în iarbă, lângă puț, zice ea. Zilele acestea, la intervale scurte, au apărut în casă trei păianjeni din soiul acela mare de tot și la burtă și groși și la picioare și maro în întregime, din soiul din care a apărut unul gigantic când a plecat mama la mare cu vecinii la mare, singura dată când m-a lăsat singură. Acel gigant nu putea fi omorât. Din aceștia trei am ratat unul. Mă tem, findcă sunt prea mulți în casă și risc să mor dacă cresc mai mari și devin agresivi - odată era unul la mine în pat, dar din cei slabi, probabil inofensivi. Între timp, mama iar juca teatru, întrebându-mă dacă poate să mă întrebe ceva - adesea face astfel de lucruri/scene și adesea eu nu răspund nimic dacă ea vorbește așa, sunt scârbită, fiindcă niciodată nu am lovit-o și nu m-am enervat și nu am jucat teatru și e stupid să mă întrebe dacă ”poate” să mă întrebe ceva, poate și în felul acesta i-a păcălit pe proști că sunt nebună sau ceva rău. A început iar să mă toace, și de obicei ea nu mă atacă așa întreaga zi, decât în anumite situații - în rest nu vorbește cu mine și ea chiar nu suportă, de-adevăratelea, să vorbesc eu cu ea, orice. Acum mi-este iar extrem, extrem de sete și ea continuă să îmi vorbească din când în când, se agită. Ei spuneau că uneori intelectualii intervin în cazuri de persecuție, tortură, nedreptate - dar de obicei numai în sensul lovirii, distrugerii, omorârii victimei - de exemplu psihologii și medicii și psihiatrii în particular, ei mințind că victima delirează sau are gândire greșită, când e evident că nu e așa, de fapt ei nici nu stau de vorbă cu victima, e un fel de scriptologie de minciună și calomnie și totul se reduce la organizare a instituției spitalicești și birocrație medicală. ”Cazul” este luat, închis și tratat conform unor scheme rigide, algoritmice, pe nimeni nu interesează adevărul, ci faptul că familia și alții vor distrugerea pe veci a victimei. Și alte categorii profesionale de același gen - asistenți sociali, preoți sau persoane care militează pentru religie, uneori aruncă răul asupra victimei, deși nu e bine și nici necesar. Ei spun iar că poporul crede că sunt cu totul altceva decât sunt și ei nu pot spune adevărul, fiindcă i-ar omorî (nu știu cine). Ei zic din nou că poporul percepe inteligența mea și izolarea mea anormală drept faptul că îi conduc (?!) și vor să mă omoare, fiindcă ei cred că eu îi conduc și totuși sunt nebună. Nu am condus pe nimeni, am fost doar un posibil om de cultură. Nimeni nu a primit vreodată indicații sau ordine din partea mea, în schimb am observat că există mulți șefi și conducători reali - în toate profesiile și diverse instituții etc. Nu am fost niciodată rivala nimănui, nu au ce să aibă cu mine. Evident nu am condus și nu am fost nebună niciodată. Din păcate azi m-au torturat foarte mult și m-au scuipat cu diverse idei greșite, rele, aberații, încontinuu, toată ziua, acum e seară. Aceeași femeie rea de exemplu spunea zeci de idei diferite - din mai multe părți ale delirului unora despre mine, e posibil ca ei să le recite una după alta de pe ceva sau din memorie, ca pe un rol. În același timp m-au torturat monstruos, mi-a fost cam rău cerebral. Mereu aceeași ură întunecată și aceleași gunoaie - și eu încă sunt binele și cu totul altceva. Nu mai repet aici decât câte o idee-două din sutele pe care ei mi le scuipă. Că femeia care mă omoară crede și acum sincer că face un lucru bun și vindecă lumea omorându-mă și de fapt va aduce răul și bolile, că toată ”lumea” vrea să mă omoare, pentru ca nu cumva proștii să înțeleagă că eu am avut întotdeauna dreptate - deci prin lume ei înțeleg doar pe cei care mi-au făcut răul sau m-au batjocorit sau au mințit. Sau că ”ei” nu se închină niciodată unei femei hoațe și curve - ca și cum nelumea, adică proștii, cred sincer că am fost curvă sau hoață, tocmai eu, o persoană care în ruptul capului nu ar fi făcut răul și nici nu ar fi fost hoață sau curvă, chiar dacă aceste două aspecte nu sunt întotdeauna răul și nu sunt întotdeauna făcute de oameni răi - eu nu aș fi făcut așa ceva fiindcă așa sunt eu, cu drag de lege și cu încredere că poate exista dreptate pentru toți prin lege și statul de drept cu adevărat, nu statul unor potentați sau dreptate sau educație în funcție de bani și lipsă totală de șanse pentru săraci etc. Oamenilor ca mine nu le place așa ceva, logic, dar, în ultimă instanță, tot aș fi reușit ceva bun oricum. Dacă ar fi fost drag de lege și dreptate... 31.07.25 … Azi au intrat iar peste mintea mea cu idei oribile și așa-zis dialoguri între ei - anume că ”și ai continuat să o lovești și când ai înțeles adevărul?” ”da”, pare să fi răspuns unul, și au spus iar și iar că el și alții cred că eu trebuie să mor fiindcă au mințit toți despre mine, nimic altceva. E greșit. Mai știți cântecul Andei Călugăreanu, despre care se spune că locuia în apropierea apartamentului meu, pe versuri de Nina Cassian? ”Timpul e iute, mai am câte-un dar de preţ/ Şi caut destinatari sub stele./ S-ar putea să-i caut în zadar/ Şi-am să mă-ngrop cu bogăţiile mele.” …… Ei m-au tratat drept nebună toți, dar eu niciodată nu m-am purtat și nu am vorbit ca o nebună. Și ieri ziceau din nou, imitându-l pe vărul mamei, că eu m-am ”dedat desfrâului”, deci trebuie să fiu omorâtă - dar eu nu m-am dedat desfrâului niciodată. Poate era un desfrâu despre care eu nu știam nimic, atucni când mă violau de la distanță, dar eu credeam că era un anumit bărbat și niciodată nu m-am gândit la altcineva sau la desfrâu, eram neștiutoare ca și acum legat de sexualitate și nu reușisem să resist fizic de la distanță acelui bărbat, care mă chinuise mai multe luni ca să mă cuprindă sexual precum Zeus pe vreo nimfă. Ei spun că aparțin unei categorii de oameni care trebuie neapărat omorâți, anume nebunii. Nu știu dacă ei au mai cunoscut vreodată pe alții ca mine, eu nu, dar nici pe mine nu mă cunoaște nimeni, deloc. Ieri au spus că eu sunt omorâtă fiindcă familia mea, mai ales tatăl meu vitreg, a avut legătură cu politica, chiar dacă eu nu am avut. Acesta nu este un motiv. Alții spun că am moștenit nu știu ce putere prin moartea lui și de aceea vor să mor, dar nici asta nu e adevărat. Alții spun că au înțeles că tatăl meu era nebun și vor să mor de aceea, ca și cum aș moșteni nebunia, deși nici măcăr nu era tatăl meu și nebunia nu are cum să se moștenească, tot ce am povestit pe blogul meu a fost adevărul. Alții că întotdeauna am fost eu, adică o anumită putere (politică, cred ei), din copilărie, și tatăl meu era doar acoperirea mea (sau invers) și de aceea vor să mor - nu aveau de ce, am fost binele, nu ceva rău. Alții spun că e monstruos că sunt respinsă total și torturată zilnic de atâția ani, e de-a dreptul monstruos, zic ei, fiindcă eu le dau totul oamenilor - adică creșterea animalelor și rodul câmpului și sunt conectată la viața intelectuală și spirituală - și ei mă omoară cu toții. Nu e chiar așa, nu cred că eu le dau chiar totul, am observat că apar, pe unde merg eu, exact plantele la care eu m-am gândit anterior într-un anumit mod, și chiar și animalele - de exemplu m-am referit la numele Aricescu nu de mult și apoi, pe aleea de beton din curtea mea, venea agale un arici imens fiindcă tocmai căzuse un mesteacăn uscat din curtea Mădălinei, care ulterior a deranjat cuibul ariciului prin curățenie și una din pisici îl sâcâia - eu nu am mai văzut arici niciodată mergând, decât un ghemotoc static, poate nu era viu ( ?) când eram mică, dar asta nu înseamnă că eu le dau lor totul sau că gândirea mea e singura sau cea mai fertilă, pot fi mulți alții la fel cu mine și eu la rândul meu pot fi influențată de cei care știu ce plante vor răsări și vor crește și rodi într-un anumit fel. Da, așa a fost cu ariciul, stimului prim nu am fost eu, ci aceia care au văzut ariciul Mădălinei sau cuibul și astfel m-au influențat subconștient să mă gândesc la numele Aricescu, despre care am aflat nu de mult ce fel de intelectual a fost și mai demult a intrat cineva peste mintea mea cu întrebarea dacă aș accepta să port numele Aricescu, mama spunea că era ariciul vecinei Mădălina, și că ea știa de el/ea, dar în urma căderii mesteacănului uscat au curățat și restul crengilor uscate din curtea ei și cuibul ariciului a fost descoperit. Mi s-au întâmplat, cum spuneam, des, astfel de conexiuni cu natura, prin cuvinte sau imagini etc., poate de aceea vor să mor, dar totuși asta nu înseamnă că sunt ceva rău sau nebună sau că am influență rea, nu trebuie să fiu omorâtă, ei gândesc greșit, vă spun sigur. Și nu am legătură cu politica deloc, nu influențez nimic în acest sens. Se prea poate ca adesea să fi fost eu cauza mai directă a unor evenimente vegetale, dar nu am făcut nimic rău și m-am gândit frumos la flori și la alte plante care au ieșit astfel, eu nu sunt nebună și nu am fost niciodată sursa a ceva rău sau anormal, - probabil că au mințit astfel încât sunt izolată de zeci de ani, am fost un om capabil și bun, și poate că aceste coincidențe cu animale și plante sunt din cauza unei legături normale, prin psihismul universal, cu lumea spirituală, sau cu intelectuali de valoare. De atâtea ori m-am gândit că mă veți accepta sau alți oameni, și că nu voi mai fi otrăvită sau f_tă, și nu a fost așa, eu nu pot să vă influențez deloc. Poate e mai bine așa, din moment ce dvs. ați fost în