Un singur electric hotar

noi suntem oameni de litere și vom crește copii de litere și iubim literele a b c d , știm că fiecare e un semn și semnele înseamnă ceva o vocală, o consoană, o variabilă dintr-o lege fizică importantă o unitate de măsură, o prescurtare o parte din simbolul unui element chimic și contează și curba și spinarea și gâtul și piciorul literelor caligrafic redate le iubim mai presus de silabe, mai presus de cuvinte, mai presus de propoziții și fraze și povești despre noi și despre metafizică, care e un fel de a spune că peste vârfuri trece luna la un moment dat dactilografele băteau cu degetele cărare printre litere și semne de mirare, tot mai iute și mai tare printre războaie și ecrane electrizate tot mai mulți oameni vedeau și simțeau același lucru. curgeau gârlă patimile și amăgirile. litere, cifre, capodopere, actori și voci, și toate de la adam și eva, de la sămânță la fruct, de la pământ la cer. da, știam că fiecare alfabet contează și literele printate pe scoarța minții noastre ca în piatră sau ca în cărți sunt altfel prinse printre relee neuronale care ne leagă mințile ca într-un șotron cu mai mulți copii și foarte mulți spunem deodată a și deodată toate cuvintele cu litera a din lumea toată citite sau scrise sau vorbite sau doar gândite care se amplifică tot mai mult în sute de limbi și mii de înțelesuri și apoi se vede cărare și organizare printre constelații barbare, printre istorii aleatorii, în infinitul mic și infinitul mare ne digitalizăm pe fiecare deget, lumea toată, o ținem între palmă și degetul mare deodată. între timp copiii noștri cresc și alți și alți baobabi cresc cu rădăcina în sus și cărțile, iată, nu mai sunt scrise în piatră sau pe hârtie cu cerneală parfumată… în fire sau ne-fire, mii de pagini și paragini de citire apar și dispar de pe un singur electric hotar. de parcă toate știrile și vrăjile omului s-au legat foarte sus în plasa empireului, zeului, unde doar elfii și zeii le pot pipăi, unde doar ochii microscopici le pot descifra – vieți întregi și biblioteci întregi printre citadele și labirinturi submilimetrice și uneori simetrice, ca niște stații de metrou pe o hartă numerotate cu litere și cifre. microcipuri și diverși silicați și alte substanțe făcute să dureze – dar parcă aceasta e o poveste veche și mereu era ceva mai presus și mai tare.