Jurnal 16.03. - 18.05 25, partea a 3-a din 5

16.04.25

Am verificat în oglindă - dinții continuă să mă doară și gingiile sângerează destul de mult cu adevărat, nu știam de la ce era gustul metalic. Se pare că tot din cauza otrăvurilor.

17.04.25

Ei spun că li s-au dat foarte mulți bani ca să mă omoare: m-am umflat extrem de tare la burtă și continuă să mă doară dinții extrem, destul de brusc, în circa câteva zile, și nu eram așa - repet adevărul, nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața și nu trebuie să fiu omorâtă și tot ce am spus despre mine sau despre alții sau despre viață este adevărul - sunt binele, nu răul, dacă m-ați fi lăsast să scriu sptămâna viitoare ce mai aveam de scris (mai apoi nimic) ați fi înțeles în mod sigur. Absolut tot ce am notat e și a fost adevărul, niciodată delir. Nu am fost niciodată nebună nici în alt sens și nu am pretins nimic, nu am avut nciciodată orgolii sau ambiții. Îmi pare rău că nu am reușit să vă fac să simțiți, să percepeți în ceea ce am scris tot binele și lumina și bucuria vieții - vă asigur că ele sunt vizibile, dar poate că ați fost greșit ghidați - și nici acum nu sunt un intelectual steril, puteam progresa mult și dărui bucurie și lumină mai multă. Am fost ținută izolată și torturată, dar nu am greșit nimic și ei mint și acum, iar vor să mor, asta spun încontinuu peste mintea mea - că eu trebuie să mor fiindcă așa vor ei,fiindcă tot poporul crede răul despre mine fiindcă așa au mințit ei - și ei spun că ei nu vor nici măcart să recunoască ceea ce au făcut și vor să mă omoare ca să nu înțeleagă proștii adevărul, adică cei buni - findcă ei consideră că numai cei răi trebuie să fie deasupra și așa cred și proștii, anume că cei răi sunt mai deștepți și de aceea vor să mor. Am observat că nu v-a plăctu faptul că v-ma urat Paști fericiit! și vă urez din nou, în același spirit creștinesc al iertării și binelui, așa am fost mereu, mai cititți o dată și veți înțelege eventual. Ei cred că sunt mai deștepți și ei trebuie să mă omoare și ei să trăiască, dar e greșit, complet greșit. Ei continuă să spună că familia mea minte, cum a mințit de când eram copil și medicii la fel și alți intelectuali și cei care spun adevărul sunt omorâți.?? Dar proștii trebuie mereu să creadă minciunile, spun ei. Nu e așa, e greșit. Binele din mine și normalitatea au fost mereu mai puternice și mult mai complexe decât răul din partea lor, pe care nu îl credeți, deși sunt izolată clar din 84. Azi au trecut aproape de casa mea cu un clopot ambulant și cei care au venit în sfârșit să îmi aducă mobila i-au răspuns mamei că nu are nevoie de tapițer, ca și cum vor să mor - ei spun că mama însăși e cea care conduce din urmă armata statelor unite/principatelor unite etc. etc. ca să mă omoare - nu știu asta, dar oricum e greșit. Ei spun că cei care înțeleg adevărul despre mama sunt omorâți - alți spun că numai cei care știu adevărul trăiesc și că ei toți cred că prin crimă monstruoasă vor dobândi nemurirea etc. etc. Nu am avut niciun delir, repet și sunt în stare de mult bine și fericire. Ei spun iar că e cancer terminal și voi muri, cum au zis de 20 de ani - dar de fapt e doar otravă și sete mare și ei au distrus organismul meu din nou în câteva zile - proștii cred că era cancer de mai demult, de fice dată când loveau așa - adică cei care nu știu și sunt duși de nas de acești porci.

Ei spun că întreg poporul a fost în permanență aruncat asupra mea și cei buni au îngenuncheat toți în fața celor răi sau sunt prea proști ca să mă creadă, și toți intelectualii trăiesc pe spinarea mea - ceea ce nu era necesar - și mă omoară cu toții lovind hidos zilnic și eu degeaba le-am cerut ajutorul, că toți au ajuns să mintă sau să creadă că trebuie să mor - deși am fost perfecțiunea. Femeia aceasta care mă omoară e ceva extrem de monstruos, probabil că nu puteți crede adevărul, mai ales că am fost un om perfect bun și nevinovat și foarte deștept.

Ei spun că mereu și mereu, de multe zeci de ani, sunt aruncați alți și alți experți idioți asupra mea să mă distrugă pentru bani și pentru idei greșite și rele și în numele minciunii - și durează mult până când unii dintre ei mor sau înțeleg adevărul.

Ei spun că toți sunt de acord că omul despre care ceilalți mint pe scară largă, adică eu, trebuie să fie omorât. Asta e, eu nu am ținut cu orice preț la viață, dar e ceva rău să fiu omorâtă. V-au mințit poate că eu am ținut prea mult la viață și de aceea suferă alții - nu este așa, am fost perfecțiunea. Ei zic că eu sunt clare omorâtă și măcelărită pe față, dar de zeci de ani toți mint, deși i-am iertat și nimeni nu se apropie de mine tot de zeci de ani ca să vorbească ceva sau să fie cu mine, ci numai ca să scuipe. Ei spun că și acum idioții cred că am greșit nu știu ce și eu nu aveam cum greși, find om foarte inteligent și perfect bun.

18.04.25, Vinerea mare

Bună seara. Monștrii respectivi continuă să mă scuipe cu idei rele, ca și cum aș fi proastă sau nebună. Încontinuu îmi spun că absolut toți oameniii vor să mor fiindcă proștii au fost mințiți cu milioane de idei rele și urâte despre mine, încă de când eram copil și ei cred sincer că eu le dăunez lor și că e bine să mă omoare, deși m-au masacrat încontinuu și sunt om total nevinovat etc. Poate că totuși vor deschide ochii și nu mă vor mai huli și nu mă vor omorî. Sunt binele și ceva frumos, la fel cum eram în 84, doar că acum un om matur. Acum, spre deosebire de prima tinerețe, nu mai pot fi lovită, zdruncinată de necazuri, oricât de mari, dar afectivitatea nu mi sa tocit - vibrez de bucurie în fața viii și îmi plac oamenii cât sunt.

Poate că voi reuși, în ultima mea postare, de miercuri-joi săptămâna viitoare (dar miercuri merg la psihiatru, deci pot fi lovită) să vă fac să simțiți și să înțelgeți ceea ce poate că nu ați înțeles încă, deși am fost mereu un om bun și foarte inteligent - voi vibra, voi cugeta și voi exprima iar cu gândul bun lucruri adevărate. Mă voi adresa intelectualilor, celor relativ inteligenți, eu nu am motive să mă adresez oamenilor simpli, chiar dacă unii spun că poporul îmi vrea moartea fiindcă a fost mereu mințit. Nu am ce transmite poporului, nu sunt și nu am fost legată de politică sau de viața publică. Nu am avut niciun fel de comunicare cu poporul. Pot spune doar omenește că sigur nu am greșit nimic și evident unii medici, psihologi și alți oameni au mințit despre mine și e ceva rău să fiu omorâtă, oricât aș fi suferit sau aș fi de inteligentă. Încă o dată Paște fericit!

19.04.25

Iar am fost torturată monstruos și ei iar m-au împroșcat cu multă ură și idei urâte, extrem de multe și absurde - că ei nu vor să se pocăiască și să recunoască adevărul și de aceea vor să mă tortureze până mor ca nu cumva să înțeleagă adevărul cineva. Că eu sunt prea inteligentă și ei vor să aibă pe alți intelectuali deasupra mea, că sunt deci o regină fără țară (?) și de aceea ei mă omoară - că femeia care mă omoară e un monstru hidos care nu suportă nimic bun și drept atât timp cât ea nu este deasupra mea, deci mă omoară. ???

20.04.25

Paște fericit!

21.04.25

Azi și ieri m-au scuipat mai puțin, cu mai puține idei. Ieri a fost Duminica Paștelui și pentru ortodocși și pentru catolici. A fost cald, azi e și mai cald, la soare nu se poate sta. Sfântul Pontif a murit azi-dimineață, după o vizită a unui om politic american la el ieri. Chiar acum câteva zile a intrat una din viperele acelea monstruoase în mintea mea cu ideea că pentru ei oamenii de genul meu, buni adică - se referea la cineva anume, nu mai știu la cine, sunt papă-lapte. Nu e o întâmplare că a folosit acea idee, mai ales că papa de la Roma era bolnav de mai demult. Nenorocirea e că lumea nu mă respectă și de aceea se face răul altor oameni, prin mine, adică fiind eu lovită și fiindcă ei nu vor să mă accepte. Totuși, repet, nu trebuie să fiu torturată și omorâtă, e greșit în mod sigur. Pentru ce nu vor oamenii să mă accepte? Simultan ei acceptă și admiră și respectă multe alte lucruri care chiar au fost gândite de mine sau sunt exact felul meu de a fi și gândirea mea reală, nu doar reflexul altor gânditori. Simultan ei respectă exact pe ”copiii” mei buni și ”părinții” mei buni și lucrurile create și admirate de ei și de mine sau lucrurile care fac parte din mine. E stupid să vrei două lucruri dar să distrugi lucrul care le conține pe ambele și ți le poate da dacă rămâne întreg. E stupid să iubești zborul și să nu accepți pasărea. E stupid să crezi în bine și dreptate și normalitate, dar nu pentru un om anume. E stupid să accepți iarba și florile, dar nu și pământul etc. E stupid să spui mereu binele și de fapt să urăști omul care este așa cum spui tu. E stupid să accepți pomii și norii și marea și focul, dar să urăști și să nu accepți un om nevinovat, care este și el un lucru lăsat bun de Dumnezeu, ca și animalele pe care le accepți necondiționat, ceva curat și bun, și nu vrei să extermini animalele, dar pe acel om da. Poate că ar trebui, cum am mai explicat, să li se spună oamenilor tot adevărul despre mine - că am fost mereu binele desăvârșit și nu am greșit nimic toată viața, fiind și foarte inteligentă și normală și atunci poate m-ar respecta - nu am avut drepturi în lume, că altfel nu aș fi fost izolată toată viața, nu am dăunat nimănui.

Iată o parte din ideile lor de azi, idei pentru manipularea proștilor. Că toți își vor ocupa iar vechile lor poziții.?? (mi-e scârbă, parcă vorbesc de războaie). Tata spunea că mama e ”generalul”. Că armatele unite ale omenirii m-au lovit mulți ani pe mine, o femeie săracă și izolată. Că americanii vor ”distruge” absolut totul, (așa spun ei de 10-15 ani), findcă ei consideră că un om care ... Că încă de când m-am născut planul lor a fost să mă izoleze complet și să mă omoare. Că decât așa ceva ei preferă să moară. Că mereu am fost eu și numai eu și că proștii au fost mereu mințiți că sunt alții și că există riscul să ”fiu” eu și că eu sunt ceva rău și ei trebuie să mă lovească. Invers - că ei sunt cu toții o altă femeie și toți vor să mă omoare ca să nu sufere acea femeie venerată de ei. Că toate femeile din România m-au respins și m-au măcelărit fiindcă ele sunt mai proaste și nu acceptă să ajungă deasupra lor prin merit și muncă o sărăntoacă și o mucoasă totodată, căci ele au drepturi din strămoși moștenite (sau au experiență din alte vieți) și nu acceptă decât ceea ce vor politicienii, nu adevărul natural despre mine, ci doar privilegiile care le sunt arondate forțat, de aceea ele toate le omoară pe femeile mai deștepte și mai bune decât ele, dacă nu au primit nu știu ce drepturi și poziții sociale în mod oficial. Că ele nu acceptă deasupra lor o altă femeie, mai ales un om care nu gândește nimic - deși practic eu nu aveam ce gândi, dar, dacă m-ar fi lăsat în pace, aș fi ajuns să studiez chiar și izolată din nou, să scriu ceva, că există destule subiecte la care să gândesc creativ, deocamdată ei lovesc prea mult și sunt și izolată, fără rost în lume. Totuși, gândirea nu înseamnă vorbirea în gând, cum cred proștii - gândirea care contează și care poate muta sori și aștri (parafrază mult uzitată) e gândirea profundă și holistic-integratoare. Eu sunt binele și gândirea mea a fost normală și perfectă și aproape mereu legată de binele afectiv - iubire, iertare, fericire, bucuria vieții și de a fi om etc. Nimeni nu are ce să aibă cu mine, ba chiar puteam fi ”cultivată” de alții ca orice alt om bun și deștept simultan și astfel ar fi cules roade mai mulți. Altă idee a unei femei azi - că i-e ciudă că eu am toată puterea și nu știu ce să fac. A mai zis așa. Cum adică toată puterea? ce crede ea că puteam face și/sau că trebuia să fac și nu știu cum? Nu există nimic de acest gen și fac ceea ce e bine - mă voi apuca și de pictat, voi munci mai mult fizic și intelectual, dacă inima îmi va permite. Să mori, spune ea. Nu e adevărat, nu trebuie să mă omor și nici să vreau să mor.