stare, direct sau indirect, de atâta cruzime asupra mea, atunci ar fi fost rău să fi fost la fel cu dvs. sau alături de dvs. și acum mă resemnez și cu izolarea. Totuși, poate că pur și simplu nu puteți crede, mulți asta cred - că oamenii buni nu au cum să creadă că tot ce am spus e adevărul și mă omoară fiind de ”bună credință” față de cei răi care îi mint despre mine. Ei nu cred că nu trebuie să fiu omorâtă și în niciun caz pe mine, ei cred că eu vreau să trăiesc doar pentru mine și că mint. Și ei nu pot crede că eu am fost așa minunată și nevinovată, dar așa monstruos masacrată. Totuși, sunt așa multe scrieri, pe care dvs. le cunoașteți, care spun că oameni reali, cum am fost și eu, nevinovați, inteligenți, au fost monstruos persecutați și torturați - chiar dacă și ei au spus adevărul. Despre cei mai mulți s-a spus că au fost martirizați în numele politiciii sau religiei (eu nu așa) - dar e posibil să nu fi fost așa. Se spune că mai multe capodopere s-au scris în închisoare de către oameni condamnați, uneori la moarte etc. Iar au început cu aberații, că eu sunt martirizată din cauza unor oameni care m-au f_t în mod sexual și că proștii credeau că eu sunt ceva sexual și că trebuie să fiu ”terminată”, iar acum vor să mor fiindcă deja m-au terminat sexual etc. Alții intră iar cu ideea că de ce nu o omoară (adică mama sau alții pe mine) ei spun că poporul asta vrea, cum ziceau și când eram în București, vor ca mama să mă omoare, deși mama a fost ceva monstruos de rău de când eram copil, cel puțin față de mine, iar eu am fost numai binele mereu. Unii spuneau că într-adevăr am fost un om nobil, superior - așa cum am spus și eu - și am avut dezvoltare psihică normală, și încă din copilărie se putea vedea binele și ce era superior în mine, în ciuda condițiilor în care creșteam. Porfitând de faptul că m-au izolat aproape complet de mult timp, oamenii au mințit (se zice că oamenii fabrică răul despre cei izolați, chiar dacă nimeni nu are contact cu ei și chiar dacă nu s-au manifestat niciodată drept ceva rău, fiind izolați zeci de ani, cum m-a amenințat mama de mică) și chiar au manipulat percepțiile unora despre mine încât ei nu mă văd drept ceva superior și nobil, ei zic că dacă aș fi fost așa superioară și bună și deșteaptă, atunci nu aș fi făcut atâta zgomot dacă eram omorâtă, oricât de dureros și nedrept aș fi fost masacrată. Aceștia nu au dreptate, nu mai explic totul. Probabil că manipularea percepțiilor altora s-a făcut legat de blogul acesta de memorii ale mele, care conțin adevărul frust. Ce altceva știu oamenii despre mine? Este drept așa ceva? Am avut eu vreodată în viață vreo șansă de a fi percepută cu adevărat cumva, aproape de ceea ce sunt? E normal ca ei să creadă răul și să omoare? Mereu și mereu aceeași idee delirantă a unora - că poporul crede că sunt cu totul altceva decât sunt și ei toți (deci nu poporul) vor să mă omoare pentru ca poporul să nu înțeleagă niciodată ce sunt cu adevărat, deci și ca să nu reușesc cumva să creez ceva intelectual bun și nobil în scris de exemplu (într-un fel, parțial, era deja ceva), și că o parte din popor vrea și ea să mor, fiindcă ei cred că aș fi ceva rău, acel altceva decât ceea ce sunt. Eu nu realizasem defel că poporul vrea să mor când am început acest blog și era normal să scriu totul, din foarte multe motive. Nu am fost niciodată om lăudăros sau gălăgios. Nu realizasem nici ipocrizia celorlalți și lupta lor de o viață de a îi face pe proști să creadă că nu eram ceea ce eram. Una din multele lor povești este că un nebun a inventat o poveste urâtă că eu eram ceva politic, încă de când eram copil, și au bătut monedă mereu peste această aberație hidoasă. 5.08.25 … Azi am făcut baie - mare eveniment, recunosc. Mă spăl rar din mai multe motive - sunt șchioapă și e obositor, riscant, îmi trebuie forță mare musculară și luciditate maximă, ca să nu îmi pierd echilibrul și să nu alunec și baia durează foarte mult fiindcă necesită pregătiri speciale - 3 cearceafuri groase, rupte și țesute la mână întinse pe jos în baie, vasul de la WC acoperit, coșul cu hârtie murdară dat deoparte, prosoapele schimbate, duse în baie, pregătire aparat de uscat părul dinainte de baie, pregătire haine curate pe pat, prosop pentru covor să nu se umple de apă de la sacul de pe piciorul amputat, prosop de hârtie pentru șters papucul ud de la piciorul drept, cu care fac baie în duș. Eventual pregătire ochelari de vedere și clește pentru unghii. Apoi îmbrac sacul de plastic pentru piciorul amputat, ca să nu intre apă la proteză, cu atenție să nu rămână materiale textile pe dinafară, ca să nu intre apa. Apoi stau pe vasul WC ca să îmi scot chiloții, ceea ce nu e ușor, odată am uitat să trag un picior și am făcut baie cu chiloții pe mine, mare noroc că nu m-am împiedicat să cad. Apoi se întâmplă uneori cam ce s-a întâmplat azi: Apa, venită contra cost de la Ecovol, este rea și nu te poți spăla cu ea cu săpun solid, e precis otrăvită cumva, încât are asemenea ph (prea acid sau bazic?) și nu face clăbuci și nu te poți spăla și săpunul se topește foarte repede înainte să îl folosești jumătate. Numai marca Dove e ceva mai tare. Soluția este săpunul lichid sau gelul de duș. Însă, mai ales acesta din urmă, este obiectul sabotajului din partea unora - m-am mai spălat cu el de vreo 3 ori, e Dove cu rodie cumpărat de mine, dar au pus ceva monstruos de împuțit în el de curând - mi-au mai făcut așa (și în București), dar nu știu sigur cine, poate nu e mama, am apucat să dau pe jumătate din pielea corpului și apoi m-am clătit cum am putut... ca vai de lume, fiindcă apa mea nu are presiune și abia mă spăl și mă clătesc cu un firicel de apă - nu am ce face, nimeni nu mă ajută, chiar dacă mama e interesată, darmite dacă pe ea nu o deranjează și zice ”așa e vara”. În plus, ca mai întotdeauna, când rece ca gheața, când fierbinte și asta ținând cont de faptul că nu are debit. Ei spun că lucrurile acestea - des întâmplate - gen mirosul oribil al gelului de duș - se întâmplă fiindcă poporul a fost dus de nas și crede că totul e exact invers decât este (despre mine), de exemplu ei cred că mama are dreptate și că eu mint și mereu a fost invers. Oare? Ei mă asigură din nou că așa este și că ei toți vor ca minciunile despre mine să rămână mereu așa și eu să fiu omorâtă în numele minciunii sau puterii politice a nu știu cui. Altul zice că eu sunt în infern, nu în purgatoriu, de aceea se întâmplă numai răul de peste 40 de ani și sunt total izolată (practic din copilărie) - ??! Ei spun că e așa, fiindcă am fost judecată greșit și cei vinovați, care erau în infern pe drept, au urzit un plan ca să dea vina pe mine și ei să scape (??) și apoi tot restul vieții am fost țap ispășitor pentru cei răi și păcătoși cu adevărat. Ei spun că preotul din Voluntari la care eu m-am dus să plătesc locurile de veci și pe care l-am rugat din suflet să-mi dea ceva de făcut, orice, orice ajutor la biserică în afară de bani, că bani nu am (atunci nu vândusem încă apartamentul), ori să ajut vreun om singur și bătrân, să stau de vorbă ca de la suflet la suflet, să fac afișe pentru biserică sau orice - orice în afară de muncă fizică grea, de exemplu nu pot ajuta un paralitic, fiindcă sunt șchioapă. Părinte, i-am spus, sunt izolată din 1984, nu am pe nimeni decât pe mama, cu care nu mă pot înțelege, mama mea e rea, aproape niciodată nu a vorbit cu mine omenește și își bate joc de mine și m-a chinuit mult de mică, dar sunt izolată din 84 - mă puteți ajuta puțin? M-a întrebat dacă am rude. I-am spus că nu, decât pe fratele mamei la Sibiu, care nu vorbește cu mine, nu a vorbit cu mine niciodată, așa se purtau și părinții cu mine. Și mai am niște rude îndepărtate în Pipera care au mulți bani și cu care nu am relație și nici mama. Vino la slujbă, a spus preotul și - a adăugat spre tristețea mea - vom vedea apoi cum ”socializezi”, adică așa cum e jargonul psihiatric și al psihologilor-călăi care își bat joc de oamenii nevinovați și săraci, precum am fost eu. Este adevărat că nu am greșit nimic și nu am avut tulburări psihice și am fost un om foarte inteligent. Ei spun că acel preot a înțeles adevărul și a înnebunit sau a fost omorât, nici eu nu am înțeles ce au spus acum despre el. Citiți tot blogul meu cu atenție - veți vedea gândire normală, demnă, dreaptă, inteligentă, bună, și liberă, autentică, fără prejudecăți, adică idealul binecunoscut pentru cei treji și deștepți: sine ira et studio. Nu am avut întreaga viață decât 3 mici aparente greșeli, de fapt vina altora și fără consecințe negative mari, în afară de tentativa mea de sinucidere. De vreun sfert de veac aproape - nici măcar un gând rău sau greșit, fiindcă deja eram om matur, doar câteva, cele care au fost scrise pe acest blog, nu am ascuns nimic niciodată. Afectivitatea și conduita, absolut normale, bune și frumoase. Și totuși ei torturează zilnic, acum am sete oribilă și mereu mă împroașcă de moarte și că vor să ascundă tot adevărul despre mine, pentru a menține la fel credința greșită a poporului despre mine.??? Îmi amintesc că am citit Jurnalul Annei Frank și Procesul de la Nurnberg și că mă impresionau ororile naziste - cine știe câte dine le erau adevăr? - că mă durea când citeam că bieții oameni se bucurau când în sfârșit mergeau la baie, la dușuri, și erau gazați. Dar eu am suferit fără nicio vină, ca persoană civilă, din 1984 în mai rău decât lagăr de la 13 ani, 41 de ani și de izolare în plus și acestea sunt clar adevăruri, tot ce am povestit eu. În oraș, la bloc, călăii de deasupra mea și de dedesubt păreau și ei nemți sau măcar femeile sau aveau relații cu nemți, dar erau și altfel de oameni-lighioane. Unii ziceau când eram acolo că Hitler a fost copil mic pe lângă ăștia care mă torturau pe mine. Azi familia mea - adică eu cu mama - am avut și un mic succes, scump pentru noi: după lupte seculare soldate cu repararea repetată de trei ori parcă, în numai câțiva ani, a capacului de la canalizare din fața porții curții, ceea ce ducea la cheltuială pentru alt capac sau eventual îndreptarea celui vechi, fiindcă mașinile grele de pe stradă aveau atracție să intre cu roțile peste acel capac (aceasta e explicația oficială) și mai și mirosea urât la poarta mea maro-vișiniu (ei ziceau că mama a fost obligată să vopsească cu această culoare cafenie, căci înainte aveam poarta verde) azi ne-au turnat niște vecini parțial ciment și au pus un capac de canalizare rotund precum erau în orașe mai demult și mai sunt și acum - contra a 1000 lei. Mama zice însă că acum e bine, dar există totuși un risc - să ne fure cineva acel capac gros și bun, partea metalică Au început din nou, cum fac ei mereu: nimeni nu te crede, Cristina. Nu știu cine sunt aceștia și ce au cu mine, eu nu am lovit pe nimeni și absolut tot ce am scris despre viața mea e adevărul și a fost mereu adevărul. Se putea dovedi totul și o parte și acum. Adică cum nu mă crede nimeni?! Poate proștii, e logic că cei inteligenți și-au dat seama că e doar adevărul și tot adevărul. De mii de ori au spus că oamenii nu cred decât minciunile altora despre mine, deși sunt izolată de demult. Cum dracu le-a venit ideea că eu mint? Ce dovadă au? Cine știe ceva despre mine? De ce își bat joc, când a fost foarte clar că eram de mică izolată și maltratată de familie, crescută în sărărcie și lipsă de igienă etc etc. , persecutată clar psihiatric și închisă de familie la 21 de ani (amenințau din anii 70, dar absolut cert și dovedibil eram copil normal) și toți spun că toți oamenii știu că psihiatria e tortură și luarea drepturilor etc. - deci cum puteau să creadă că mint - și apoi dovezile clare în toate poeziile mele, mai ales seria de după 2013-2015. Clar de inimă și tot restul. Și apoi dovezile clare, deși eram otrăvită și mult tortruată și cu zgomote, în notațiile mele filozofice, sine ira et studio, deci mai mult delimitări de termeni și idei, dar puteam progresa, poate aș fi scris și eu, ca atâția alții, o creație bastardă, ceva între literatură și filozofie. Sau ceva frumos și inteligent, orice. Iar a intrat una cu ideea că ea s-a îngrozit când a înțeles ce au făcut părinții ei unui astfel de om ca mine și pe deasupra și total nevinovat și apoi a făcut și ea la fel și nu regretă asbolut nimic! insistă ea, vă asigur că e un om foarte rău și prost, dacă m-ar fi văzut așa cum sunt în realitate, nu ar fi vorbit așa în gândul meu și nici nu ar fi făcut vreun rău de altă natură - oricum ei asociază tortura fizică cu aceste vorbe pe care le aruncă în capul meu nesățioși de rău (minciună și durere a victimei). Eu totuși încă mai sper că Dumnezeu le va schimba puțin mintea, să vadă tot adevărul, să prețuiască și puritatea, nevinovăția absolută și să respecte umanitatea și umanismul acesta care nu moare și probabil nu va muri, chiar dacă unele persoane - cum ar fi psihologul CMM (nu eu) dintre prietenii mei de pe facebook scria că a fost atrasă de ”antiumanism” - ceva rău și în titlu și în ideile centrale și asociat cu nazismul. În sfârșit, poate că acum nu îi mai place sau poate cunoaște adevărul despre acest curent de gândire mai bine decât puținul pe care îl știu eu. Teoretic nu putea fi ceva mai diferit față de ce sunt eu, dar, de obicei, când gânditorii fac tratative de pace între munți de idei opuse, de obicei totul devine simplu și neted. Fiindcă toți spunem același lucru, de mii și mii de ani, afirmăm tautologic că ”ființa este” și tot restul nu sunt decât mici meandre ale periplului cunoașterii de sine însuși, de-o parte și de alta a ecuației afirmării ființei. 7.08.25 Spuneam adesea despre sărăcie și problemele adiacente sărăciei și că aș fi meritat și eu o șansă, chiar dacă m-am născut săracă. De multe ori au zis că oamenii au fost mințiți că eram bogată, că aveam diverse avantaje materiale și eu eram cea mai prăpădită, sau printre cei mai săraci din grupurile în care am fost încadrată. Crezând că eram bogată, se pare că unii aveau invidie sau ură datorită acestei minciuni sau cel puțin așa au spus unii. Am văzut cu ochii mei mulți oameni fără adăpost pe străzile orașului - miroseau înfiorător de urât, aproape ca un cadavru foarte umflat și descompus. Se urcau în mijloace de transport în comun și miroseau rău de tot și miroseau scaunele pe care ei stăteau etc. Înainte de 89 nu erau în calea mea. De o vreme se pare că au dispărut din această zonă. Erau de diverse categorii, unii cărau un fel de cărucioare cu multe cârpe și sticle goale și alte obiecte, iarnă și vară, așa cum odinioară mergeau țiganii cu căruțe cu coviltir. Unii aveau câini. Erau și câteva femei printre ei - știu că sunt oameni extrem de împuțiți, mă gândeam eu, dar totuși sunt oameni, nu rațe sau câini, simțeam un fel de milă și părere de rău acră și mă gândeam că e trist că sunt ținuți așa pe străzi, pradă oricărui ochi rău de om bogat și tot nemulțumit - și nimeni nu mai vede omul din ei, citadela clădită de Domn, ci doar gunoiul rigolelor, pe care nimeni nu îl vrea. Nu mai știu în ce an au apărut, nu au fost chiar de la începutul anilor 90. Am povestit despre femeia – ”mamaiță” - din curtea blocului 3 unde am locuit și cum dormea în frig și ploaie toamna acolo și nimeni nu o primea măcar în vreun parter de bloc. A venit cineva, se zicea, să vorbească cu ea și ea a refuzat să meargă la ”adăpost” (pentru cei fără adăpost) - dar poate că avea dreptate, la adăpost ar fi murit repede și poate a fost totuși cum avrut D-zeu - la un moment dat am observat că dispăruse, nu știu ce s-a întâmplat cu ea. Îmi amintesc iar că, la scurt timp după revoluție, nașul meu mi-a arătat la tv niște oameni, foști profesori, universitari parcă, dezproprietăriți, scoși la bătrânețe pe drumuri, în stradă. Am observat tot ce au făcut și asupra mea de-a lungul vieții mele și știu că nu le pasă și că ar fi în stare de orice mârșăvie, mi-ar lua bunurile și pensia fără niciun drept, ar putea naționaliza totul numai cu scopul să mă lase să mor de foame și sete și otravă pe drumuri (sau m-ar închide familia de exemplu după moartea mamei la azi psihiatric pe veci, ei care nu știu nimic despre mine, fiindcă se zice că toți au mințit și în plus ar și pune mâna pe banii mei, în caz că mama moare prima), ar putea minți în acte că nu am dreptul să stau în casa mea și mi-ar fura și apartamentul în care stau arabi acum cu chirie - sau chiar arabii, ei de exemplu și-au făcut buletin, sau viză de domiciliu în apartamentul nostru, orice se poate întâmpla și banca unde am ceva bani pentru zile grele poate da faliment etc. Sau nu m-ar lăsa să vând apartamentul, sau mi-ar da bani puțini, dacă aș avea nevoie de ei, în sfârșit, nu mai detaliez, oricând ei pot face orice lucru rău, așa m-au tratat toată viața și nimic nu i-a oprit. Se zice (nu știu sigur, e posibil) că unii oameni săraci ajungeau pe străzi fiindcă nu aveau bani de întreținere și impozit pe proprietate. Nu aveau fiindcă nu erau doriți, așa cum nici eu nu am fost. Cei mai mulți oameni cred cu încăpățânare propaganda negativă despre tine, nu adevărul spus de tine, zic ei, mai ales cei îndoctrinați a doua oară. A existat un moment, spun ei, în care oamenii s-au trezit și au înțeles mare parte din tot și au înțeles că au fost mințiți despre tine, apoi, treptat, li s-au servit alte și alte minciuni, li s-au distrus convingerile corecte și aceste gen de îndoctrinare pentru a doua oară este extrem de rezistent în fața adevărului, acești indivizi pot deveni fanatici, se trezesc greu la realitate. Poate să fie așa. Și oricum eu eram singură și am scris numai adevărul și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei și ce uneltesc pe la spatele meu. Poporul crede că ești Hristos, nu Dumnezeu, spun ei - diferența nu e mare în religie între Hristos și Dumnezeu și oricum ambii sunt Dumnezeu Tatăl și Fiul și fac parte din Sfânta Treime, alături de Duhul Sfânt. Oamenii inteligenți, dar de fapt toți, mai mult sau mai puțin, sunt și ei un fel de Dumnezeu sau Treime, prin felul în care funcționează psihic, dacă e să ne luăm chiar și după Freud sau după viziunea tripartită asupra lumii: materie, energie, informație. Nu sunt Hristos. Ei zic că toți vor să mor fiindcă sunt femeie, că dacă eram bărbat eram acceptată eventual, dar ei nu pot accepta o femeie care a fost masacrată atât de mult timp. Asta nu are importanță, faptul că am fost chinuită, contează ceea ce sunt și sunt binele și un om normal și deștept și mereu am fost așa. Sunt destul de multe femei care au reușit ca filozofi, oameni de cultură, oameni de litere. Alții zic uneori că, dacă ar realiza adevărul, poporul ar îngenunchea în fața mea. Nu îmi doresc așa ceva și nu cred că ar fi așa, dar oricum