Azi îmi cer iertare din nou că m-am tot plâns de viață, inclusiv acum, e vorba de niște oameni foarte răi care m-au tot lovit, poate că nu va mai fi chiar așa. Vă promit că mai scriu doar o singură postare cu încă câteva lucruri legate de viața mea și suferința prin care trec, iar ulterior, cu certitudine, orice vor spune cei răi, oricum mă vor tortura, după 1 mai voi scrie numai lucruri cât mai bune și frumoase, sau neutre, oricum ceva care să nu prea aibă legătură cu viața mea. Oricum, de-a lungul anilor, am scris absolut totul și ideile lor de mai multe ori fiecare. Chiar dacă mă vor omorî și tortura va fi monstruoasă și vizibilă nu voi mai scrie și nu mă voi mai plânge, nu are rost. Acum e mai bine și poate nu vor mai lovi puternic. Eu încă sper. Voi mai scrie doar ceva și voi încerca să trăiesc cât pot de bine.

Una din ideile lor fixe, pe care au spus-o și azi, e că toate femeile inteligente sau foarte inteligente care au nenorocul să fie f-te, deși împotriva voinței lor, de către toți sau mulți oameni, cum am pățit și eu, trebuie neapărat f-te în continuare de toți, masacrate cerebral și în tot corpul încontinuu de medici și de alții, așa cum fac ei cu mine de 20 de ani - și neapărat distruse și omorâte, fiindcă, fiind inteligente, ele își revin din tortură și dobândesc o ”putere” nemeritată și femeile nu au voie să aibă așa o putere, oricât ar fi de bune și deștepte și nevinovate, de fapt tocmai din cauza asta. Proastele pot fi lăsate în pace, spun ei, cele normale și deștepte, dacă sunt f-te, trebuie rase și omorâte. Îndrăznesc să spun că nu au dreptate și că oricând mă puteau accepta și lăsa în pace. Această putere eu cred că o aveam de mică, dar ulterior, mai ales la maturitate, am înțeles lumea, am devenit om întreg. Acea putere la care se referă ei nu este, în mod cert, din f_t, ci datorată inteligenței și meritelor mele și oricum, înainte de 35 de ani, nu era posibil să înțeleg anumite lucruri, chiar geniu dacă eram, fiind evident izolată și fără informații din mediul înconjurător - și ar fi trebuit oricum să înțeleg întreaga lume filozofic oarecum ca să mă pot vedea pe mine în aceste ansamblu, vă rog să gândiți puțin ceea ce spun. Numai inteligența permite unei femei mature să reziste la f_tere sexuală sau de altă natură, să nu se lase penetrată de porci, căci oricât te zbați, dacă ești tânără și nu știi nimic despre viață nu poți să îi respingi. Ei m-au masacrat sexual de la 17 ani (acel medic și poate și alții) și mult la 18 și 19, și am încercat din răsputeri să rezist, dar nu știam nimic nici despre sex, nici despre lume - practic nici azi nu știu despre sex nimic, nu am avut de fapt viață sexuală, dar am înțeles parțial lumea singură, din câte ați văzut deja scris de mine. (Azi m-au scuipat și în franceză, ceea ce nu au mai făcut de mult.) Sunt alții care cred că de fapt toată puterea aparține femeilor din toate națiunile și că bărbații nu sunt decât instrumentele lor, fizic sau intelectual - și că eu sunt proastă că nu știu asta. Nu știu nici acum. Nu am multe cunoștințe despre sexualitate sau diferențe între sexe și roluri specifice, dar nu sunt nebună, am fost cu adevărat izolată de mică tot timpul. Abia azi sau ieri m-am gândit prima oară în viață la ”teoriile” sau aberațiile de acest gen. Voi scrie pe scurt în ultima parte a analizei gândirii, cu relevanță în cazul meu, ce mai am să o scriu.

Unii au spus azi, cum am scris mai sus, că planul lor era să mă izoleze și să mă omoare încă de când m-am născut - și că ei știau că eram geniu fiindcă m-am născut cu o aură extrem de puternică. Nu cunosc nimic despre aure, nici măcar nu pot jura că există sau nu. Nici dacă au legătură cu inteligența. Oricum am văzut că mi-au mâzgălit pozele chair din leagăn și ulterior - asta încă poate fi dovedit, am explicat totul. Și am văzut ce a făcut familia mea în ciuda bunătății mele și cumințeniei și iubirii și respectului față de ei și deplinei mele încrederi de om bun (și normal copil, în mod clar) . Țin să repet, deși se pare că fără rost, că nu e bine așa ceva, că mai mult ca sigur nimeni nu trebuie izolat mulți ani și oricine merită o șansă și că contează și ce devine un om, ce este el în mod real, în ciuda conspirațiilor de la spatele lui, ceea ce poate un om de la sine putere, intelectul său și sufletul său adevărate, nu minciuna despre el - și din leagăn ei nu aveau cum să știe ce voi deveni și nu trebuie să fiu omorâtă acum așa cum au plănuit atunci, chiar am devenit perfecțiunea, oricum ceva foarte bun.

Iar au început și au creat o altă idee delirantă urâtă - ”poporul a fost mințit despre tine în cele mai mici ei detalii și locul tău a fost luat de un monstru”.

E o idee nouă - iar eu nu am avut niciodată fantasma că cineva mi-a luat sau îmi va lua locul, azi e prima zi când ei creează această idee și asta era oricum imposibil și absolut sigur eu nu am avut niciodată vreun loc în societate, doar că m-au acceptat în școli de stat în copilărie, dar oricum atunci era obligatoriu învățământul de 12 clase, printr-o lege, din câte am auzit atunci. Și am mai avut loc la spitalul de nebuni, dar nici acolo nu mi-a luat ”locul” nimeni. Poate se referă la personalitatea mea - dar nici aceea nu putea fi furată decât pe bucățele și de multe ”coțofene hoațe” - fiind unii mai proști decât mine, dar nu era necesar, mă puteau accepta.

în rest, nu aveau de ce să mă respingă sau să îmi ia locul, eram un om foarte bun, inteligent și viu, normal, chiar dacă hulită și izolată

Pielea de pe degetele mâinilor se ia, destul de rău.

Acum iar a intrat scroafa monstruoasă peste mintea mea, brusc, așa cum intră ei de obicei violent, și mă torturează cerebral monstruos, după ce au țipat peste mintea mea de moarte și ură hidoasă. Au mai făcut așa, cu țipete. Unii zic că ei mă omoară fiindcă am spus tot adevărul despre acel medic monstruos și despre familia mea. Nu mai repet tot ce am scris de atâția ani, e greșit să fiu omorâtă și nu am greșit spunând adevărul, acum sunt masacrată monstruos, cineva chiar l-a imitat peste mintea mea pe acel medic azi, cu țipete de ură asupra mea, și în alte câteva zile. Probabil nu era el, dar nu știu sigur. Mi-e foarte rău și digestiv și în tot trupul.

22.04.25

Una din ei a spus de mai multe ori că ea ”refuză să creadă” (idee vulgară) că un geniu așa bun și nevinovat ca mine este măcelărit de familie și de vecini, prin urmare au inventat aberații că aș fi nebună, că nu gândesc eu autonom, că sunt rea și proastă sau altceva decât par, etc. Inițial au fost păcăliți chiar că aș fi ceva rău și că mint și, când au înțeles adevărul, au hotărât să mintă și să mă omoare. Ei vor neapărat să mă omoare și să nu mă lase să mă dezvolt deloc, să nu cumva să scriu ceva de exemplu mai inteligent, mai bun, deși am scris destule lucruri bune - de aceea m-au masacrat și aseară din nou și intră în fiecare dimineață peste capul meu. Asta e, nu au decât să mă omoare, eu fac tot ce pot face bun, nu am probleme psihice și accept realitatea.

nenorocirea e că tu ai dreptate sută la sută, e cea mai monstruoasă eroare medicală din istorie (de aceea toți vor să mori, nimeni nu vrea să recunoaștem adevărul etc.) - da, am avut mereu dreptate sută la sută - dar medicii nu au stat de vorbă cu mine aproape deloc - nu înțeleg de ce spuneți că e o eroare mdicală, în ce sens? Că m-au judecat greșit că aș fi fost nebună? Unii spun că medicii (și psihologii și personalul medical auxiliar) au mințit mereu că sunt ceva ce nu sunt, cu scopul distrugerii și omorârii mele și aceasta din cauză că familia mea și alții au mințit despre mine și că m-au acuzat că aș fi greșit ceva ce nu am greșit, ceva ce alții sau ei greșeau, nu eu - totuși repet că nu le folosește la nimic omorârea mea și e greșit, acest sacrficiu sau jertfă cum spun unii nu e necesar

Afară e foarte foarte cald, zi clară de vară. Aseară m-au torturat oribil în cap - f-t adică, așa spun ei. A fost groaznic. De aceea s-a făcut foarte cald afară, deși nu era necesar și mai este o săptămână până să se termine aprilie, e cald prea devreme, cum au făcut ei adesea, absolut cert prin tortură asupra mea - ceva inutil și rău. Ei spun că mai degrabă mor sau mai degrabă distrug ei clima din lumea întreagă decât să recunoască adevărul despre un om normal, perfect nevinovat și bun și foarte deștept, adică eu. Ceva de genul că ei nu se închină unui om care a fost f_t atâția ani și despre care toți au mințit. Ei spun din nou că toți adulții au jucat un joc politic în care eu nu am intrat niciodată și de aceea vor să mor, ca un fel de jertfă petru ideile lor și creierele lor. Alta spune din nou că absolut nimeni nu vrea ca ei să recunoască adevărul, fiindcă m-au măcelărit prea monstruos și nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața și am spus adevărul tot de mult etc. Că medicii m-au masacrat fiindcă pentru medici moartea e și mai cumplită decât ce mi-au făcut ei mie 40 de ani, încercând să fugă de pedeapsă (?). Că mama mea minte monstruos și nu a vrut nici măcar să mă nasc și e sprijinită de medici (cum a vrut de mult), care și ei mint despre mine (asta era clar, a fost evident așa cum am povestit, au fost multe dovezi).

Trebuie să taci și să mori în tăcere, spun ei, ca să iei rușinea și păcatele poporului român asupra ta! - nu au dreptate, așa spuneau încă de când eram în oraș.

23.04.25

”tot ce ai povestit tu este adevărul și ei (?) vor ca tu să minți și să dezminți adevărul scris de tine și să te lași omorâtă cât mai ușor și în minciună” este o idee greșită - nu sunt de acord și mă doare în fund că ei spun așa ceva, m-am săturat, de 20 de ani, nu au decât să spună ce vor vrea și orice lucru rău sau minciuni, nu îmi pasă deloc - cel mult hai sictir, le-am explicat totul în detaliu, foarte clar, de 20 de ani și ei tot nu înțeleg, nu am ce face mai mult