măcar m-ar respecta și m-ar lăsa în pace și nu s-ar mai zbate să mă omoare sau să mă distrugă - asta e tot ce îmi poate oferi poporul, căci drepturile intelectuale mi le-au luat intelectualii, nu ei, și numai intelectualii mă puteau accepta cât de puțin în societate. Legat de înmormântarea fostului președinte Ion Iliescu, pentru care s-au organizat funeralii naționale azi, a intrat unul peste mine tot azi cu ideea că mai trebuie omorâți încă doi și după aceea ea - adică eu. Au creat deci o idee că eu eram legată de Iliescu, sau el de mine și totodată eu și de alții sau reciproc și că ei trebuie să omoare pe nu știu cine, mai mulți, cu scopul final al omorârii mele. Alții cred că e invers, că nu ei mă susțineau pe mine, ci eu pe ei, ca o resursă a vieții, cum a fost și Hristos și alți vindecători și alte spirite bune. Oricum se zicea că Dumnezeu sau Hristos i-a acceptat pe toți la sânul lui, în mare mila și iubirea sa, și i-a iertat pe păcătoșii penitenți cu inima curată. Mi-au spus des că oamenilor le-a intrat în cap ideea că trebuie să fiu omorâtă - eu zic că nu e așa. Am spus tot ce am înțeles despre mecanisme psihice prin care am fost lovită sau prin care am dovedit că eram normală, sau prin care unii au crezut în mod greșit că nu eram normală psihic. Am explicat rolul de ”trigger” al cuvintelor, chiar numai ca formă sonoră (chiar dacă nu cunoști o anumită altă limbă) sau ca grafeme. Și rolul sintagmelor sau sensurilor, adică rolul axiologic și praxiologic al lor, câteodată. Lucii și Lucieni am cunoscut mai îndeaproape vreo 7 sau 8, plus maestrul Lucian Blaga, poetul, prin scrierile sale. Nu doar în ultimii lui ani de viață, ci și încă de când eram mică, bunicul meu o apela pe mama Luci, și mama Limpi (bunica) probabil și ea, dar rostit într-o singură silabă - iar germanul ”Lutsch” ar însemna se pare verbul a suge, a linge - ceea ce se leagă de obsesia oamenilor pentru acel gest scârbos al meu - legat de sexul oral, cu zeci de ani în urmă și eu am fost complet nevinovată și am explicat totul, au fost peste 10 motive importante care explică acel act greșit, rău, inclusiv această legătură neplăcută cu limba germană. Lucia înseamnă totodată lumină și ei zic că se spune că adevărul e întotdeauna lumina sau un om luminos, cum au fost Hristos și sfinții, dar și eu, ca suflet și gândire. ”Dar de ce ești tu așa de mult influențată de cuvinte?”, întreabă unul acum, ca și cum crede că acest lucru e un semn de nebunie, că oamenii normali nu sunt așa. Absolut toți oamenii normali sunt așa, poate cu foarte mici excepții, numai că nu s-au autoanalizat - toți învățăm de-a lungul întregii vieți și înțelegem multe lucruri, rând pe rând. Tinerii se grăbesc cu concluziile, dar bătrânii au înțelepciunea de partea lor (bătrânii deștepți). Eu nu aveam cum să înțeleg diverse mecansime individuale sau sociale ale limbajului, sau diverse aspecte cauzale și ontologice, fiind tânără, chiar dacă un om foarte inteligent. Nu aveam cum să acumulez mai multe informații. Și am fost închisă și lovită puternic la psihiatrie, nevinovată și nu aveam cum înțelege și am fost și izolată de mică și apoi accentuat prin psihiatrie. Însă, după 35 de ani, am înțeles singură totul pas cu pas și v-am dăruit totul și totodată gânduri bune și frumoase, fără nicio ranchiună. Unii mă acuză că în felul acesta am înzestrat niște ne-mernici, adică oameni fără merite, care nu merită darul meu și care nu ar fi fost ei în stare de aceeași cunoaștere prin forțe proprii - cunoaștere prin înțelegere meritată, cum a fost a mea, un lucru care contează mai mult decât răutatea sau eventuala hoție a lor, din ceea ce am povestit eu. Toți oamenii sunt legați prin cuvinte și funcționează psihic ca și mine, numai că unii sunt mai proști și alții mai inteligenți și astfel sunt în vârful unor diverse ierarhii și, cu cât înțeleg ei mai bine rolul cuvintelor și toate rosturile lumii, cu atât mai puțin pot fi ei manipulați greșit de celelalte cuvinte ale oamenilor, cu atât mai puțin pot ei greși în ceea ce gândesc sau vorbesc despre alți oameni. Azi au fost funeraliile fostului președinte Iliescu. Am fost la Gheață din nou, a fost acceptabil, nu extrem de cald. Pe tot drumul aproape la dus, dar și la întoarcere ceva urât de tot, cu un volum extrem de mare, difuzau muzică proastă, cam ca și marșurile funerare, nu știu dacă erau manele, poate era nuntă de țigani, erau și voci cu vorbe etc. M-am împiedicat de multe ori, ei au zis că sunt vânată încontinuu și că trebuie să fiu atentă doar la fiecare pas, căci degeaba calculez eu corect efortul muscular necesar urcării unei trepte sau depășirii unei denivelări, că unii ticăloși intră pe fir, mă lovesc în mușchi și nervi la picior și în centrii medulari și eu mă împiedic, ceea ce s-a întâmplat des. Trebuie să ridic piciorul mai sus dect mi se pare. Au spus din nou că am fost un om excepțional, dar întreaga viață am fost lovită de niște nebuni politici cu care nu aveam nicio legătură, în lupta lor pentru putere între ei. De aceea și numai de aceea vor toți să mor. Ei mai spuneau că oamenii buni m-au judecat și m-au condamnat, dar fiind îndobitociți complet de minciunile celor răi. A intrat iar unul cu veșnica lor idee că trebuie să mă omoare, fiindcă altfel nu îi mai respectă nimeni pe ei - oare așa cred ei că e bine? Așa vor fi respectați? Repet: citiți tot blogul meu și veți înțelege că nu am gândit nimic rău și nu am făcut nimic rău toată viața nimănui și nu sunt un hazard biologic sau social sau radioactiv. Nu am avut nici ceea ce unii numesc în mod ipocrit păcate. A intrat unul în engleză că eu nu pot să mă adaptez, deci trebuie să fiu omorâtă, e simplu. Nu are dreptate, sunt perfect adaptată, m-au izolat cu forța în mod greșit de mică și acum am reușit să accept și asta, în sfârșit, încă de la începutul anului. Nu mai mă doare izolarea. Bineînțeles că mi-ar fi plăcut să am măcar câteva schimburi vorbe cu alți oameni, să am un rost adică, dar nu am de unde să găsesc vreun om și nu am avut niciodată vreo șansă. A intrat iar una cu ideea lor de demult că în astfel de situații singura soluție este omorârea victimei. Altul a spus că femeia care vrea să mor e relativ proastă, dar este ”de o răutate inegalabilă, ceva ce nu a mai existat în istorie” (?! poate are dreptate). Și eu cred că pe lângă ea mai sunt câteva. Ei spun că proștii au toți încredere în medici și nici măcar nu știu ce fac medicii de fapt. Altul, ceva mai înainte, spunea că de vină e d-l Ionescu psihiatrul că mi-a dat medicamente mai noi, și astfel nu mi-a mai masacrat creierul și intelectul ca la primele două internări și eu am putut să mă refac. Nu a greșit nimic, cred eu. Ulterior el a murit, nu la mult timp. Femeia aceea mai spune că ei au comandă de la ”Centru” (o altă invenție a ei, a mai spus multe așa) să omoare sau să anihileze complet orice individ care mă privește mai atent pe stradă și înțelege ceva adevărat despre mine, sau știe ceva, sau cu care vorbesc un picuț mai mult - în cazul în care nu e îndobitocit, ca în cărțile ”1984” și ”Ferma animalelor”, care au aceste titluri tot fiindcă se leagă de viața mea. Ei hotărâseră cu mult înainte de nașterea mea deci să influențeze evenimentele - și nu doar britanicii. Eu spun că poate nu e așa, poate nu asta e cauza. Ei spun din nou că au jurat credință (oarbă) unor monștri înfiorători. Bine, spun eu, dar nu aveți cum așa ceva - credința e ceva adevărat și judecat și nu poate fi jurată - cum să juri că vei crede mereu același lucru? Cum să juri când nici măcar nu ți-ai format încă o credință? Poate doar au jurat să asculte orbește orice poruncă a unor monștri, oricât de imorală, crudă, nedreaptă - ceea ce e ceva foarte rău, total greșit. Ei zic că da, au jurat să asculte de orice poruncă a unor porci sau monștri înfiorători. De ce nu puteau să aibă o credință oarbă în bine? întreb eu. Încă nu e prea târziu să se convertească, să fie oameni responsabili. Ei zic că nu se poate, că ei nu pot să vrea să fie buni sau drepți, nici măcar cu mine, deși am suferit atâția ani și nu am greșit nimic o viață întreagă și mi s-au luat drepturile degeaba. Ei spun că numai cei răi le dau păpică și haine și jucării, cum vor ei, și bani și putere și cei buni nimic, s-ar alege toți cu nimic - și de aceea ei preferă să se vândă ca suflete unor monștri.??! Cum adică cei buni nu le dau nimic? Uite de exemplu eu - mai citiți odată tot ce am scris - suflet bun și curat și fericire - asta le dau oamenii buni și dreptate și bucurie și frumusețe - de care au totuși nevoie. V-am povestit că în ultimul an am observat un lucru frumos - adesea, dacă mă gândesc într-un anumit mod la flori sau plante sau fructe - ele apar apoi, cam la 1 zi - până la câteva săptămâni sau mai mult în calea mea, în curtea sau grădina mea sau în jur și chiar în București. Nu înseamnă că aceasta e puterea mea, dar înseamnă că un anumit spirit al vieții e legat de sufletul și gândul meu. Nu m-am gândit niciodată la rău sau la ceva urât - citiți blogurile mele, toate. Cu atât mai mult în ultimii ani. Nu m-am gândit la bube și noroi, la bacterii și cancer, ci la flori și roade bogate (unii râd de mine că din cauza mea a fost o recoltă monstruos de mare și ei au încercat să o distrugă și să pârjolească chiar și iarba etc. ca să nu înțeleagă lumea). Acum câteva