Azi am fost la medicul psihiatru pentru niște pastile, căci am luat de câteva ori mai multe, când m-au lovit mai rău - rândul viitor, peste 2 săptămâni, mi s-a promis că îmi vor da o cutie în plus, eu voi lua tot două și, rar, câteva în plus, și astfel îmi vor ajunge în mod sigur. Mi-a dat și diazepam pentru 2 luni. Farmacista s-a luat de mine, cum mă așteptam, că am cerut furosemid - nu am făcut niciodată abuz, se pare că boala mea hepatică s-a agravat și nu mi se mai dezumflă glezna, asta este, voi lua numai când e tare umflat, acum voi lua din 2 în 2 zile o săptămână și apoi deloc. Au intrat unii peste mine cu ideea că medicul acesta - Raisa Cârlig - mă întreține, în sfârșit o nemulțumire că îmi ”întreține” viața - și de fapt ea m-a lovit mereu, nu prea m-a întreținut, decât dându-mi medicamente, restul poate e tot un delir al unora. Pe holul spitalului, când am ieșit, a intrat unul în mintea mea cu ideea ”O foarte neplăcută surpriză, Cristina.”, a mai spus așa mai demult. E ceva rău, cineva întreține răutatea oamenilor la adresa mea. Ați văzut ce a fost în ultimii 20 de ani în viața mea și cum m-au torturat, la fel au făcut și înainte de acești 20 de ani. Vorbisem despre acel medic-profesor care m-a ”condamnat” la numai 17 ani și m-a f_t sexual etc. Ei spun că nimeni nu poate crede adevărul, că e incredibil că un medic urăște și omoară un pacient ca mine, perfect bun și nevinovat etc. Voi termina de scris acel lucru pe care tot promit că îl scriu și veți înțelege sigur, dacă sunteți inteligenți, tot adevărul. Acest individ care a spus că e foarte neplăcută surpriză, ca și cum eu eram ceva rău, este probabil mințit, îndoctrinat că eu sunt altceva decât sunt. Este exact invers decât crede el, eu am fost mereu binele și nu am fost nebună niciodată. A intrat iar monstrul cu ideea că ”tu nu ai voie să...” (practic ea afirmă mereu că eu nu am voie să trăiesc și că trebuie să mă las omorâtă, altceva nu are ce să îmi impute și e greșit așa ceva), ca și cum aș fi făcut ceva și eu nu am făcut nimic deloc și oricum nimic rău, doar ei și ei nu au voie să facă răul asupra mea, fiindcă sunt perfect nevinovată și om perfect cu adevărat. Au mai spus că pentru ei eu sunt ceva rău mai ales de când am început să înțeleg lumea și adevărul tot despre mine, fiindcă ei astfel își pierd controlul asupra mea și ei vor neapărat să mă controleze (probabil fiindcă ei cred ceva fals despre mine sau despre lume, dar nu acceptă superioritatea mea de om normal, căci nu am fost nebună și poate că sunt mai inteligentă decât ei sau ele). Ei recunosc că eu nu am fost nebună și că am fost mereu lucidă, trează, dar ei vor să fie cu forța mai deștepți despre mine și îi deranjează faptul că eu am înțeles realitatea și deci continuu să descifrez lumea fără sprijinul nimănui, find inteligentă. Nu este cum spune acel om scârbos că eu sunt o foarte mare surpriză neplăcută, încă sunt fericirea și binele și mă gândesc cu drag și bunătate la toți, voi explica și mai clar din nou, am mai explicat, dar nu ați înțeles. Sunt un om cu gândul bun, pozitiv și optimist și așa am fost aproape mereu - de multe luni complet așa, în cele mai mici detalii. Nu am greșit nimic toată viața și mă bucur că este așa. Nu am mințit niciodată, logic. Când deschid calculatorul și încep să scriu adevărul despre mine și adesea frumosul și binele afectiv sau liric (deci ceea ce simt), adevărul și dreptatea și dragostea mea de lume și de viață - sunt nu doar sinceră, dar am și dreptate și mă bucur ca un copil că am șansa să fiu cu dvs. și să vă lămuresc în privințe pe care nu le cunoașteți - nu fac niciun rău și nu vă transmit nimic rău. Puteam să nu am nici această șansă de internet, prin urmare pășesc cu evlavie ca într-o catedrală și oficiez adevărul și ce e curat, acolo unde cei mai mulți oficiază din rutină sau din minciună. Încerc să vă transmit ceva bun, deși sunt izolată și lovită aproape zilnic de zeci de ani. Internetul e un piesaj virtual, poate fi privit frumos, ca o priveliște frumoasă, ca drumul zilnic spre casă sau la muncă. Dacă acel om ar fi văzut adevărul nu ar fi gândit așa. A intrat un nebun când stăteam acolo cu ideea că toți mă vor, în afară de Zelenski, care este sau era președintele Ucrainei și care a fost actorul politic al unui război mult mediatizat, cu Rusia. Rămăsesem la eseul meu despre gândire din ultimele săptămâni (întrerupt de atâtea ori) la ideea că toți oamenii sunt conglomerate de obiecte și cuvinte - inclusiv intelectualii și eu. De pildă la policlinica Vitan unde merg la psihiatru este în față bustul lui Tudor Vladimirescu, care este și în apropierea casei mele, la parcul de lângă poliție. De asemenea pardoseala este din ciment marmorat, la fel cum este și curtea vecinului meu Marinică. Scaunele de la policinică (ce amintește de cântecele formației Pasărea Colibri) etc. etc. - sunt foarte multe lucruri, obiecte identice sau asemănătoare și întreaga mea viață totul a fost așa - voi explica nu peste mult timp tot ce mai era de spus. Când ies de pe șoseaua Andronache dau peste spălătoria Raisa (numele psihiatrei), ca să îmi amintesc că unii cred că rostul psihiatrilor e să spele creierele oamenilor condamnați, chiar dacă sunt perfect buni și nevinovați - eu nu cunosc pe altcineva în afară de mine. Și sunt binele și mereu am fost binele și normalitatea și nu am greșit nimic, deși am fost mereu izolată.

Am ajuns acasă și mi-am pus niște ciorbă în farfurie și a venit mama la bucătărie și mi-a aruncat punga cu chifle direct în ciorbă cu violență și năduf și se vedea că era agresivă din modul în care mi-a țipat și a gesticulat - și ciorba m-a stropit pe haine și pe perete și pe canapeaua din bucătărie și a pătat complet șervetul în carouri albastre de pe masă. Destul de neplăcut - mama a fost la fel din copilărie și toți au jucat teatru că eu sunt nebună, nu mama. Mulți au spus că mama a fost manipulată de unii oameni monstruoși ca să îmi facă rău și nu a avut niciodată încredere în mine, fiindcă i s-a întreținut psihoza de când eram mică. Nu am spus nimic rău și mâncam liniștită - a zis că a deranjat-o că am spus că ea a mâncat chiflă - ceea ce era o remarcă banală și așa mi s-a părut, fiindcă era un colț de pâine lăsat de ea, care semăna cu o chiflă. Eu niciodată nu am lovit-o și nu am jignit-o pe mama, în ciuda a tot ce mi-a făcut, poate că ea a interpretat greșit, ca azi, dar cel mai adesea, poate și azi, ea a jucat intenționat teatru că eu fac sau gândesc ceva rău, deși știa că nu e așa. În ultimii ani a părut asesea că mama e controlată chiar de psihiatra mea și a vorbit uneori cu intonația psihiatrei, dar putea fi oricine în ea. Ei spun azi din nou că eu nu pot să o controlez pe mama și de aceea sunt lovită mereu și omorâtă. Nu este vina mea sau semn de inferioritate - psihiatra și alții poate că o influențează, dar asta e fiindcă ei au fost acceptați, ei nu au fost măcelăriți de mamă etc. și sunt medici respectați de lume și nu sunt izolați și pot să aibă control asupra altora prin alți oameni - eu am fost izolată de mică, dar nu am greșit nimic și nu sunt nebună sau rea și nu am fost niciodată și nu am avut nicio șansă - iar lumea crede că trebuie să mor după modul în care mă tratează pe stradă sau legat de poeziile mele etc. Privilegiile medicilor, în cazul meu, au fost obținute prin minciună, ceea ce încă se poate dovedi. Li se dă în mod greșit dreptul legal să îmi maltrateze creierul. Este absolut clar că un om, oricine, dar mai ales eu, find totul clar, nu trebuie omorât dacă nu își poate controla mama (e logic că psihiatra e mai puternică și victima e izolată) și nici pentru că e mai prost (sau mai deștept) ca psihiatra lui. Azi la psihiatră așteptau o mamă cu fiica nebună, care urla destul de urât pe culoar - cam așa cum a făcut mama cu ciorba - și ei au spus că unii au mințit că nebunii sunt agitați din cauza mea, eventual însăși mama, și eu de fapt nu îi puteam influența și nu erau așa din cauza mea, nici azi. Au intrat iar unii nebuni în engleză că ei au neapărată nevoie să mă controleze și de aceea mă omoară, fiindcă nu vor să fiu autonomă - e greșit, sunt nebuni, tot ce am spus e adevărul și nu trebuie să fiu controlată. Mama e într-adevăr o nebună politică și de aceea e controlată, dar eu nu voi fi niciodată așa ceva și e greșit să fiu rasă sau distrusă, sunt încă ceva bun.

repet, și azi, ca întotdeauna când merg la psihiatră, cele și cei din cabinet și din jurul cabinetului m-au lovit, cu aceleași tehnici de tortură, de exemplu întotdeauna când intru în cabinet medicul vorbește la telefon sau cu alții din cabinet și psiholoaga vrobește cu mine și în felul acesta și prin multe alte lucruri, ele mă lovesc mai mult sau mai puțin în cap și în ochi

a intrat iar un prost cu ideea că ”totul e condus de niște monștri care măcelăresc această femeie (adică pe mine)” - ei sunt monștrii aceia și e greșit să fiu omorâtă; nu este totul condus de... acestea sunt idei pentru proști și nebuni

Au intrat mai mulți cu idei rele în engleză, toți se aruncă asupra mea și lovesc, deși nu era deloc necesar să fiu lovită, nici de psihiatră, am fost mereu, nu doar acum, perfecțiunea, citiți tot ce am scris, totul e adevărul, nu e ceva rău! Ei spun în engleză că pe nimeni nu interesează adevărul sau dreptatea sau valoarea gândirii și scrierilor mele și tot ce e bun de fapt, dar pe toți îi interesează doar să mă lovească, să mă omoare, fiindcă prin moartea mea ei scapă de vină și de păcate. ??! Alții spun iar și iar ideea că poporul român nu e monstruos și nedrept, dar a fost mințit timp îndelungat de alte popoare despre mine și ei toți vor să mor ca să nu fie omorâți cei care au mințit, căci poporul se va arunca asupra celor vinovați și îi va omorî dacă înțelege că eu nu am greșit nimic și cât de oribil m-au torturat. Nu cred așa ceva - iată deci scuza lor! Vor să mor că altfel ar fi dreptate și poporul îi va omorî - normal că nu ar fi așa - sunt nebuni - asta ca să aibă scuze să mă masacreze, că motive nu au! Și, dacă mor, vor avea scuze să se lovească între ei, cu ideea că mă răzbună pe mine sau altă aberație legată de așa ceva. Și să creeze și atunci alte și alte minciuni. Nu, poporul român nu ar face nimic rău, de ce ziceți că vă e frică de adevăr? Adevărul nu distruge și nu omoară nimic bun și nu are cum face rău oamenilor buni. Tot adevărul despre mine nu ar putea duce decât la bine, la iubire și respect față de om în general, față de lege, la pace și dreptate și drepturile omului etc. Nu ar fi niciun măcel și nimeni nu ar muri - măcel a fost ce au făcut ei asupra mea din 84! Ar fi bucurie și mai puțină corupție poate. Nu au ce să aibă cu mine, nu au niciun motiv să mă omoare, câți oameni care să creadă cu adevărat răul despre mine puteți găsi în lumea toată? Am fost măcelărită încontinuu, destul de violent și dureros fizic și psihic și am fost un om sărac și izolat tot timpul, dar eu nu am greșit aproape deloc și nu am gândit ceva rău niciodată. Nu aveam de unde găsi oameni. Ei spun că au inventat minciuni politice despre mine. Dar eu nu am avut nicio legătură cu politica. Ei spun că ei nu pot renunța la politică, fiindcă este activitatea și ideologia prin care ei pot să îi controleze cel mai ușor și bine pe proști și pe toți inculții și cei buni și cei răi. Sunt de acord, dar nu este necesar să mă folosească pe mine ca obiect al minciunilor lor, eu am fost perfecțiunea și un om foarte inteligent. Ei cred că trebuie să mă omoare ca să protejeze nu știu ce oameni politici care au mințit despre mine, așa spun ei din nou. Ei cred că simpla protejare a minciunilor despre nu știu ce oameni politici care, nu știu de ce, au mințit despre mine (nu știu nimic cert) este mai importantă decât viața mea deși sunt un om perfect nevinovat și masacrat din 84 încontinuu și încă viabil și bun și onest și fericit, care vrea să trăiască și gândește corect, ca întotdeauna, un om capabil și intelectual și cu sufletul armonios și gingaș ca întotdeauna, în sfârșit, un om foarte bun, dar niciodată prost. E greșit, am fost evident mult mai inteligentă decât tot ce am scris și nu am avut nicio ocazie de reușită și de viață. Voi slăbi, unii spun că sunt omorâtă fiindcă sunt extrem de obeză, dar lovesc încontinuu ca să omoare, altfel aș fi slăbit, normal. Au intrat unii care spun că li s-a părut normal să nu fiu omorâtă când eram mișto, dar, fiind așa nasoală, trebuie să mă omoare. Alții spun că sunt cel mai bun geniu în viață, dar nimeni nu mă vrea, toți vor minciuni politice și perpetuarea lor. E încă timp să vă schimbați, cred că vă dați seama că după moartea mea nu veți mai avea de ales, va fi prea târziu. Ei au spus adesea că oamenii aleg întotdeauna ceea ce e rău, indiferent de orice și oricum ei prețuiesc mai mult pe oamenii răi, poate fiindcă aceștia, fiind de fapt mai proști decât cei buni, sunt mai aproape de mintea poporului și eligibili ca persoane publice. Nu aveți de ce să mă omorâți, și eu încă mai cred că poate vreți să mor crezând că am fabricat minciuni sau cred ceva ce nu a fost real în viața mea, repet, totul a fost real și nu am fost nebună și nu am greșit nimic. Erau mereu dovezi, poate ei au fabricat dovezi false. Am fost izolată, au putut minți orice în lipsa mea.

24.04.25

Presupun că e ultima oară când explic ceva despre viața mea, sau ceva din lumea largă cu valoare explicativă pentru viața mea și calvarul meu, așa cum am promis; după 1 mai voi scrie, din câte intenționez, numai lucruri care nu prea au legătură directă cu viața mea.