săptămâni m-am gândit și la roșcove și azi am văzut roșcovul din parcul de la primărie așa încărcat de rod încât l-am fotografiat cu telefonul, vă arăt în curând. Proștii cred că răul e din cauza mea, au spus ei, și eu de fapt am fost sursa binelui. Mereu am fost eu această putere, spun ei, și proștii crdeau că aveam legătură cu politica sau că numai politica contează. Dar eu mai știu un lucru încă de când eram copil - că binele rentează mult mai mult și că nu obții cu forța nimic bun. M-au masacrat aproape zi de zi și nu era nevoie de așa biciuire, eram clar un om inteligent, capabil. Nu de 20 de ani, ci din 1984 - plus copilăria. Desigur, binele dă roade mai marimereu, dar pur și simplu nu m-au respectat, dar fără motiv. Acum iar au intrat că nu vor să fie ”câinii” mei. Am observat de mult timp și legătura dintre viața mea și magazinele Lidl, Kaufland și Mega Image, Carrefour, unde, vrând-nevrând, a trebuit să cumpăr câte ceva - nu am furat de la nimeni și nu am greșit nimic. Legătura exista numai datorită inteligenței mele. Probabil și pentru alți oameni inteligenți există aceeași legătură – de exemplu marfa idn magazine e legată de diverse lucruri din trecutul meu și acest lucru e ceva normal, nu dăunează nimănui și nu e delir, ot explica și pot da exemple. Acum iar au intrat că vor să mă bage iar la balamuc ca să satisfacă poruncile monștrilor și dorințele proștilor - dar că m-au otrăvit prea tare și de aceea nu pot deocamdată (nu e adevărat, o dată m-au dus inconștientă complet și acolo am leșinat și m-au pus la perfuzii) sau că așteaptă să mă agite, ceea ce nu e adevărul - și eu nu mă agit deloc. Seară frumoasă vă doresc. Am mai scris adesea fleacurile astea, îmi cer iertare, vă și plictisesc puțin - de mâine voi încerca să tac din nou, orice îmi vor face și orice vor spune. Sunt porci, nu îmi pasă de ceea ce spun ei, orice ar zice rău sau mincinos. Iarăși ei spun - francezii au înțeles tot adevărul și vor neapărat să nu piardă partida. Ei cred în ideea necesară de partidă (sau joc) sau partid, sau apartheid sau apatrid - cuvinte care se intersectează în viața celor nenorociți în mod nedrept, care seamănă între ele sonor. Au inventat că există o importantă partidă peste capul și voința mea, chiar ceva inuman de monstruos în care eu sunt tratată mai rău ca un animal sălbatic sau ca un taur în arenă și care ia sfârșit numai cu omorărea mea. Nu este așa, e o iluzie a lor la care pot renunța,nu au nevoie să mă omoare. /5678787878 apare pe ecranul meu- e intervenția pisicii mele negre, care mă oprește în timp ce scriu cu cifrele acestea, acum e a doua oară - evident care e înțelesul: un spirit malefic, controlându-i lăbuțele și tot corpul a împins-o să îmi sară pe tastatură și să scrie exact 8u8u8u8u... adică eight-you, adoică hate you, iar acum eight/hate 7 hate 7... Poate nu credeți, ea nu mi-a mai scris nimic altceva, niciodată și acum asta a doua oară. Prima oară era clar 8u8u. E pisică neagră. Sper să nu i se facă ceva rău, îmi amintește de lucruri franțuzești, cum ar fi tragedia lui Hugo, Notre Dame de Paris (evident de ce notre dame și de ce cocoșat și țigăncușă care de fapt nu era țigăncușă - dar mai era și o capră pe care țigăncușa o dresase să scrie diverse cuvinte alegând cu lăbuța litere, ca la târguri sau la circ - asta au făcut și cu viața mea). Fata era extrem de frumoasă, fata unei prostituate cu un bărbat nobil dar porc ca toți bărbații aceia, și era și foarte proastă și moare din cauza unei iubiri pentru un alt porc. Și un alt porc preferă capra și lasă femeia să moară (caz de zoofilie) și cocoșatul care îi salvase o dată viața, atunci când în sfârșit e spânzurată merge cu ea la groapa comună și se lipește de ea etc.- deci și necrofilie. Iar cel mai monstruos porc e un alchimist nebun Frollo care își vinde sufletul diavolului dar o dorește pe fată ca amantă, nu soție, și ea refuză și el o spânzură privind nostalgic din zare. Oricum îi strivise puțin minunatul ei picior cu un aparat de tortură - o gheată sinistră și ea a preferat să mintă că a greșit decât să se lase mutilată. Ce proastă! Deci eu am fost ca un animal de pradă, fără drepturi omenești civile sau de cetățean și mințindu-se despre mine deși izolată, în numele a nu știu ce partidă, așa cum spuneau că erau fugăriți, dar pe termen scurt, țiganii, pentru a fi omorâți de boieri ca divertisment. 8.08.25 Totuși mai scriu ce mi s-a întâmplat azi noapte, fiindcă e un lucru destul de interesant și astfel dvs. sunteți preveniți să nu o luați razna dacă vi se întâmplă așa ceva, mie mi s-a întâmplat de multe ori, atunci când sunt lovită într-un anumit fel. Nu mai țin minte dacă am mai scris sau nu pe blog acest lucru, am impresia că am mai scris. Aseară au aruncat iar artificii și pocnitori. Azi noapte m-au trezit (în general dorm de seara până dimineața, dar uneori ei mă scoală sau sunt lovită în timpul somnului) nu mai știu ce oră era, am mers la toaletă și, la întoarcere, lângă ușa cămării, pe lângă sacii mei cu cărți pe care încă nu le-am pus în bibliotecă din cauza caniculei, a ieșit iar un păianjen din cei mari de tot, maro. Ei au spus că femela acestei specii atinge dimensiuni extrem de mari, precum cea pe care am văzut-o în curte odată, când mama s-a dus pentru o noapte la mare cu vecinii. Nu știu sigur dacă aceștia sunt masculi sau femele în creștere, dar mă îngrozesc oricum și deja e al 4-lea sau al 5-lea în timp scurt. Abia l-am călcat, cu grijă, dându-mi seama că dacă ar apărea femela nu aș risca s-o calc, de teamă că sare și mă mușcă cumva și apoi e așa mare, încât, dacă îi strivesc burta etc., pot aluneca. Apoi am mers în camera mea să iau un șervețel și să desprind păianjenul de pe papuc și, atunci sau la întoarcerea din baie, unde l-am aruncat în WC, a apărut și un miriapod, din cei foarte grași și mari și păroși și a reușit să fugă în cămară, cum am mai pățit, nu l-am putut călca, fiindcă a apărut la scurt timp după păianjen și nu a stat mult timp pe loc în hol, dacă ajungeam acolo un pic mai devreme l-aș fi putut omorî. Atât păianjenii, cât și miriapozii (parcă ceva mai mult aceștia in urmă) se asociază cu stări psihice ale mele foarte proaste, cu suferință cerebrală și lipsă de energie. Unii, din ambele specii, sunt otrăvitori. Nu știu alții cum sunt...eu sunt foarte sensibilă la aceste creaturi, care nici măcar nu sunt insecte. Nu știu sigur de ce, am mai multe ipoteze. Și gândacii negri mă deranjează psihic, dar în alt fel. Ei spun că oamenii răi mi-au pus multe lucruri otrăvitoare în casă, inclusiv în mirosul înfiorător al mobilei care încă nu a dispărut deși am ținut de mai multe ori mult timp ușile deschise (?) și inclusiv astfel de lighioane. Simultan cu viața acestor creaturi mărunte, lovesc unii oameni răi sau nebuni în mine destul de puternic. Acum voi tăcea, fie ca Dumnezeu să vă ferească de rău pe cei nevinovați mai ales și la fel și pe mine. Am fost în centrul Bucureștiului, din nou. Căutam ceva la un anticariat. Au început iar să mă scuipe încontinuu cu tot felul de idei de moarte și ură, ca și rândul trecut și oricând am mai fost. Ei zic că toată lumea crede răul și adevărul e de neconceput pentru ei - eu chiar am fost perfecțiunea o viață întreagă. Nu știu, nu înțeleg așa ceva. Nu au niciun motiv. Ei spun că poporul a înnebunit și vrea să mor, deși eu sunt singura care poate să îi ”conducă”.?? Când scăpăm de ea, când dracu scăpăm de ea? una din întrebările lor repetate. (adesea ei îi asmut cu ideea că ”o nebună conduce lumea”,am mai explicat asta). Au intrat imediat ce am ieșit pe poartă cu multă durere și idei negative, probabil fiindcă toți cred răul și în felul acesta îi domină pe proști, jucând teatru că și ei cred răul. Sau stăteau peste mine ca să mă înconjoare pe tot drumul cu multă ură, nu știu de ce. A intrat femeia monstruoasă și încă vreo câteva și unul cu voce ca vărul meu și alți câțiva, hăituindu-mă. Încă din Voluntari. Au început cu durere oribilă în șoldul drept, pas cu pas, cum au mai făcut și în alte dăți. M-au scuipat tot drumul de moarte și cu multe idei vechi. Poporul vrea neapărat să te omorâm. Toți au mințit despre tine și de aceea trebuie neapărat să te omorâm, ca nu cumva lumea să înțeleagă ce ești de fapt și ce ți-am făcut. L-am luat pe 21 (tramvaiul) până la capăt și apoi am mers la dreapta, spre Magheru. Tinerii - foarte mulți pe străzi - se pare că sunt într-adevăr învățați să fie răi și să mintă pe față de mici, așa cum mi s-a mai spus - erau foarte multe lucruri rele și ei se prefăceau că nu există nimic rău, și priveau cu seninătate evident ipocrită. Îmi amintesc iar cântecul lui F. Pittiș ”peste tot atârnă greu/teama de sinceritate”. Unii au tot sugerat că răul e fiindcă pe mine m-au dat afară din oraș. Poate e alt motiv. Erau mirosuri extrem, extrem de rele, grele, toxice, peste tot în centrul orașului de fapt. Mașinile, bară lângă bară, și scoteau gaze negre în jurul intersecțiilor. Nu știu ce fel de bufet cu fast food, negru, urât, avea un aparat care stropea asfaltul și puțea înfiorător, probabil otravă. Și peste mine. Însuși magazinul cu alimente și vecinul lui puțeau oribil, am crezut că vărs sau leșin. Am jurat să nu mai merg pe acolo niciodată. Câțiva tineri stăteau liniștiți și chiar mâncau în duhoarea oribilă. Era și cald. Duhoare mare și pe restul străzilor