Mă învârt în jurul ideilor legate de gândire. Spuneam că mi s-a părut de mai multe ori că mama e de fapt manipulată de psihiatra mea să mă lovească, ca și cum mama ar fi un fel de nebună (politică) care e aruncată peste mine fără să realizeze ce face, în timp ce eu nu am ”jucat” niciun joc politic niciodată și toți m-au lovit să mă distrugă și să mă facă nebună cum e mama. În aparență apar niște organizări ierarhice ale sistemelor psihice individuale, care sunt percepute adesea drept incluziuni (și reciproc), așa cum de exemplu e modelul păpușilor rusești care se conțin una pe alta - și ei ziceau că psihiatra și psiholoaga sunt rusoaice sau moldovence, oricum au accent. Sau invers - incluziunile sunt percepute drept ordine ierarhică și oricum incluziunile sunt adesea reciproce, se schimbă doar cadrul de referință sau criteriul de clasificare și incluziune. Deci mama pare să fie mai proastă decât psihiatra și alții, ceea ce pare normal, dar nu putem ști sigur de tot. Tot normal pare că eu aș fi mai inteligentă decât diverși, dar ei mint cu nerușinare că aș fi nebună. Un lucru cert e că mama a jucat mereu teatru (sau e sinceră și influențată subconștient) că o imită pe Lucica Șerban - soția vărului ei bogat, despre care am povestit cum a apărut în viața mea. Vecinii mei o numesc pe mama Lucica mereu, nu spun deloc Luci, cum i se spunea în familie, și nici mama ta. Cineva care o imită pe L.Ș. intră adesea în mintea mea (alții pe Francesca, verișoara mea) - poate e ea sau poate că e altă vecină care vorbește cam ca acea persoană fără intenție. Unii seamănă cu verii mei, alții chiar au imitat pe acel medic nefast din viața mea. Totuși e absolut ormal să fim conținuți unii în alții, să fim influențați unii de alții, anormală e ura lor față de mine și ideile lor de distrugere și moarte - în ciuda minciunilor despre mine eu nu am avut o influență rea sau depresivă asupra altora. Un alt lucru cert, care m-a mirat la un moment dat, a fost că psihiatra mea l-a imitat absolut clar pe vărul meu Paul, fratele Francescăi, și m-a numit ca și el Cristinica, cu intonația lui etc. (și el e pe sfert rus, chipurile) - și ea adesea m-a tratat drept nebună-copil și m-a alintat cu un fel de dispreț, ca și cum aș fi altceva, exact cum a făcut și Paul, când el și Francesca locuiau la tanti Piri. Psihiatra a părut să îl imite pe Paul intenționat, dar nu știu sigur ce a fost, poate că a fost invers, Paul să fie un fragment din personalitatea acestui medic. Un alt fapt e că mama dă glas uneori unor gânduri anterioare ale mele sau acționează cumva similar cu ce am făcut eu. Lucrurile pe care le-am explicat acum și încă și altele similare sunt normale și sistemele de gândire ale diverselor persoane normale se influențează unele pe altele și dacă nu ar fi așa nu s-ar putea realiza multe lucruri bune în lume, căci ar fi haos și prea mare dispersie a fenomenelor psihosociale și organizare mai dificilă a diverselor activități ale omului.

Spuneam despre conglomeratul de idei/cuvinte și obiecte reale, materie, substanță, din care e constituit un om. M-am referit de exemplu la cimentul din policlinica Vitan și cimentul similar din curtea vecinului Marinică. Am spus că sunt multe astfel de lucruri. Din acest motiv unii cred că zona de nordest a Bucureștiului e subdezvoltată, chipurile din cauza mea, că eu sunt geniu nebun și locuiesc aici. Sau zona policlinicii Vitan fiindcă merg eu acolo (sau că această psihiatră, om rău în aparență, e acolo?). Dacă însă veți cerceta cu atenție veți descoperi că nu acesta e motivul.

Revin imediat cu continuarea.

25.04.25

Azi am observat că frunzele teilor, la toți cei din cartierul meu, nu mai sunt în formă simetrică de inimă, cum le știam de mică, inclusiv când m-am mutat aici în Voluntari. Acum toate sunt asimetrice, pe dreapta sau pe stânga. Erau sigur ca inimile simetrice, am scris și o poezie și/sau texte în proză cu ele și am avut și presate într-un jurnal la meu. Mamaia făcea și sărmăluțe în foi de tei, când erau destul de mari, dar încă fragede, de obicei cele de la baza trunchiului, din lăstari. Bineînțeles că și acest detaliu i-a prilejuit acelui monstru feminin exprimarea de idei rele - anume că ea nu are ce face și a schimbat aceste frunze fiindcă nimeni nu mă vrea, fiindcă biologii, oamenii de știință nu mă vor și nu se închină mie etc. Că ea a înțeles că nu sunt nebună, dar vrea să mor și nu vrea să fiu acceptată, fiindcă ea nu acceptă ca un om care... (nu spune ce, dar nu are ce vină să îmi găsească) și de aceea mă urmărește ca să mă lovească, de aceea mi-au distrus inima acum câteva luni, alte organe etc. Ea spune că niciodată nu a servit unui ”Dumnezeu” așa de hidos și nu mai știu cum etc. etc. - eu oricum am fost perfecțiunea și nu aș fi fost grasă dacă nu mă otrăveau și mă lăsau puțin în pace sau mă acceptau un pic. Nu sunt Dumnezeu. Tot timpul spune că poporul nu mă vrea și de aceea ea vrea să mă omoare - dar nu are dreptate - poporul nu avea ce să știe despre mine. Ei spun că poporul crede că eu sunt ceva politic, ceva ce nu am fost niciodată și vrea să mă omoare crezând că sunt nebună și că trebuie să fie în locul meu altcineva mai inteligent și care să nu fie nebun, care să îi conducă politic. Am fost un om foarte inteligent și niciodată nu va fi cineva politic în locul meu - ce au cu mine, nu am greșit nimic, de ce vor să mor și să distrugă munca mea de o viață, înțelegerea lucrurilor, bucuria vieții și tot ce sunt - ca să fie toate ”furate” de oameni proști și răi care nu le merită? De ce vor ei să facă ciulama din viața mea și să o mănânce ceva politic? Poate că e normal să mor, dar nu să fiu omorâtă sau torturată chiar așa și așa nedrept. Ei, nimic nu e tragic, nu pentru mine. Voi explica și puținul pe care am mai vrut să îl scriu. Dacă oamenii nu mă vor, asta e, nu am ce face mai mult.

Să continuu, să termin definitiv ce mai aveam de scris. Iar a intrat un monstru cu ideea lor veche că preferă să moară decât să fie al meu - deși nu am fost proastă, nebună, rea, niciodată. Am observat că această femeie monstruoasă care pescuiește în apele tulburi ale delirului și urii oamenilor față de mine, de fapt amplifică aceste idei agresive la adresa mea - ea efectiv fură mințile proștilor și îi face să gândească anumite idei rele dspre mine și ei cred că acele idei sunt ale lor, ea le transmite cumva și proștii chiar nu gândesc și cred că gândesc, când de fapt ea vorbește în gând propriile ei idei. Un alt aspect este că ea pare să vorbească în dialog cu alți indivizi asupra mea și le spune orice idei vrea ea, fie adevărul și binele despre mine, fie minciuni în care acei indivizi par să creadă și în acest fel ea aruncă răul asupra mea și se ridică ea în putere asupra acelora pe care îi minte. Ea spune uneori adevărul tot cu scopul omorârii mele și dominării acelor proști sau nebuni, puterii ei în societate. Adesea, în timp ce ea mă scuipă și întotdeauna mă torturează cerebral prin ideile pe care le aruncă (mecanism neuropsihic), ea trece de la o extremă la alta, cârmește când la dreapta când la stânga timp de mai multe ore încontinuu, ca să fie ea deasupra în aparență cu același scop murdar al distrugerii și omorârii mele și obținerii de capital social, puterii și poziției ei în societate prin minciună și rău - ea fură un fel de energie vitală care era conectată cu adevărul bun despre mine și lume și intelectul meu bun și toată înțlegerea lumii - corectă și superioară filozofic prin propria mea muncă și toate bucuriile mele artistice, muzicale, filozofice etc., care chiar erau valoroase și reale - ea fură real toate acestea prin tortură și minciună și aruncă în schimb răul asupra mea și boala, ca ea să integreze totul prin ură și minciună, opusul meu, ca ea să aibă energie și sănătate în mod josnic, nedrept. Gândirea ei nu este doar agresivă, ci și vulgară, inuman de rea, brutală, josnică, incredibil de urâtă și grosieră - astfel încât, mi se spune, nimeni nu crede că ea există, ci lumea crede că e o invenție a mea, sau că eu semăn cu ea, în timp ce ea distruge ceva delicat și fin în mine, ceva luminos și pur și deștept - proștii cred că duritatea ei e superioară și astfel distrug binele. Ea incită și asmute oamenii asupra mea în mod evident, creează în permanență idei rele și agresive despre mine. În aparență toți sunt păcăliți de ea că ea ar fi normală și ceva bun - atât cei răi, cât și cei buni sunt la picioarele ei monstruoase. Vă avertizez că ea există și mereu o ia de la capăt, de obicei începe cu adevărul bun despre mine și apoi îi ghideazaă pe toți să mă lovească și minte cu multă ură, tot ce poate exista rău despre mine, tot ce ar putea gândi proștii și nebunii - nu ascultați asemenea vipere viclene - adevărul e ce am spus eu - gândiți în mintea d-voastră și nu stați de vorbă cu ea. Eventual mă întrebați pe mine, dar la obiect, ceva clar, prin contact direct. Femeia aceea e extrem, extrem de monstruoasă și toți cred în ea. Revin imediat cu continuarea.

26.04.25

Continuu, azi cred că voi scrie mai mult. Rămăsesem la legătura mea cu lucrurile din jurul meu - anumite idei ale unora despre subdezvoltarea zonei de nordest a Bucureștiului. În primul rând, e exagerat. Sunt și alte zone cu ruine și haos, diversitate și contraste, unde probabil nu am pășit niciodată sau foarte rar. Bucureștiul a arătat ca zonă în stare de asediu de multe ori și pe bulevardele centrale, le reparau și apoi iar erau mâzgălite, împuțite, ciupite zidurile și ruinate. În afară de câteva lanțuri de magazine (inclusiv covrigăriile și patiseriile Luca și Matei), câteva plante decorative sau copaci, unele reclame luminoase și încă vreo câteva semne care sunt un fel de fir al Ariadnei, în cea mai mare parte a Bucureștiului nu prea există un spirit unificator central și oricum totul pare înecat, acoperit de valuri năvălitoare de comercialism, care nu ține mereu cont de nevoile populației din diverse zone ale urbei. Și pare că ar fi anumite zone, sectoare, aflate sub influența unor spirite divergente. Pe Moșilor chiar a fost de mai multă vreme ceva mai frumos ca în alte zone, s-a trecut la renovarea blocurilor prin anvelopare cu polistiren, numită reabilitare termică, dar iernile mai reci s-au lăsat așteptate, eu fiin torturată oribil zi de zi. Polistirenul expandat este un material care mă fascina mult în copilărie, fiindcă la grădiniță sau în primele clase la lucru manual ni se cerea să îl sfărâmăm și să creăm copăcei ninși lipind biluțele albe ce rezultau pe diverse crenguțe - sau alt fel de decorațiuni. Apoi mai este și șoseaua Colentina, un fel de mahala mai ciudată, pe unde mergeam adesea, dus-întors spre Voluntari, în copilărie și în ultimii ani. Romancierul Cărtărescu o fi scris probabil mai bine, mai estetic ca mine despre această șosea (eu scriu doar adevărul cert văzut prin ochii mei), am văzut scris în romanul Solenoid și poate că e adevărat că și el a trăit pe aici. E un fel de mahala ciudată, cu multe influențe și magazine arăbești, chinezești și poate și altele, unde puteai întâlni frecvent în ultimii ani diverși străini vorbind în limbile lor - atât cei mai sus menționați, cât și indieni sau pakistanezi și alții, unii muncind în covrigării și la ADP (drumuri și parcuri). În ultimii ani ne-au ”invadat” și ucrainienii, despre care eu nu prea știu nimic deocamdată, că nu am avut timp să caut. Nu știu care e diferența față de Rusia, dar, din păcate, a fost un teatru urât de război mediatizat, între Rusia și Ucraina, care, prin intermediul politicii de refugiați, un fel de migrație considerată umanitară, sprijinită de statul român și de alții poate, a aruncat mulți vorbitori de ucraineană sau rusă la noi, inclusiv pe Colentina. Ca întotdeauna toți au ceva cu Rusia, nu știu de ce și Rusia pare a fi de multe zeci de ani o putere politică persecutată fățiș. (Chiar și azi de exemplu, la înmormântarea papei Francisc, Putin, președintele Rusiei, nu a fost primit/chemat/trimis, iar cei ai SUA și Ucraina s-au sfătuit politic fățiș în biserica Vaticanului, în vederea păcii, din câte se spune.) Sunt multe centre comerciale care deservesc mașinile - piese de schimb, anvelope, roți, sau alte aspecte utilitare de rang secund ale vieții - benzinării, uși de interior sau exterior, materiale de construcție, pompe funebre și cruci deja pregătite pentru cimitire - există un depozit la vedere într-o curte. Colentina are două tronsoane principale - primul care începe la Bucur Obor - magazin cu de toate, Mall-ul Verandah din apropiere fiind oarecum secundar în conștiința publică, iar piața, poate cea mai celebră din capitală, nu știu sigur dacă mai există, dar există hala cu de toate, mai ales produse alimentare și există un fel de talcioc/târg, moștenitor al celor apărute din anii 90, unde poți găsi diverse haine și încălțări necesare și mai ieftine, ba chiar unele se pot găsi numai acolo, nu și în magazinul din clădire, înțesat cu produse inutile. La parterul magazinului a fost un restaurat mac Donald's de fast-food care a fost desființat și înlocuit cu un restaurant Mesopotamia, ca să îmi amintesc de leagănul civilizației și de Ovidiu Drimba. Numele Donald îmi aintește de familia Dona, a colegei mele de bancă Luiza și de cântecul Dona, Dona, foarte trist - al americanilor de la sfârșitul anilor 60, puțin înainte să mă nasc (preluat de Păunescu și ”cenaclul” lui, după numele sălii Cinei cea de Taină) și cântărețului Vasile Șeicaru la noi, care l-a tradus și cântat și amintea de rostul inițial al locului de obor și poate și abator și măcelărie de vite etc. În ultimii ani a trebuit să merg des pe acolo și am văzut că au existat și buchiniști sau anticari și multe chioșcuri cu librării și jucării (mi-am luat și o păpușă cu rochiță roz) și, din păcate, mulți indivizi de toate felurile au părut să mă vâneze, să mă urmărească și să mă lovească într-un fel sau în altul, ca și cum erau cumpărați sau păcăliți în acest sens. În magazin aveam mereu drum la magazinul fabricii de ciorapi din Sebeș, unde găseam și ciorapi și șosete și chiloți buni, dar mai apoi l-au desființat și nu prea ai am ce căuta acolo, în afară de cumpărarea periodică de ciorapi trei sferturi care se rup des la piciorul cu proteză. Magazinul bun de încălțăminte din incintă l-au desființat și pe acela, iar cel de haine pur și simplu s-a tâmpit. Așadar STV, serviciul de transport public Voluntari, a înființat curse speciale cu capătul la Bucur Obor, care trec și opresc și la Troiță și merg apoi pe șoseaua Andronache și altele care merg drept pe Colentina și opresc și la Cocorilor, stația școlii mele și apoi la Gheață. Colentina are două mari fragmente - de la Obor la intersecția cu șoseaua Fundeni, care merge deci la oncologie și restul clinicii Fundeni, unde era un avion al lui Vlaicu probabil, desființat de mult, poate fiindcă eu stau pe Aurel Vlaicu, stradă mică din Voluntari, și apoi fragmentul care merge până la podul de cale ferată care marchează ieșirea din București, unde a lucrat mama la talciocul numit Europa, desființat între timp, deci după capătul tramvaiului 21, care e la o stație de hipermarketul Carrefour. Primul fragment la șoselei Colentina, după Obor, trece pe la supermarketul Kaufland și apoi pe la Teiul Doamnei, unde au locuit părinții mei până în 84 și unde s-a mutat Ibi Nicolau de la intersecția Perla, vecina despre care am povestit, catolică și unguroaică, și singurul om care a fost aproape de mine după moartea tatei, în afară de mama, apoi pe la intrsecția Doamna Ghica, unde au locuit, în apropiere, consecutiv, ambii mei veri primari și unde s-a construit nu de mult un pod mare. Șoseaua Andronache trece peste calea ferată cu barieră în apropierea unei bătrâne păduri și, de curând, alte clădiri comerciale au fost ridicate în zona limitrofă.

27.04.25

Ieri dimineață, în cursul înmormântării papei Francisc, care a murit în a doua zi de Paști, luni dimineață, au intrat unii peste mintea cu ideea că ei vor să reușească operațiunea, așa cum spun ei atunci când de pregătesc de a mă lovi puternic. Azi noapte am avut un puternic atac de inimă, dar acum nu mai țin minte precis cum a fost, căci mi s-a șters memoria acelor minute. Acum e 11 și abia m-am sculat și îmi pare rău, căci am vrut neapărat să scriu ce mai era de scris în cea mai mare parte de dimineață, ca să nu mă prindă 1 mai cu lucrarea neterminată - căci am promis deja - dar poate că nu voi reuși... Acum mă mișc greu și lent și simt greutate, din cauza stării inimii. Mama se mișcă iute și mult - adeseori se agită, ca o sfârlează, peste tot, în curte, în grădină, deși are și ea burtă din ultimii ani, probabil datorită otrăvurilor comune, pe care le-a înghițit și ea în ultimii ani. Ei spun că mama e în formă fizică foarte bună, incredibilă, la apropae 80 de ani fiindcă m-a lovit pe mine încontinuu de mică și au spus adesea că mama e cea mai monstruoasă mamă din lume, cea mai monstruoasă care a existat vreodată, deși eu am fost dintre cei mai buni copii și oameni care au existat vreodată. Ei spun că proștii nu au înțeles nici măcar adevărul despre mama (darmite restul) și ce îmi face de când eram copil și au crezut mereu că mama e ceva bun și eu răul și că așa trebuie să fiu omorâtă. Mama este una dintre cele mai monstruoase femei din lume totodată, spun ei. Sau au înțeles totul abia în ultimii ani și au fost mințiți în așa fel încât ei cred că mama trebuie să mă omoare, fiindcă așa au început să facă răul încă de când eram copil. Mama are foarte multe feluri de a mă lovi și aproape în fiecare dimineață se scoală la ora 6 sau 7, uneori stă în pat și citește știri sau vede altceva pe laptop și apoi începe să se învârtă energic și iute în toată casa și în curte (eu abia mă mișc de greutate și inimă) deci în locul meu cum ar veni și dacă cumva mă scol și eu îmi spune autoritar, ceea ce mă scârbește și îmi face rău, căci ea spune și mieros în același timp (și mie mi-e frică de scenele ei, am explicat ce face, nu pot să o controlez, încă de când eram mică) să mă culc în continuare și adorm mereu dacă ea poruncește așa și ea continuă să facă mișcare și zgomote în casă și eu mă simt mai rău. Când mă scol, adesea, ea se duce din nou în patul ei. În felul acesta și cu multe alte lovituri eu nu am reușit să mă repun în formă. Alteori ea mă lovește verbal și fizic întreaga zi sau multe ore, stând ea la bucătărie, deși nu am lovit-o niciodată. Ei au mai spus, cum am și notat, că mama e în cârdășie să mă omoare cu alte rude, încă de când eram mică și lumea a fost mereu mințită despre mine. Repet, am fost perfecțiunea, nu am greșit nimic, tot ce am povestit e adevărul și v-au păcălit că trebuie să fiu omorâtă și că sunt ceva rău. Voi încerca să continuu ce mai aveam de scrisi și să scriu cât mai mult, în ciuda slăbiciunii fizice. Nu trebuie să tergiversez, e mai rău. Ei spun că nimeni nu crede că tot ce am spus e adevărul (eu nu știu) și totuși este. Oricum ideea e că eu nu pot fi acceptată ca nebună atât timp cât mama trăiește, căci mama își dă în petec de multe ori și se vede că se poartă rău cu mine, astfel încât pune la îndoială diagnosticele mele și ideea că am fost nebună și nu pot fi acceptată ca om normal odată ce mama moare.

Așadar vorbeam despre cartierul Colentina și cartierul Andronache (despre care nu voi spune nimic, decât că am mers odată la dentist acolo și erau pe o stradă oarecare o biserică și mai mulți copaci seculari cred, pe lângă o școală, și lângă vechea mea școală este un dud imens, un dud mare este și la colțul străzii mele iar policlinica Vitan este pe calea Dudești etc.). Vorbeam despre acel conglomerat care este un om oarecare, sistem cu multiple conexiuni interioare, intrapsihice, atât între obiecte reale cât și între cuvinte și idei și legi de organizare etc. sau un fel de conexiuni mixte. Fiecare microcosmos individual este doar un fagure oarecare. Se prea poate, din câte am înțeles, că oamenii răi i-au păcălit pe proști că lucrurile merg rău din cauza mea și de aceea vor toți să mor, de exemplu zona aceasta de nordest a capitalei pre ceva mai puțin dezvoltată. Ideea lor este că eu sunt geniul, cea mai inteligentă din zonă (sau di cartierul meu din Voluntari, spun alții) și am trăit de mică preponderent aici (am avut de fapt 6 locuințe, plus cea din complexul de cămine studențești Hașdeu din Cluj și cea din satul bunicilor), dar 5 dintre ele au fost în perimetrul acesta, Voluntari - Andronache - Colentina - Obor - Moșilor și nu prea am fost lăsată să ies din acest ghetou/închisoare, cum spun unii, nici măcar când eram copil, mergeam doar în satul bunicilor (mai mult în copilărie, vara) și foarte puțin în restul țării și după moartea bunicului nu am mai fost primită în sat. Unii zic că această zonă urbană este subdezvoltată și dau vina pe mine. Nu știu cu ce altă zonă o compară, cunosc foarte puțin din restul Bucureștiului, am fost rar în alre sectoare (al meu este numărul 2) și cunosc puțin deci, mai ales zonele centrale. Chiar dacă aș fi fost geniu, nu este vina mea sau inaptitudine - este vorba de reaua voință a celorlalți. Un geniu este ceva inteligent și consider că nu trebuie omorât, chiar dacă, cum am mai spus e doar poet. Oricum eu, chiar dacă nu am fost geniu, am fost un om dezvoltat normal ca intelect, m-au interesat și științele, nu doar arta. Să spunem că aș fi geniu - oricum influența mea, dacă a existat, a fost răstălmăcită și greșit judecată - dacă un om e inteligent și foarte tare lovit e normal că toate lucrurile merg mai prost, nu doar că vine ploaia sau cutremurul. Am fost un om normal și bun și puteam fi acceptată. E vorba de mai puțini bani în zonă și mai mici investiții și mai puține lucrări publice nu din vina mea să zicem, ci din reaua voință a unor oameni foarte câinoși și poate nici mai multe genii laolaltă nu ar fi putut să îi pună pe roate. Lucrul aceasta se observă și din diverse aspecte observate și de Cărtărescu în scrierile sale, de proastă creștere și multe gunoaie pe străzile din marginea capitalei - nu de mult, în copilăria mea, oamenii aruncau mult gunoi la mine în grădină și pe strada Mihai Viteazul, fiindcă nici nu exista colectarea gunoiului și credeau că viața mea nu prețuiește nimic, cum credeți și acum. Exista o baltă neasanată în apropiere etc. Existau exhibiționiști pornografici cu ceva roșu între picioare care mă șocau în copilărie și existau țigani cu șatra în căruțe cu coviltir pe strada mea. Nu aveam canalizare, apă curentă, centrală termică, bibliotecă, muzică, telefon etc. Nu aveam hăinuțe și eram cea mai săracă ppoate din clasă, dar aveam uniforme și cărți la școală. Eram un copil fericit, apărat de urgia din partea părinților. Subdezvoltarea e poate și din cauza celor care lovesc în mine, deci nu fiindcă creierul sau psihicul meu nu funcționează bine. Nu vor să mă lase în pace - și tot ce e rău apare, vă spun sigur, prin lovirea mea absurdă, nu prin lăsarea mea în pace. Există și o predilecție către activități păguboase și mai puțin curate, cum am povestit. O anumită înmulțire de activități cu același substrat - multe farmacii, multe fast foods, foarte mulți bărbieri (Voluntari), magazine de haine bizare fără mușterii, multe uși sau piese auto pe Colentina etc. și foarte puține altele. Pe ici pe colo se renovează și alte clădiri decad. Peisajul arhitectonic e foarte puțin modificat de când eram copil. Eu oricum nu aveam cum să îmi găsesc un rost vizibil în această zonă, în Voluntari nici nu este ceva cultural, în afară de școli există doar vechiul cămin cultural cu același gard și aceeași scenă înăuntru, unde am jucat eu rolul unui procuror într-o piesă care acuza Apa din lume de tot răul, dar aș fi putut avea mai mult grijă de casă și de cultivarea grădinii și curții, dacă nu aș fi fost lovită așa și dacă oamenii m-ar fi acceptat (și aș fi avut bani și mama nu m-ar fi lovit). Spuneam că omul e alcătuit din lucruri și cuvinte strâns unite între ele, ceea ce asigură indirect și coezivitatea realului - și suntem cu toții, eventual, corespondenți prin psihicul nostru cu diverse subansambluri, piese și rulmenți și șuruburi etc., fiindcă omul e o creatură civilizată și toate invențiile, cu toate piesele și materialele lor, nu doar mass-media, sunt clar coenctate cu psihicul nostru, cu diverse forțe din psihismul global al omenirii. Din păcate, știu, s-a inventat și bomba atomică, ceva ce a căzut în Japonia în două orașe și a făcut prăpăd și eu mă întreb sincer dacă o astfel de explozie nu a fost cumva legată de distrugerea bruscă (mistic vorbind) a psihicului a două genii oarecare. În sfârșit, poate nu a fost așa, dar și în acea conflagrație evident au existat probleme psihice. Eu nu am probleme psihice, veți înțelege dacă voi termina și veți citi eventual totul din nou. Întreg spiritul meu e curat și frumos. Spuneam despre Luca, copilul Irinei, care poate că a murit cu mama lui în accident, și că eu nu am nicio vină, ci doar cei care au lovit în mine. În apropiere e strada Lucaci și vecinul acela, prieten al tatei. În oraș sunt multe simigerii Luca și Matei și îmi amintesc de Irina și faptul că ea spunea, înainte de căsătorie, că evangheliștii au fost trei: Ioan, Luca și Matei - și abia ulterior, după ani și ani, m-am gândit că se referea la Ion Luca Caragiale și la fiul său Matei. Bunicul meu era Ion și eu am lucrat la Colegiul I.L. Caragiale. În satul bunicilor era un Mărcuț aproape de noi și un Marcu lângă casa preotului, din câte știu. Așa se leagă toate psihic pentru toți intelectualii (de fapt și pentru toți ceilalți oricum) și oricare ar fi masacrat monstruos, nevinovat, izolat etc. cum am fost și eu, mai ales dacă ar fi inteligent, ar fi dus indirect, fără vină, la disrupții și daune în tot restul sistemului, din aproape în aproape. Nu este din cauza bolii mele psihice, ei lovesc fără ca eu să am simptome psihice, ei lovesc intenționat și deși puteau să mă lase în pace, nu îi obligă nimieni să lovească, au idei greșite și eu nu a trebuit niciodată să fiu lovită, ei vor moartea și controlarea mea fără niciun motiv, am funcționat normal psihic mereu, eu nu vorbesc în gând și nici nu mă gândesc la trecut nici în imagini sau sunete - decât la ceea ce e bun, am fost mereu om bun, m-au izolat degeaba (ei zic că pentru a mă omorî, dar e greșit), eu nu am lovit pe alți oameni niciodată (ei spun că oamenii mint despre aceasta, ce?!). Continuu în curând.