din jurul Universității. Mulți vagabonzi fără adăpost care miroseau oribil și mirosul lor lăsat dinadins în multe locuri. Pe Calea Moșilor veche au început de mult timp lucrări de reconstrucție, dar se pare că va mai dura mulți ani de-acum înainte. Ei zic că oamenii încă cred că eu sunt răul și de aceea toți mint așa și vor reda binele orașului când vor reuși să mă omoare, ca să mă scuipe și să îi păcălească și după moartea mea. Duhoare mare și în mai multe magazine - fiecare cu mirosul lui greu și porcin sau de hoit. Am intrat în pasaj și din ce în ce creștea durerea mea de coloană lombară și mai erau și altele, mai puțin grave. Când am ieșit la Teatrul Național s-a dezlănțuit o ticăloasă țipînd că trebuie IN-TER-NA-TĂ urgent etc. (se înțelegea că la balamuc, pe mine). Apoi tot aceea că de ce nu poate să mă omoare? (a mai făcut așa când am mers în oraș), că de ce nu cad, iar alții că ”de ce n-o omoară” (?! ) Durerea lombară era mare, dar era datorită ei și altora care loveau în mine intenționat, ei mă lovesc oribil, mai ales la coloană, nu înseamnă că e cancer și poate nu e otravă totdeauna, desigur medicii pot spune că e cancer, au spus ei destule minciuni în cazul meu și au făcut destule lucruri rele - eu nu știu sigur dacă ea într-adevăr îi direcționa pe oamenii răi să îmi încarce coloana sau era ceva dezorganizat, adică loveau ei, pietoni și automobiliști, dar nu la comanda unui sigur om. Au mai făcut așa uneori chiar ziceau că e cancer, unii ziceau că e vorba de niște medici monstruoși și nebuni, azi au zis că durerea este așa mare încât s-ar putea să fie nevoie de morfină (??!) abia mă mișcam, e drept și de vreo 3 ori m-am împiedicat. A fost înfiorător de oribil, plus ruine de case, mult graffiti, multe gunoaie și vechituri (ei zic că asta au făcut porcii din București). (la sala Dalles de exemplu nu se putea intra, duhoarea era monstruoasă). În tramvaie și mașini era aer condiționat extrem de rece și eu eram transpirată etc. Apoi au inventat că toți sunt zombi și numai eu vie, probabil pentru delirul proștilor sau unor nebuni sau ca să creadă unii că eu cred așa ceva. Alții cred invers, că numai eu sunt moartă și ei vii. A intrat unul cu ideea că ”și nu poate să fie dezghețată?”, ”ce dezghețată? că e moartă de mult” - ca să atragă idei similare ale altor nebuni sau proști etc. Au spus, repet, moarte și iar moarte și lucruri rele de nu știu câte ori. Nu am greșit nici azi nimic. A intrat unul cu ideea că tragedia mea a început când am jucat rolul procurorului în Pocesul apei în copilărie, dar nu, încă din leagăn a început - ei spun că ei nu cred chestia cu poza aceea, dar e adevărul și apoi cum m-au forțat să mă îngraș (nici nu am fost alăptată deloc etc.) și apoi era să mor de mai multe ori și am suferit multe boli grave până la piesa aceea de teatru. Etc. am povestit totul de mult timp. Sunt poate unii care știu doar câteva detalii despre mine și nu pot înțelege. Repet, nu e vorba de nicio conducere, și absolut cert nu am avut și nu voi avea legătură cu politica - ei zic iar că sunt cea mai inteligentă femeie și proastele, fiind și rele, ca toate prostele, nu au suportat să fie dominate de mine, un om bun, și și-au păcălit bărbații, care normal că erau și ei proști, că trebuie să fiu distrusă și omorâtă. Nu cred așa ceva. Am văzut că au renovat în centru biserica rusească - și asta a durat mult de tot, deocamdată strălucește printre gunoaie și mizerie de tot felul. Singurul lucru ceva mai drăguț era fântâna arteziană de la Arhitectură. Ei zic că unii credeau orbește că trebuie să mă omoare că altfel devin ei degenerați, și de fapt eu nu am fost degenerată sau nebună niciodată, am fost doar izolată cu forța toată viața, și ei au devenit tot mai degenerați ca oameni lovind în mine și în alții, făcând răul. 9.08.25 Azi dimineață mama a început iar (așa cum a făcut adesea mai demult și eu am și notat pe blog) să spună repetat cu voce tare, imediat ce eu mă trezesc că ”nu merge, nu merge, nu merge”. … Tu ești într-adevăr un om perfect și bun, dar asta nu are importanță, spun ei, noi trebuie să mințim și să te omorâm fiindcă oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată ce am făcut noi. E revoltător, e vorba de un porc hidos, de unde știe el și de ce decretează că bunătatea și inteligența și nevinovăția nu contează? Și de unde știe el că oamenii nu ”trebuie” să înțeleagă ce au făcut ei? Și să mintă în continuare etc. E greșit, e un monstru nebun - nu are dreptate deloc. Nu s-ar întâmpla nimic rău. Proștii au fost îndobitociți cu minciuni de astfel de porci, mi se spune, oamenii nu m-au crezut niciodată, deși nu am mințit niciodată și îi cred pe acești nebuni care se impun în fața lor și îi conving tot felul de aberații. Iar au venit peste mine cu ideea că trebuie să mă îngroape foarte adânc. Adesea au spus în franceză că voi putrezi rapid etc. etc., iar în engleză altele. Alți oameni răi și proști spun că trebuie neapărat să mă omoare, fiindcă ei nu pot schimba istoria (sau pe istoricii de la putere?). Ce fel de vrăjeală e aceasta? Istoria se schimbă în permamență, inclusiv istoria scrisă de istorici, cea din cărți și manuale școlare sau wikipedia ș.a. - chiar și eu am văzut schimbări lente. Cred că vă dați seama că mie nu îmi dădea mâna să mint și vă dați seama că sunt genul de om obiectiv, clar, care nu minte deloc, deci știți că tot ce am povestit eu despre diverse fenomene istorice sau social-politice trăite de mine (cu destulă suferință nemeritată) este adevărul și nimic altceva, doar adevărul obiectiv din partea unui martor obiectiv. Din câte am citit eu, nu prea sunt diferențe între adevărul spus de mine și versiunea istoricilor. Unde se contrazic cele două lucruri? E un fel de confuzie a tinerilor și proștilor poate. Unii spun că istoria scrisă e altfel decât ce am povestit eu, dar toată lumea minte și cei mai mulți știu adevărul și că eu am spus numai adevărul, și totuși vor să mor. Ce e bazaconia asta?! Cu atât mai mult - dacă toți știu adevărul, atunci de ce să mă omoare? Cum să omori și să torturezi un om foarte bun și perfect nevinovat și inteligent și martirizat o viață întreagă, deși știi că asta înseamnă mult rău și pentru alții, doar de dragul a câteva pagini scrise aiurea sau neînțelese? Acesta e evident pretext, nu este motiv real. Păi nu poate istoria să rămână cum este și totuși să fiu acceptată? De ce vor ei să rămână adevărul numai al lor și pe mine să mă omoare? Poate că am fost o valoare umană, de ce să fure ei totul, după toate că m-au chinuit monstruos și nedrept întreaga viață? Ei spun în engleză că nu este ceea ce am scris eu esențialul, că oamenii sunt așa proști încât cred și acum și au crezut cu adevărat că eu am ”reprezentat” și ”reprezint” ceva politic și că eu consist în mod fizic și intelectual într-o forță politică ostilă României. Este o fantasmă care le-a fost clădită în minte încă de când erau copii, de când eram copil. Altul, în română, zice că intelectualii nu vor să mă accepte ca geniu sau ca intelectual cu drepturi în societate, fiindcă mulți au mințit despre mine aberații politice și m-au folosit ca țap ispășitor și totodată au mințit că sunt proastă sau nebună, ca să fiu ținută în tortură și izolare și omorâtă fără riscul ca ei să fie prinși cu mâța în sac. Astfel oamenii cred răul despre mine, deși am fost ceva excepțional de bun și deși sunt izolată clar și aproape complet din copilărie și ei se cred deștepți și refuză să fie în ”coada mea” (eu nu am coadă!) și vor să mor. Gata, iar am scris totul, tac, probabil că vor reîncepe să lovească cu celelalte puncte de vedere ale lor, din cioburile lor de oglindă mici și îngâmfate. Dar acum tac, nu lipsește absolut nimic pe blog din tot adevărul. Repet totuși: nu m-am crezut absolut niciodată ceva politic, ideea aceasta greșită, dacă ea există, a fost creată în întregime de alții. Ea spune că nu se poate să fiu acceptată ca intelectual, probabil că ei cred că sunt nebună sau prea distrusă (au zis adesea așa) sau că nu am creat ceva inteligent și frumos, dar nu e așa - și încă pot evolua și scrie ceva bun sau multe alte lucruri. Sau, oricum, mă puteau accepta cel puțin ca om și totul ar fi fost bine. Ea spune din nou că mă va lovi cât poate atât timp cât trăiește, dacă moare înaintea mea sau cât trăiesc eu dacă e invers, și că mă urăște extrem de tare, deși nu e niciun motiv și am fost masacrată întreaga viață. Repet doar, fiindcă nu a fost destul de clar - cultura nu a fost creată pentru uciderea mea, are în mod normal legătură cu mine, fiindcă sunt om și este încă posibil să nu fiu omorâtă, să fiu acceptată. Ei spun din nou că românii nu au voie să recunoască adevărul despre mine din cauza unei/unor puteri politice străine, care au mințit despre mine de când eram copil.??! Așa ceva nu e normal. Și deci de aceea mă omoară. Ei au recunoscut că eu nu am lovit pe nimeni întreaga viață, niciodată, dar totodată extrem de mulți oameni m-au lovit, chiar de mai multe ori, m-au f-t, m-au abuzat și singura cauză, sau cea mai importantă, sunt minciunile unora despre mine, exact ca în cartea germană ”Povestea fără de sfârșit”, dar era cam ambiguu, fiindcă era vorba oricum de Împărăția Fanteziei, deci totul era fantasmă pentru ei (cum e aproape pentru toți oamenii), însă problema e că ei încep să mintă