29.04.25

Azi au venit și Claudiu și Marinică vecinul și Florin, cunoștința mamei și m-au ajutat să montez oglinda, cele două scaune, canapeaua. Totul e bine și mă bucur că în sfârșit am canapea de dormit confortabilă, e tare și mă ajută la dureri de oase (și coloană) și rezistă la obezitatea mea. E superb, niciodată nu am avut ceva așa bun (toată viața) - în București aveam ceva rău și aici și mai rău. Am dus scaunele Ester în bucătărie și abia apoi le-am încercat și m-am întristat, fiindcă le încercasem în magazin înainte să le iau și erau excepționale mai ales că mie îmi trebuie confortabile și pentru scris și desenat și acum erau prea înalte - am măsurat și am găsit 45.5 cm, e un pic de disconfort. Cineva mi-a spus că sunt cu 2 cm mai înalte, înainte să măsor cu ruleta mea. Am deschis site-ul firmei Kalenda, care are sediu lângă Carrefour Colentina nu de mult, după ce a plecat firma Casa Rusu și am găsit că scaunele Ester luate de mine trebuiau să aibă exact cu 2 cm mai puțin, adică 43.5 înălțimea șezutului, exact cum e mai confortabil pentru mine. Deci cineva din mintea mea știa, înainte să măsor. Florin plecase deja din curtea noastră. Pe site, pe prima pagină, erau puse la vânzare mesele de dining room/sufragerie cu numele masa Sofia și masa Cassi, împerecheate cu scaunele Ester din care am cumpărat eu, cele mai convenabile pe piață, frumoase și ieftine și parcă și destul de bune. Pe alte site-uri unele din acestea sunt aproape dublu. Florin are 3 copii și cei doi mai mici se numesc Cassian și Sofia! E oribil. Nu știu care e adevărul, dar e o idee proastă. Nu sunt alte mese și se numesc ca micuții lui. Dacă copiii pățesc ceva vor da vina pe mine și eu nu am greșit nimic. Ori poate acest tată sărac, care a lucrat ca conductor de tramvaie, este chiar el patron al firmei de mobilă în secret? Nu prea cred. El m-a mai ajutat la mobilă acum 4 ani, când a și zugrăvit și mi-a montat 2 corpuri de mobilă și, din păcate, chiar atunci a avut un accident pe scuter și a rămas cu un defect permanent la un umăr. Mă rog pentru binele acestei familii, mai ales pentru copii, dar și pentru părinți, dacă au gândul bun. Mai am de mutat un dulap și două corpuri de bibliotecă, dacă totul merge bine, căci întâi trebuie să debarasez cărțile și mobila veche din 84, cu destule defecte și urâtă și mobilă și durere veche. Am vrut să chem o firmă de debarasare pentru canapea și bibliotecă, dar vecinul mamei s-a oferit să o ia el, nu știu de ce, deocamdată e în garaj.

Acum, repet ceva ce am explicat mai demult, fiindcă au intrat unii cu ideea că acest Florin este și el mafiot și are bani, la fal cu vecinul Marinică (nu știu nimic despre așa ceva), deci lor nu prea le pasă pe cine și cum omoară etc. Nu știu dacă și nașii și tatăl meu erau mafioți, dar parcă nu - și oricum erau foarte săraci și marginalizați și m-au chinuit mult și făceau caz de serialul pentru tv Caracatița despăre Mafia siciliană, în care o femeie nevinovată era închisă la balamuc numai fiindcă era rudă cu niște mafioți. Pe Moșilor unde locuiam vecina care m-a salvat când am sărit pe geam, doamna Kiss, o îmbărbăta pe mama că acum este și ea în familie cu ei, ceea ce mi se părea ciudat. Fata ei era în Italia, am povestit. Soțul ei și ulterior ea, cu care mă întâlneam pe stradă, au murit. Casa în care stau a aparținut unei femei a cărei fiică a avut o relație cu un italian, Nino. Pe Moșilor sunt mai multe firme cu produse italienești (alimente, haine etc.). Unii au spus că Marinică și alți mafioți s-au așezat pe locurile unde erau casa mea și grădina mea în copilărie și că au furat fiindcă eu eram incapabilă în urma internărilor psihiatrice - nu am fost niciodată incapabilă și tot ce am povestit e adevărul. Am fost izolată și nu mi s-a acordat încredere niciodată și am fost mereu om normal și deștept. Mama face acum duș și vorbește singură. Când eram studentă la medicină aveam doi colegi mai slabi la minte dintre care cel puțin unul voia să devină chirurg (Laurențiu) și celălalt s-a luat în batjocură de mine cu ceva idei despre Mafie și mă interpela cu Cosa Nostra (mafie) și eu nu am înțeles de vrea și nu am bănuit până acum 2-3 ani că ei credeau că eu aveam legătură cu mafia - dar de fapt nu aveam, căci familia mă lovea monstruos și nu m-a acceptat de mică și nici altcineva, nu am avut relații cu alți oameni, nu aveam de unde. Poate că nici familia mea nu era legată de Mafie, poate au căzut în plasa altora care le-au furat puținii bani, fiind și ei singuri. Nu știu sigur. Mulțumesc lui Dumnezeu, am încă un acoperiș deasupra capului, dar, mai ales dacă voi înnebuni cumva, dar oricum, ei pot să mă exproprieze, cred că vă dați seaam că pot învârti orice fel de hârtii cum vor ei (cei răi) și pot minți desrpe mine oricum, iar eu nu o am decât pe mama ca dovadă și mama e monstruoasă, mai citiți o dată totul. Nu am avut niciodată pe nimeni - cine să mă creadă că e dreptul meu această casă, așa cum am explicat, casă din care oricum mi s-a luat o cameră?

30.04.25

Iar m-am trezit peste ora 10 dimineața, cu chiu cu vai. Au început iar cu ideea că toți vor să mor, să mă omoare ei, fiindcă poporul nu ”trebuie” să înțeleagă niciodată adevărul, că așa cred ei și așa vor ei. V-ați gândit vreodată că e doar propagandă și că treptat ați fost îndobitociți și credeți ca ei și că poate nu e așa? Aș fi putut, dacă ei nu ar fi torturat așa oribil și tot timpul, să fi reușit ceva foarte frumos și inteligent intelectual, în scris, ceva așa bun încât aș fi fost acceptată și prețuită și respectată pentru ce sunt, nu pentru minciunile lor grețoase și ura și atacurile lor la persoană și instigarea lor la omor. Am fost un om inteligent, mai ales în ce privește cuvintele și un om foarte bun, cu lumină în suflet tot timpul și, dacă aș fi reușit, nu aș fi mai fost masacrată și aș fi trăit mult și aș fi scris și alte lucruri sau m-aș fi dezvoltat ca personalitate și eu aș fi fost cea care ar fi avut dreptate, nu ei. Ei sunt doar înhăitați în rău asupra mea. Am omis să notez că, de o vreme, ei m-au cam lăsat în pace în cursul zilelor, inclusiv seara, căci înainte mă masacrau monstruos serile și foarte des - iar acum aproape deloc. În schimb au început să mă măcelărească în fiecare noapte și este extrem de rău, mai ales când mă trezesc în cursul nopții - de exemplu am avut acel atac de cord acum câteva zile. Noaptea nu mă pot apăra de ei și e foarte nedrept. Azi noapte mi-a fost și rău și extrem de sete (de mult nu am avut așa sete), încât aproape că mă durea gâtul de uscăciune. Ei spun că vecinul meu bogat vrea săia el canapeaua mea veche și urâtă și cu multe defecte și cu buretele extrem de prost, de abia se doarme pe ea și totodată biblioteca mea veche, fiindcă se pare că mi s-a pus mult praf și alte lucruri rele în ele, astfel încât se temea să nu afle adevărul despre cum sunt omorâtă persoanele care nu trebuie să afle. A mai zis că vrea să o ducă mamei lui de 96 de ani, ceea ce m-a îngrozit oarecum. Deocamdată mobila veche e în garaj și tot acolo este și mobila mea veche din camera mea, tot din 84. A intrat una cu ideea ”cum explicăm că simptomele s-au mutat noaptea”? Adeseori ei au reacționat cu acest cum explicăm, ca și cum ei dezmint adevărul și explicațiile oferite de mine, ca și cum ei mint alte și alte deliruri, ca să mă omoare în minciuna tuturor. Poate unii proști chiar cred sincer (în urma minciunilor) că am greșit ceva sau că lucrurile se explică altfel decât am spus eu.

1.05.24

Am tot vrut să continuu ceea ce mai aveam de scris și după aceea să nu mai scriu nimic, cum am pormis (am zis că după 1 mai nu mai scriu nimic). Dar în permanență m-au lovit, și de aceea nu am mai putut să termin, voi încerca să scriu azi, ceva mai încolo, dar deja este târziu, e aproape 12 și nu mă simt bine și probabil va fi prea târziu când mă voi simți mai bine și voi fi iar obosită. Trebuie să ascult muzică și să am diverse alte activități ca să îmi pot reveni. Azi dimineață m-am trezit abia la ora 11 și jumătate, dar mă simt rău și sunt mahmură, mă doare corpul tot și capul puțin și rău șin gândesc și mă mișc greu și mă doare și coloana și sunt înțepenită și la membrele inferioare etc. Și sunt tare amărâtă și tristă și scârbită, findcă iar m-au masacrat sexual în timpul somnului, obligându-mă să mă frec în timpul unui coșmar, așa cum m-au frecat de când sunt în Voluntari de câteva ori - de fapt un viol scârbos - în timpul somnului, că altfel reușesc parțial să îi resping. Deci mereu coșmar puternic și somn profund ca să mă poată f_te sexual în somn. Am reușit să mă trezesc, dar foarte greu, și am reușit să îi resping, dar era deja prea târziu. Și mă freacă în timpul somnului și eu sunt și cardiacă. Și vă dați seama ce simt eu și cât sunt de scârbită, mai ales că ei m-au respins și m-au masacrat întreaga viață, inclusiv psihiatric, din cauza acestor violuri sexuale de la distanță, care și ele au fost forțate. Și eu nici măcar nu am avut vreo poftă sexuală sau vreun păcat de orice fel, niciodată. Ei au spus adesea că proștii cred că rostul meu pe lume a fost să fiu masacrată sexual, ca o pradă - dar nu e așa, rostul meu era intelectual. Poate fiindcă mă văd ei așa, o sclavă sexuală, nu mă respectă și mă resping pe străzi și proștii îmi vorbesc la pertu. Au spus adesea că mama și/sau vecinii m-au f_t în timpul somnului, inclusiv sexual, ca să aibă ei mai multă energie și putere și să mă omoare. Așa pare căci, la cei aproape 80 de ani ai ei, după ce m-a chinuit mai mult de 50 de ani, mama încă se mișca ca o sfârlează și cu multă energie azi dimineață de la 7 și vorbește cu vioiciune ca și cum ar avea numai 30-40 de ani și ca și cum f_terea mea îi face bine. E ora 12, dar voi încerca totuși să continuu ceva mai târziu ce mai aveam de scris.

Ieri mi-a fost foarte greu să merg la cumpărături, deși era drumul drept, inima mă supără, deși iau medicamente destule și bune - poate voi merge iar la cardiolog. Acum mi-e rău și în casă, după violul de azi noapte, după ce mi-au făcut la începutul anului etc. Una din acele femei monstruoase a intrat iar peste mine cu ideea ”când am înțeles cui aparținem...”,cu scopul de a instiga la ură și dispreț asupra mea și la lovirea mea. În realitate am fost chiar un om perfect și nevinovat și normal și deștept, dar poate ei au această scârbă de mine, cum au spus adesea, crezând că sunt altceva sau nebună. Vă promit, oricât mă vor tortura, voi slăbi, mâncând puțin. Azi am mâncat deja, nu mai gust nimic altceva. De-acum înainte voi reuși, orice va zice mama, orice va face, doar dacă voi fi închisă la psihiatrie s-ar putea să nu reușesc, altfel voi reuși, oricât de foame îmi va fi, sau greață care trece numai cu mâncare etc.

Ei spun că toată lumea mă urăște și mă disprețuiește fiindcă, deși complet izolată, oamenii, inclusiv unii politicieni, au mințit despre mine în așa fel încât toți oamenii îi cred. Ei spun că pe toți oamenii îi intereseză numai minciunile politice, care sunt cel mai adese ceva rău și războaie și alte idei care terorizează lumea, care li se par importante și inteligente spre deosebire de intelectul oamenilor cu gândire culturală, cum am fost eu, pe care ei îi omoară crezând că sunt căcat. De viața celor ca mine nu le pasă nimeni și nici de ceea ce e drept. Noi vrem să menținem minciunile politice așa cum sunt în prezent, spun ei, ca ele să nu schimbe odată cu moartea ta și să fie cel mult înlocuite cu alte minciuni pe care tot noi sau alții să le controlăm cum vrem - de aceea te omorâm cât mai repede, pentru ca oamenii să nu înțeleagă cumva adevărul, fiindcă niște politicieni au creat minciunile politice actuale mințind și despre tine, om nevinovat și mereu fără legătură cu politica (unii proști chiar și acum cred că ești nebună și că ai avut legătură cu politica). Impresia tuturor e că minciunile actuale nu pot fi menținute dacă nu te omorâm, deci cu toții te omorâm în ura și minciuna generală despre tine.

Acum revin la ceea ce mai vroiam să scriu de câteva săptămâni. Repet, și aș putea argumenta mult și bine, gândirea mea a fost perfect normală - ca a oricărui om normal, dar am fost cu adevărat inteligentă și am perceput bine și concretul și abstractul, și logica verbală și am avut și pătrundere și inteligență emoțională mare. Nici acum nu există vreun motiv să fiu omorâtă fiindcă aș fi senilă sau că aș gândi greșit. Am fost un om foarte bun și deștept. Spre deosebire de caricaturile, imaginile despre nebuni din mintea oamenilor, eu nici măcar nu am fost obsesiv-compulsivă (doar puțin pedantă), așa cum ar fi de așteptat, dat fiind adevărul despre mine și necazurile și abuzurile prin care am trecut. Mi-au intrat în casă, mi-au furat lucruri, mi-au făcut praf covoarele (eu mă descălțam mereu și aspiram des, și ei le-au făcut negre și au lăsat multe semne ale trecerii lor ilicite, ale călcării casei mele, în care era clar și otravă). Spre deosebire de alții care au fost eventual în această situație, nu am dezvoltat niciun fel de delir, nu am interpretat nimic greșit. M-au torturat oribil deși am fost mereu un om de valoare, dar nu aveam cum să bănuiesc că m-au judecat greșit (și poate nu a fost așa) căci absolut cert nu am greșit nimic și nimeni nu mi-a spus nimic despre așa ceva. Nu mi-am pus niciodată întrebări inutile și nu am căutat adevărul în mod obsesisv, am lăsat timpul să mă îndrume, nu avea niciun rost să scormonesc (în afară de 2-3 excepții toată viața), să cercetez și nu prea aveam unde și când sau pe cine. Așa vă sfătuiesc și pe dvs. - să nu vă faceți probleme acolo unde nu înțelegeți ceva, căci această zbatere inutilă nu poate duce decât la suferință inutilă și eșecuri. Dacă ceva vi se pare absurd, căutați sensul vieții în alte lucruri. Mulți pacienți psihitrici au fost masacrați sau au murit chiar, din cauză că s-au agitat inutil din cauză că nu înțelegeau de ce sunt tratați așa și loviți încontinuu și ce vrea lumea de la ei, din moment ce nu au greșit nimic, de ce atâta nedreptate. Și eu am suferti mai mult în tinerețe decât trebuia din cauză că nu am înțeles totul (chiar nimic în tinerețe) și din cază că nu acceptam să mă bucur de viață așa cum este, chiar cu această nedreptate cu tot.

Proștii au găsit lucruri ciudate, anormale sau paranormale în viața mea fiindcă sunt proști și de aceea vor să mor. Pe ceilalți intelectuali ei nu îi cercetează în acest mod, eu le-am fost dată ca pradă și de aceea ei cred răul și vor să mor. Ceillați intelectuali sunt considerați a priori domni și doamne și sunt respectați și lăsați să aibă putere și cuvânt. Eu întotdeauna am gândit corect și normal, se poate totul explica, am avut comportament normal, voință, afectivitate normale. Am spus că Luiza insista că trebuie să par proastă ca proștii să creadă că sunt om normal și că am gândire realistă ca ei, că sunt cu picioarele pe pământ. Am fost mereu. În general psihiatrii din viața mea (ei spun că toți psihiatrii) fac caz de faptul că ei sunt mai ”din topor” și că așa e normal - adică să aibă gândirea limitată și subjugată materiei, așa cum sunt proștii și 3 din psihiatrele mele m-au batjocorit că sunt prea inteligentă și ce se fac ele cu mine, sau cine mi-a dat toate ”ideile” din poeziile mele (ca și cum aș fi fost idioată), sau că gândsc prea departe, cu ecou (eu nici măcar nu știam că unii percep gândurile altora și eventual pe ale mele, dar nu vorbeam în gând și mereu am gândit normal și bine), sau că eu sunt ”omul nou” (batjocorea fostul regim politic) etc. Oricum nu doar psihiatrii m-au tratat cu dispreț și ca și cum aș fi proastă, ci și mama face mereu și de mult așa și vecinii și alte câteva persoane din viața mea. Mă tratează ostentativ drept om prost și nebun care nu merită respectul, așa au făcut unii de când eram mică și totuși eu vorbesc normal și cu intonație normală, la care de obicei nu se răspunde așa cum îmi vorbesc ei mie, fiind evidente calmul meu și deschiderea și tonul normal și sincer. În rest, reamintesc că psihiatrii și psihologii au mințit evident, grosier, și despre gândirea mea și despre afectivitatea mea, care au fost frumoase, normale, superioare. Mi se pare straniu și absurd că mulți cred ceva politic despre mine (oare?) și în același timp cred că sunt nebună și vor să mor, deși mi se pare clar că diagnosticul meu psihiatric a fost forțat prin închiderea mea forțată la spital, dat fiind faptul că unii credeau ceva politic, deci e mai logic oricum că nu eram nebună deloc. În fine, eu nu pot ghici gândirea celorlalți despre mine și sunt izoaltă din 84.

Chiar dacă eu nu scriu nimic, ei continuă cu diverse idei ca să facă răul, de pildă că ”noi suntem cu toții manipulați de americani și te lovim și te omorâm din această cauză”. Ei repetă mereu astfel de idei, dar gândirea mea nu are legătură cu ei și cu aceste idei, și cred că, după ce termin aceste ultime fragmente, voi reuși să le resping avansurile agresive în mintea mea, ziua cel puțin. E posibil totuși ca ei să mă omoare, așa cum spun ei mereu. Ei spun că pe nimeni nu interesează ideile politice, ci este vorba de prețioasele lor vieți, despre care ei cred că ar avea de suferit dacă ar fi dezvăluit adevărul așa bun și frumos despre mine și răul și cruzimea lor inegalabilă (asupra unei vieți de om nevinovat și asupra altora indirect). Iarăși exemple din ideile lor - n engleză intrau des cu ideea că ”your people is a people of fools and you can't rule them” - eu nu sunt de acord că românii sunt nebuni și nici nu s-a pus problema să îi conduc, așa cum am explicat, iar viața mea de intelectual a fost mereu normală și inteligentă și complexă, nu e ceva ce trebuia distrus și izolat și omorât, acest tâmpit în engleză (poate tot român) nu are dreptate. Sunt mulți nebuni care pretind că ar intelectuali. Eu nu am pretins și am fost cu adevărat. În istorie au fost mulți sclavi intelectuali - profesori, poeți etc. Nu am fost nebună în sensul de ceva rău sau blamabil. Ei spun foarte,foarte des idei de genul că ”m-am îngrozit”, ”mi s-a făcut rău”, ”mi-a venit să vărs”, ”mi-a venit să urlu”, etc. când am înțeles adevărul, adică aruncă momeală să prindă pe alți și alți proști. Poate totuși unii chiar au fost sinceri inițial - acum mulți se substituie gândirii altora și altora. Proștii cei mai proști chiar au crezut, din câte se spune, că ceea ce eu am scris nu are sens sau noimă, așa cum se zicea că sunt nebunii și au crezut asta și depre unele poezii ale mele și despre meditațiile mele logice, dar prea greu de înțeles de ei. Unii chiar au inventat despre mine că am salată de cuvinte, când de fapt totul e cu sens și sintaxă normală și e adevărul.

În România toate celelalte popoare își bagă ”picioarele”, spun ei, adică niște personaje josnice ale lor, care îi calcă pe românii mai deștepți, dar mai ales pe tine, ca să facă ei nu știu ce joc politic al lor pe pielea românilor sau a mea, mai ales fiindcă toți ceilalți colaborează cu politicienii și eu nu. Expreisa asta cu băgatul picioerelor era la modă când eram eu în liceu, era și a lui Micu Lucian, un coleg de clasă.Ce aberație! Oricine are dreptul să nu aibă deloc idei religioase, și oricine poate fi un om normal și util și poate fi respectat chiar dacă nu are idei politice - o parte a a culturii care mie nu îmi place, am explicat de ce. Legat de așa ceva mulți spun că ei mă omoară fiindcă eu nu știu, nu am înțeles încă tot - asta nu are importanță, e vorba doar de niște convenții ale lor, o așa-zisă ordine politică artificială, care nu are legătură cu realitatea și nicidecum cu mine - nu îmi place și oricum nu îmi pare rău că nu m-am interesat de așa ceva, oricum am fost izolată și oricum nu aveam deci cum înțelege sau intui ceva.

Alte și alte idei agresive și absurde: "noi nu avem ”nevoie” de un așa dumnezeu - ce poate să ne ofere o femeie care a fost măcelărită și izolată 40 de ani”. Repet, intelectualii, inclusiv femei pot fi poeți, pot fi filozofi, pot fi profesori etc. și ei și ele rămân intelectuali până mor. Sunt legați de cuvinte și sensuri pozitive ale vieții, de adevărul despre lume și oameni și viață, sunt centri bioelectromagnetici în rețeaua universală a intelectului și forțelor afectiv-motivaționale (pozitive și luminoase și bune de obicei - și eu la fel), sunt și stâlpi de susținere a construcțiilor și mecanismelor materiale și culturale, propagă limbajul natural și altele, facilitează gândirea altora și creșterea și evoluția în general, susțin ciclurile biologice și altele. Asta sunt intelectualii, cu cât sunt mai deștepți cu atât mai bine. Cu cât sunt mai deștepți sunt mai buni și apar invenții și recolte mai bune în lume în general etc. - și asta sunt chiar și oamenii de cultură, chiar mai ales ei, cu cât sunt mai deștepți, nu doar inginerii și medicii, care uneori sunt rudimentar educați în alte discipline. Eu am avut ceva de oferit - bun și frumos, și cu atât mai mult după 35 de ani, când am început să am înțelegerea filozofică și concretă a lumii. Nu cred că alții ar fi reușit mai devreme. Încă progresez, încă învăț și înțeleg lucruri noi. ”Și totul pentru orgoliul unie nebune” - mii și mii de astfel de idei absurde - și nimic nu a fost din cauza vreunui orgoliu al cuiva, nici al meu și eu nu am avut niciodată porgolii, ce am scris despre mine a fost adevărul și despre alții la fel. În timp ce eu am spus doar adevărul și adesea lucruri bune sau frumoase, alții inventau încontinuu lucruri veninoase. ”Noi nu putem omorî medicii findcă tu ai dreptate” - asta ca să creadă proștii că eu am ceva cu medicii sau că vreau să moară cineva- complet fals și absurd. Invers, ei spuneau că niște medici, proști și foarte răi, nebuni chiar, mă omoară. Posibil, oricum medicii sunt un fel ciudat de oameni și publică multe cărți cu lucruri rele și boli și microbi - oarecum multiplică răul mai mult ca alții și sistematizează simptomele și prescriu medicamente produse și manipulate de farmaciști prin care sunt integrați pacienții în sistemul medical și chiar și ei, medicii. E greșit când medicii vor să omoare oamenii nevinovați și e greșit când mint ca să îi omoare, cum au făcut cu mine - ca să dau ca exemplu pe psihiatri și pe acel medic-profesor meditator și pe ginecoloaga care m-a mutilat foarte dureros lao consultație. Medicii sunt și ei oameni și pot greși, eu cred că uneori ei nu trebuie să fie considerați zei și intangibili, unoeri apar excepții grave, ca în cazul meu, și victima e foarte bună și intelgentă și nevinovată și cred că merită o șansă de viață, eu nu am avut-o. Unii spun că și medicii trebuie să trăiască, sunt de acord, dar nici chiar așa. În fine, nu am greșit spunând adevărul, altfel oricum mă omorau. Cine știe, poate că vă veți răzgândi, mai am puțin de scris, revin imediat.