despre Ea, împărăteasa-copil probabil, adică simbolic eu, cum am mai fost eu în multe alte cărți. Iar unele lucruri începeau să dispară fizic, în mod misterios, din Împărăție. Ieri de exemplu au inventat că Germania a ”căzut”, fiindcă am văzut eu un steguleț german mic pe asfalt. Iar a intrat monstrul-femeie cu ideea lor veche că întotdeauna ”ei” fac aceeași tragedie: ”Încep să te tortureze și să mintă despre tine încă de când te naști și fac acest lucru ținându-te în izolare și inuman chinuită încontinuu întreaga ta viață cu scopul clădirii și distrugerii (lumii întregi) cu ajutorul creierului tău și apoi te omoară și cresc alta în același scop.” Care ei? Care întotdeauna? Cum adică de când mă nasc? Eu nu m-am mai născut - iar pentru rolul acesta crud în care m-au pus ei cu forța - meritam drepturile și viața fiindcă nu am fost nebună ca ea și nu am greșit nimic și am fost mult deasupra poveștilor și religiilor și miturilor cu care idioții m-au forfecat întreaga viață. Am devenit om înțelept. Ei cred că au dreptul să îți facă tot ce vor de când te naști fiindcă nu te consideră om, deși ești singura umană și bună, ei cred că ești un fel de dumnezeu/hristos care trebuie consumat întreaga sa viață pentru uzul oamenilor și gestionat ca o resursă naturală oarecare, fără milă, astfel încât proștii te văd sau curvă sau opusul - adică robot, dar defect, și nu au milă, deși tu ai fost doar om, cu deplină judecată, conștiință, gândire etc. Ei te văd mereu drept ceva rău și tu nu ai fost răul în niciun fel niciodată. Spunea sau insinua parțial ea și spuneau și alții. Azi m-a amenințat și că, în obsesia lor dementă pentru putere și control, mă vor închide în torturi mai oribile și mă vor obliga să mănânc și să beau numai când și ce și cât vor ei, indiferent ce le trăznește prin cap. 10.08.25 Mama ascultă iar politică la radio, la telefon, ceva online și uneori la tv. I-a plăcut mult Ion Cristoiu, ascultă ore în șir. (Cristoiu, un fel de luare în derâdere a numelui Cristina, cum era și Cristinoiu și insista odată acel medic monstruos să mă numească așa la meditații, Cristoiu e cel care a apărut în viața mea câteva minute când s-a întâmplat acel incident neplăcut cu radio Europa, aproape singura dată în viață când am ascultat radio fm, dar e doar a treia mică greșeală întreaga viață și nici măcar nu am fost vinovată.) Ascultă ore în șir politică, probabil e puțin nebună și de aceea ascultă așa, ea nu a fost întotdeauna așa, fie că e nebună și din cauza asta, fie fiindcă a fost îndoctrinată așa, cu acest limbaj și ideatică, și aproape numai asta îi place și e capabilă să ingurgiteze multe ore de politică zilnic. Asta e viața ei, formarea ei ca individ, un fel de monomanie. Unii spuneau că mama ascultă mereu politică cu scopul omorârii mele. Și vecina mea de jos de la blocul 3, mai în vârstă ca mama, acum ar trebui să aibă peste 90-95 de ani, că avea peste 70 în 2006 când m-am mutat eu acolo, făcea la fel și asculta într-o vreme aproape 24 de ore din 24, ca să mă chinuiască cu zgomotul, că se auzea totul la mine, chiar și cu dopuri, că dădea tare. Mama ascultă ceea ce ascultă unii proști, dispute sterile sau analiști politici, pe care ea îi consideră inteligenți, din câte mi-a spus și mulți vorbesc cu ton de voce vulgar și agresiv și insidios și veninos, agresiv etc. Noaptea, în somn, ea lasă tare televizorul tot cu politică și uneori și în timp ce sforăie. Atunci eu intru la ea și îl închid. Acum și alteori, stând la bucătărie să facă mâncare, își ia mobilul cu ea și ascultă tare politică. Ei spun că poporul român este obsedat de politică, aproape numai aceasta e preocuparea românilor și logic că eu am fost crescută să fiu invers - prin opoziție, fiind respinsă și chinuită de mică. Unii sunt așa nebuni încât cred că trebuie să fie conectați că altfel mor sau altceva rău, că își pierd mințile, când de fapt e cumva invers și mass-media sunt energofage. Au tot felul de idei și explicații. Cred că am mai povestit următoarele: ei spun că diverși idioți și nebuni și proști au fost îndoctrinați un anumit lucru despre mine, deși nimeni nici măcar nu a vorbit vreodată cu mine - unii au înțeles clar că sunt și am fost un om de valoare și că am fost masacrată din copilărie și că tot ce am scris despre viața mea a fost adevărul, dar ei cred că tot acest masacru nedrept asupra mea și toată suferința mea și izolarea completă au fost planificate de mult pentru a atinge astfel un anumit scop politic și că ei, lovind în mine și izolându-mă și omorându-mă vor reuși să atingă acest scop politic, pentru care ar sacrifica pe oricine, orice om bun sau inteligent. E un delir complex și bineînțeles că e minciună, și seamănă cu delirul celor care cred ceva asemănător - că e adevărat tot ce am scris și sunt un om de mare valoare și normal, dar ei trebuie să mă omoare, fiindcă tot martiriul meu și tot răul asupra mea au fost făcute intenționat, deliberat, pentru ca ei să fie păcăliți să îmi lase viața sau să mă accepte și astfel să își atingă scopul politic oamenii care m-au măcelărit în acest scop și ei nu vor asta, prin urmare mă omoară. Eu nu pot crede asemenea aberații, poate că delirul lor e altul și de aceea mă omoară, dar am impresia că oricum au foarte multe idei delirante diferite și ei nici măcar nu cunosc diferențele dintre ei. Mi s-a spus că ei consideră că cultura politică e cel mai bun și important lucru și că restul culturii e subordonat politicii prin ministerul culturii și există doar ca mijloc și metodă pentru ca oamenii să se bată între ei pentru a domina cât mai mult grupurile diverse de proști, care citesc literatură, văd aceeași Mona Lisa etc. Nu este adevărul, e invers, cultura politică e o parte din Cultură, din adevărata cultură, e de fapt o parte mică. Sunt lovită foarte puternic, încerc să mai scriu totuși încă o dată un anumit lucru, deși mi-e foarte rău. Unii spun că oamenii nici nu vor să citească sau să afle adevărul, de teamă că li s-ar întâmpla ceva rău și preferă să mă lovească fără motiv, fără să știe nimic. Ei mai spun că toți au interesul ca oamenii buni să nu înțeleagă adevărul, pentru că unele adevăruri, anume cele rele și urâte, trebuie neapărat să rămână în posesia celor răi și monstruoși, pentru ca aceștia să poată să îi conducă pe cei buni ca pe o turmă de proști și idioți. Nu au dreptate, adevărul e întotdeauna mai bun ca minciuna, mai ales în cazul meu, se comite o crimă greșită, complet greșită. Azi de exemplu, mama iar a făcut ciorbă și a stat foarte mult la bucătărie. Când face ciorbă sau tocană și eu sunt în camera mea, la mine se aude totul, de pildă cum toacă legumele cu cuțitul - mereu foarte rar și nu cu zgomot mare, cred că nimeni nu mai toacă așa ca ea. Ei spun uneori - ”o toacă mărunt (adică pe mine)”. Simultan cu această toacă, ea sau altcineva se bagă sexual destul de mult și rău în mine, ca și azi, cu tortură - care ulterior se agravează și degenerează în durere de cap și slăbiciune mare, intrând astfel pe poarta sexuală. Ea și alții au multe tehnici de distrugere și m-a chinuit de când eram copil, dar încă sunt un om normal - e greșit să ascundeți adevărul. Eu nu am făcut niciun rău întreaga viață și nu am lovit pe nimeni și nici nu știu cum. Nu am avut nici măcar alte greșeli, întreaga viață. Unii spun că sunt geniu, de aceea am rămas om perfect normal și după peste 40 de ani de tortură și izolare. Ei spun că mama e cel mai monstruos om din lume și eu sunt de departe cel mai bun și nevinovat om și întreaga omenire vrea să mor eu și să trăiască mama, care are 78 de ani - ba chiar unii, de bună credință, cred că, dacă mă vor omorî pe mine, vor reuși și să o omoare pe mama. Ei spun că întreaga omenire a fost mințită despre mine și despre mama încă de când eram copil, de aceea nimeni nu mă respectă și toți mă resping și mă lovesc. Nu s-ar întâmpla nimic dacă ar fi adevărul. Mama mă lovea monstruos încă de atunci, dinainte de 84, și ei au reușit să sucească capul întregii lumi că eu sunt ceva rău și de omorât și de mâncat sau distrus etc. Unii spun că aici în Voluntari eu sunt ”măcelărită”, ideea pe care ei o au legat de ”miei și oi”, adică oameni perfect buni și nevinovați, sau sfinți și mucenici, cum am fost și eu, spun ei. Adesea mama se folosește de zgomote și are un fel ciudat de a închide ușa - prelung și cu zgomot extrem de mic etc. Adesea lasă ușile la bufetul de la bucătărie deschise (ei zic că sunt un fel de semne pentru alții, eu nu știu, nu cred nimic ce nu știu sigur) în mod ciudat ore în șir și le lasă mereu altfel, ba cea de la gunoi, ba cele de sus etc.- unoeri lasă 2-3, alteori una, alteori deloc. ”De data asta voi interveni și o voi distruge definitiv” (pe mine), spune Ea. Ei spun că nu numai proștii, ci chiar și unii psihiatri au fost așa de proști încât au crezut că eu sunt nebună și rea și că mint și mă prefac, în timp ce mama chipurile era normală și bună și spunea adevărul. Toți cei care au înțeles adevărul au fost scoși din sistem definitiv, spun ei - nu știu asta. Mama mi-a spus clar din copilărie (de două sau trei ori) că ea va învinge și că ea e deșteaptă și îmi e de zeci de ori superioară și diplomată, nu ca mine, și știe să mintă și de aceea toată lumea o va crede pe ea și ea mă va omorî fără probleme. Oricum, dacă părinții vor să își omoare copuilul, sau să îl închidă la psihiatrie (care aproape mereu duce la moarte), nimeni nu îi oprește, întreaga societate e de partea lor, spunea ea. Știu, pare bizar, eu nu am avut nimic rău cu ea și cu nimeni - nu știu de ce spunea așa, tocmai de aceea am ținut minte, fiindcă era ciudat, nu înțelegeam așa ceva. Suntem obligați să te omorâm, noi nu putem recunoaște că am greșit, spun ei.???! Trebuie neapărat omorâtă, a început altul, imitându-l pe tatăl Irinei , colega care a murit în 2020. Oamenii buni nu pot crede adevărul, spun ei, toți sunt îndoctrinați de psihiatrie și de multe alte sisteme de gândire, nimeni nu crede adevărul. Cum vrei tu ca niște oameni buni să creadă că un om așa bun și luminos și curat, perfect nevinovat, unul dintre ei adică, e măcelărit de părinți din copilărie și torturat și izolat peste 40 de ani, de fapt peste 50? Și peresecutat de medici și profesori etc. Mama ta reprezintă Franța (?!) și prin urmare e inatacabilă, și, deși e un monstru, toți mint despre ea că e ceva bun și normal și nimănui nu îi pasă că tu ai fost torturată și izolată zeci de ani. Ea nu e geniu, e nebună, spuneau ei despre mine. Foarte mulți au zis că eu am fost sigur geniu, nu știu sigur, dar, chiar dacă nu e adevărat, am fost un om foarte inteligent și capabil și normal și se poate dovedi că nu am mințit și nu am fabulat deloc. Oricum, nu e ceva dăunător și nu ar lovi pe nimeni ideea că sunt geniu, chiar dacă e delir al nu știu cui, măcar aș fi respectată ca geniu - oricum aș fi devenit cumva un oarecare om de cultură, asta e, nu m-au vrut, eram dotată în sensul filologiei, filozofiei, literelor. Nimeni din România nu ”reprezintă” altă țară, în afară de misiunile diplomatice, singurul lucru ”în joc” ești tu, numai că tu ești prea inteligentă pentru a fi cu adevărat în jocul altora, spun ei. Nu am fost nebună, după nicio definiție acceptată, niciodată. Noi vrem să te omorâm fiindcă am mințit despre tine, spun ei (e revoltător, nu?). Și fiindcă te-au măcelărit monstruos viața toată, spun alții, cum să acceptăm așa un geniu? Cum să acceptăm un geniu șchiop? spun alții. Nu ne place adevărul, alții, de aia vrem să mori. Au luat-o de la capăt - acum orice o fi reușesc - închid total internetul de mâine. Ei spun că, da, e adevărast că am fost un om foarte inteligent etc. etc., dar totodată fată foarte săracă, fără zestre. Sunt multe aspecte de acest gen, concret-obiectiv, pe care lumea tinde să le subestimeze, spun unii. De mâine voi dispărea de pe internet, pentru mai mult timp sau pentru totdeauna, orice vor spune sau oricum mă vor tortura, de data asta voi reuși, oricum sunt lovită mult mai puțin dacă nu am contact cu mass-media. Azi mai scriu puțin din atacurile lor și ideile lor. Mai adineaori m-au lovit în cap extrem de urât și apoi au intrat cu multe idei, din care enumăr o parte - pe drumul meu spre Troiță și înapoi. Ei zic iar că tot poporul și întreaga omenire crede că sunt altceva decât sunt. Unul, în engleză, spune că eu trebuie să le explic oamenilor adevărul, căci ei sunt foarte proști și nu pot înțelege - mă crede nebună sau îmi vorbește ca unei nebune, căci nu am cui să explic și nimeni nu vrea să vorbească nimic cu mine, nu îi interesează nimic și toți sunt convinși că trebuie să mă izoleze și să mă omoare - pe internet am scris absolut totul despre mine și chiar foarte clar, nu am ce explica mai mult, poate nu au citit totul. Ăla în engleză zice apoi că ei toți vor să mor fiindcă moartea mea înseamnă regenerare pentru ei, întinerire fizică, și toată lumea știe că eu asta reprezint, în afară de proști, că eu sunt o viață care trebuie f_tă și oprită, ca să renască ei. ?! Alții zic că ei mă omoară doar ca să culeagă ei roadele întregii mele vieți de om cinstit și bun, pentru interese politice. A intrat iar una care spune cu nervi și țipete aproape că eu trebuie să fiu neapărat controlată în cele mai mici detalii - deci au obsesia puterii și controlului, ca în cărți, mi se spune. Tu nu ai avut nicio greșeală întreaga viață și proștii cred că tu ai greșit de nenumărate ori, spun ei. Poate așa e. Tu ai vorbit mereu frumos și bine și respectuos cu alții, dar ei ți-au răspuns de multe ori aiurea, urât, ciudat, rău și pe ton rău și de aceea proștii cred că tu erai sursa acelor lucruri și cuvinte rele sau că ai făcut ceva rău și de aceea erai tratată așa. M-au scuipat mult și, pe măsură ce aruncau aceste idei, creștea durerea în corpul meu, în coloana vertebrală și în ficat. Au făcut din nou grătare și un fum cumplit pe șosea și mirosea puternic. În stație, lângă banca pe care stăteam de obicei, era vărsătură mare și puțea, m-am întors pe strada Crișan, ocolind, după ce am ieșit de la mega. La vitrina florăriei mi-au arătat florile de floarea soarelui cu ideea că tocmai m-am gândit acum câteva zile la ele și că lucrurile sunt peste tot așa cum am gândit eu (parțial) și totuși oamenii mă omoară, deși nu sunt ceva rău, deși le-am dăruit totul și ceea ce cunosc, fără să păstrez nimic pentru mine și totuși ei mă omoară cu toții, ce părere am eu despre asta, mă întreabă ei? E ceva rău, spun eu, mai mult nu am ce spune. Trei pisicuțe abandonate și flămânde, printre care un motănel negru drăguț care a venit la mine și l-am mângâiat, era slăbuț și flămând, dar nu aveam ce să îi dau și nu aveam cum să îl iau la mine acasă. Un altul mânca tot dintr-un fel de vărsătură de pe stradă. Proasto, zice unul, nimeni nu te crede, toată lumea îi crede pe cei cu bani și răi, nu pe cele ca tine. Deci înseamnă că mă cred, dar mă disprețuiesc și pentru ei femeile inteligente și nevinovate nu fac nici doi bani. Noi nu avem voie să spunem adevărul despre tine, poporul ne interzice, spune una dintre ele. (?) Stimată doamnă, spun ei, cum au mai zis în trecut, poporul ne cere să vă omorâm. (?!) Toți vor să mori, ca să arunce în continuare rușinea asupra ta, nimeni nu vrea ca lumea să înțeleagă adevărul. Alta se crede omorâtă de mine și spune: ”am trăit degeaba, am făcut degeaba facultatea și am devenit profesoară degeaba, mă omoară un geniu perfect bun și nevinovat”(?!) Ei cred că munca lor e mult mai importantă decât intelectul și munca mea de om bun și nevinovat, tot de-o viață. Nu au de unde ști aceasta. Ei spun că și psihiatrii sunt tot oameni și trebuie și ei să trăiască, deci fac unele greșeli și ei își privesc pacienții ca pe un fel de pradă ce le este aruncată spe consum și distrugere psihică - ei cred că au voie să calce pe oricine în picioare, oricât de inteligent și bun și normal psihic, fiindcă ei au făcut o facultate și au fost acceptați și respectați de oameni, dar pacienții lor nu, cei ca mine sunt proști, cred ei, ei/ele au știut să se facă acceptate și să fie lăsate să studieze, iar eu nu. Ei de fapt au avut doar noroc spre deosebire de mine și lumea i-a lăsat poate în pace fiindcă erau mai proști, deci proștii credeau mai ușor în ei. Ei spun că, dintre toți, ultimul meu medic psihiatru m-a jumulit și m-a lovit și m-a distrus cel mai mult. Și și-a bătut joc de mine totodată. Eu nu accept ca o ”schizofrenică”... ce? să fie mai deșteaptă ca ea, cam așa zicea de obicei. Nu știu cine. Spune adevărul, spunea unul, nu o schizofrenică, ci un om respins de familia sa și izolat din copilărie. E adevărat, efectiv nu am avut niciun simptom de schizofrenie, cum sunt scrise în cărți, ele poate chiar există, dar eu nu știu sigur, poate pentru pacienții cu psihicul tarat, consumați deci mai mult. Ei zic că psihiatrele mele sunt foarte ambițioase și îngâmfate și țin foarte mult la poziția lor socială și fac moarte de om bun pentru ca ele să aibă respectul proștilor și să rămână pe poziție, să aibă bani și drepturi în munca lor, care nu e decât crimă calificată, organizată, instituționalizată, deși eu nu am fost deloc nebună și nu am greșit nimic toată viața. Ele nu respectă oamenii săraci, de jos, cum am fost eu. (?) Junghi puternic în ficat, dureri mari în oase, a trebuit să mă aplec jos pe stradă cu palmele pe asfalt și invers, să mă aplec pe spate, era foarte greu de mers - mie mi-e milă de ea, spun porcii... ei spun că puterea e mereu a lupilor și eu sunt doar o oaie grasă și proastă. Nu e adevărat. Mi-e o scârbă să mor, spune unul - tu ai fost crescută de mică numai ca să fii masacrată psihiatric, așa au vrut toți de când erai copil, nimeni nu a vrut ca tu să te dezvolți intelectual sau să ai dreptul să ai copil. ??! E greșit, așa zicea și colegul meu Lucian în timpul liceului despre mine și că întotdeauna acest lucru se stabilește încă de când un copil se naște - am explicat de ce combat această idee, măcar în cazul meu. Poporul român este un popor extrem, extrem de rău, spun ei (e ideea lor, des repetată), ei omoară întotdeauna pe toți oamenii buni, cu excepția celor care sunt proști sau știu să facă pe proștii și să îi păcălească pe toți. ??! Este adevărat că de obicei mama toacă mărunt, cum am explicat azi, când ei fac grătare colosale - asta s-a întâmplat după 89, și familia mea era dintre grătăriști, de exemplu la eclipsa de soare din 1999, când m-au adus în curtea cu vechituri din Voluntari, deja cu un singur picior după amputație și stăteam pe jos pe o pătură, pe pământ - dar de fapt am încă filmul cu ei la grătar cu un negru de la ambasada mamei în 1989, care și el a murit și a venit atunci în Voluntari ca să ne filmeze.