Spuneam despre medici, dintre care unii sunt inuman de răi și nedrepți, cum a fost în cazul meu. Cei care au citit au înțeles că am avut dreptate în cele mai mici detalii, chiar dacă am fost complet izolată. Dacă ar fi vorbit cu mine, cu atât mai mult ar fi înțeles. Poate cunoașteți versurile poeziei Pământul, deocamdată, ale lui Păunescu, unde se spune că pe pământ avem de toate, că lumea e plină de răni și de doctori docenți (în antiteză). Unii din cei de peste mintea mea aveau ideea că și clerul e un soi de intelectuali întunecați, că preoții trăiesc și ei, ca și medicii și ca alți intelectuali, ca lupii pe spinarea oilor credincioase. Autorii de literatură par mai inocenți și parcă au rolul de a crea idei pozitive expunând tarele societății (unii), moralizând și îndreptând lumea, dar totuși cu greu veți găsi o carte bună, luminoasă, blândă, dreaptă etc., ba chiar autorii cunoscuți parcă se luptă să capteze atenția cititorilor prin nebunie, distopie, crimă și nedreptate nepedepsite, războaie și măceluri, sinucidere, pornografie și indecență crasă, idei rele și întunecate, tragedii, absurd, scabros etc. Numai memorile și literatura motivațională sau creștină dar numai în unele cazuri, și unele eseuri sau unele creații lirice sunt mai luminate. Memoriile și jurnalele, dacă sunt adevărul, sunt mai luminoase, fiindcă sunt adevărul anost al vieții și totuși unii m-au acuzat că aș fi scris ceva prea groaznic. Nu e prea groaznic, e împănat oricum cu idei abstracte adevărate, cu bucuria vieții și înțelepciune. Era adevărat totul și trebuia să scriu, era singura mea șansă să nu fiu omorâtă, dar n-a fost să fie. Voi explica încă ceva mai încolo despre asta. Cel puțin mi-am făcut datoria și nu are nimeni ce să îmi reproșeze, nu aveam cum să scriu ca să fiu crezută și nu puteam scrie numai o parte. La mine nu e o distopie, ci o disantropie. Deci unii cred că și clerul trăiește prin crimă și păcate. Când am fost în vizită la Mânăstirea Sâmbăta, unde este îngropat și Antonie Plămădeală, cu mama, vecinul din Voluntari și bunicul cineva m-a pătruns sexual anal de la distanță acasă în patul din satul bunicilor și spuneau ceva despre păcatul sodomiei în mintea mea și astfel am crezut că sunt sau că vor să mă facă să cred că sunt unii preoți călugări peste mine - din păcate la mânăstire era slujbă și era în fața bisericii și nu am putut intra să vizitez biserica, decât pe dinafară. Alții cred că preoții sunt cei care îi omoară pe credincioși. Și se pare că încă există mitul faustic al omului de știință întunecat, al medicului care creează maladii, încât unii spuneau peste mintea mea că ei urcă diverse trepte în întunecime și astfel sunt decorați și primesc diplome și bani, că titlurile lor onorifice marchează o cunoaștere și acțiune întunecată în lume, în timp ce oamenii ca mine urcă din treaptă în treaptă în cunoaștere a binelui, prin suferință și merite proprii, nu torturând oamenii ca pe cobai, nu prin crimă și furt. Și de fapt acesta e adevărul de vârf, binele, integrarea psihoafectivă luminoasă, și cei răi, din vârful castelului lor de cărți de joc, nu vor să se închine în fața inevitabilei certitudini și a realității și adevărului curat și au pretenția că jocurile lor politice și alte lucruri întunecate sunt mai importante ca viața omului bun și inteligent și nevinovat. Să ne amintim de Faust deci și apoi de modelul clericului corupt Frollo (un fel de om de știință totodată) al lui Victor Hugo care o omoară pe femeia care nu vrea să îi fie amantă, depovestea inchiziției stigmatizante și de cruciade etc. și de finalul tragic al minunatuui om bun din Mizerabilii lui Hugo, de toate tragediile pe care le întreține mașinăria poveștilor sacre și profane în mintea cititorilor și poate și în realitate, măcar parțial, căci, dacă empiriștii au dreptate, e totuși posibil ca unele lucruri din mintea noastră să influențeze realitatea șuntând uneltele materiale, numai prin confluențe psihice. (voi reveni imediat). Cu regret, nu pot continua în seara aceasta, m-au lovit în timpul somnului rău cardiac acum câteva zile și în ultimele două nopți, tot foarte rău și m-au frecat sexual. Ziua e relativ bine, dar acum nu mai pot scrie și voi termina cert mâine sau poimâine definitiv, dacă nu mor sau nu am vreun atac cerebral grav nopțile acestea. Scăpând de ce mai am de scris mă voi concentra mai ușor pe a scăpa de acești oameni monstruoși din mintea mea, dacă voi putea.

2.05.25

Voi continua ce mai aveam de scris. Scriam despre o idee relativ copilărească, pentru oameni mai proști sau iraționali, anume a unei ierarhii intelectuale faustice, în care omul rău urcă călcând peste cadavre și dreptate și bunătate și puritate, având impresia că acesta e adevărul ultim despre viață și societate și că astfel progresează cunoașterea (să-i zicem luciferică, cum spunea Blaga, deși el nu se referea la ceva rău, satanic, ci la minciună mai degrabă, autoamăgire, prin contrast cu cunoașterea paradiziacă, care vede lucrurile așa cum par și cum de fapt chiar sunt sau pot fi, adesea; spre exemplu cel care cunoaște paradiziac crede că Soarele se învârte în jurul Pământului, așa cum apare și că noi ne aflăm în interiorul unei sfere celeste, așa cum erau odinioară reprezentate globurile pământești închise în sfere rotunde, iar cunoașterea luciferică așează diverși intermediari, diverse teorii științifice și dogme a priori acceptate la baza oricărei cunoașteri; noi ne aflăm în cursul unui eon dogmatic, pentru a folosi exact expresia lui Blaga). Omul faustic nu este ca Socrate, care știa că nu știe multe lucruri și că adevărul e relativ și dăruia tot ce înțelegea celorlalți, ca și mine, fără orgoliul omului de știință care crede uneori că știe, dar oricum susține acest lucru în fața comunității științifice, care nu acceptă schimbări majore de paradigme, niciodată sau foarte rar. Unii m-au acuzat că am spus adevărul și am distrus nu știu ce oligarhii științifice ale unora, bazate pe obscurantism, pe lipsa de cunoaștere a unor proști. Nu e adevărat, nu am spus prea multe și nu am dăunat nimănui, nu am făcut nicio gafă și era mai bine dacă nu mă omorau și mă acceptau cât de cât (și azi dimineață au spus, adică una din acele femei monstruoase, la trezirea mea, că ea, adică eu, trebuie neapărat omorâtă, că o să le explice ea de ce etc. Deci această ierarhie faustică e un fel de joc, ca și politica, un fel de balonaș de săpun sau castel din cărți de joc și ierarhia reală se bazează pe realitate și astfel în lumea științifică de fapt deasupra sunt cei inteligenți și cei care știu și înțeleg cu adevărat mai mult decât ceilalți din adevărul adevărat, real, empiric și teoretic, chiar dacă ei nu au expus public sau în creațiile lor (adică mai degrabă oglindirile lor) acest adevăr. Cei mai mulți teoreticieni ai diverselor științe naturale sau speculative de fapt au creat ceva, adică au mințit, mai mult sau mai puțin, a fi oglindă nu înseamnă a crea, decât în măsura în care intelectualul respectiv descoperă un alt mod creativ și necesar de clasificare a realității, de joc între abstract și concret, într-o anumită matriță stilistică nouă. Eu nu sunt Till Buhoglindă și nici Don Quijote, eroul uneia din rarele capodopere literare ceva mai bune, mai pozitive ca sens și pe parcurs. Eu nu am scris scrieri scatologice și nici escatologice și nu este o întâmplare, cum am explcait și voi explica din nou mai jos, această paronimie a două noțiuni diferite. Eu a trebuit să dezvălui anumite lucruri, dar numai ca ipoteză probabilă, dată fiind situația mea și alte aspecte conexe. Au fost elaborate diverse ”teorii ale conspirației” și ipoteze ale unei ordini mondiale oculte și dominate de oameni întunecați, care posedă secrete întunecate smulse prin tortură și de fapt furate de cei care nu le merită, secrete care le conferă poziții superioare în lume, în politică etc. Oamenii au fost mereu așa, și înainte de nașterea mea au creat așa ceva, nu eu sunt sursa acestor iluzii sau adevăruri parțiale. Există unii care cred că secretele conferă putere celor care le dețin și de fapt inteligența e acel lucru. Există, din câte spun unii, și oameni care cred că ordinea, ierarhia politică sau de alt gen este creată de minciuni, în special de ”păcălirea” proștilor despre diverse lucruri, inclusiv despre viața mea sau însușiri psiho-fizice ale mele. Ei au spus că psihiatra mea - stăpână peste nebuni politici și de altă natură - crede că păcălirea aceasta e importantă și utilă, dar de fapt nu este, tot inteligența contează mai mult și ea, psihiatra și supușii ei, mă lovesc în mod nedrept și crud, organizat, pe la spate, cu ajutorul unor instituții cu autoritate, fără motiv, în mod greșit.

Mai adaug iar câteva din ideile lor nenumărate: ”pe mine m-au păcălit cu politica; eu am crezut că politica, adică ceva ce minte despre tine, e mult mai importantă decât viața ta”; „politica cuprinde conducerea noroadelor pentru distrugerea ”nebunei”, adică a ta”; ”numai un singur popor, puțin numeros (?) nu a mințit despre tine și nu s-a băgat în torturarea și persecutara ta, și ei nu au cum să te [susțină].”; "în momentul când te-ai aruncat pe geam proștii au înțeles o parte din adevăr, anume că viața lor depindea de viața ta și de atunci au încercat să te omoare și te-au lovit și mai rău ca înainte”; ”trebuie omorâtă neapărat, ca să putem să îi radem acelui bou creierul.” (nu e așa, această femeie și alte câteva au mii de idei monstruoase și nemiloase); unul spune cu mult venin, ură, furie, ca și cum vrea să impună, ca un fanatic, ideea lui: ”tu ești o tinichea goală!” - și de fapt doar ura lui vorbește, eu nu sunt nici acum senilă și nu sunt o tinichea goală, chiar dacă o parte din memoria mea de conținuturi intelectuale a fost indisponibilizată: dimpotrivă, ca și vinul bun, prin maturizare am devenit mai bogată și chiar mai capabilă de fericire și bogată în sensuri de cunoaștere adevărată și bunătate conștientă, căci există și oameni cumsecade care par buni, dar sunt de fapt păpușile celor răi și vicleni, deci nu sunt buni cu adevărat, dar nu e vina lor. Au mai spus și alții, nu doar eu, că viclenia este a celor răi și proști, cei inteligenți nu au nevoie să fie vicleni, pot reuși și fără subterfugii și nu sunt escroci intelectual, nu sunt uzurpatori și hoți, nu sunt impostori. Repet ceea ce am mai explicat: în ciuda torturii continue și izolării și persecuției nedrepte, nu am greșit aproape deloc și nu am mințit niciodată, întreaga viață. A trebuit să scriu tot adevărul, nu am făcut niciun rău și nu veți găsi nicăieri ură sau ceva rău din partea mea, nici dorință de răzbunare, nici minciună, nici idei delirante sau sentimente de invidie sau ciudă și nici ranchiună pe dedesubt, ci doar bunătate și iubire și iertare și bucurie de a trăi și laudă omului și naturii sau lui Dumnezeu și acceptare normală a morții ca eventualitate, dar nu idei suicidare (acelea au fost foarte puțin în întreaga mea viață și extrem de puțin în ultimii 20 de ani).

În timp ce lumea opacă și incredulă, fără milă fiindcă li se spuneau minciuni despre mine și ei nu cred că tot ce am povestit a fost adevărat, citea toate eforturile minții mele (normală și bună și deșteaptă, ceea ce e evident) și juca treatru că se îndoiește (poate chiar așa credeau, că mint), erau și unii care spuneau ”ce tare!”, ”too strong!”, ca și cum ei evaluau spusele mele ca pe o operă literară/artistică, deci ca și cum aș minți și crea ceva, în timp ce eu eram mișelește lovită încontinuu, practic aparent omorâtă (acum e ceva mai bine, voi explica ceva mai încolo). În cursul serii de azi voi reuși să termin tot ce mai aveeam de subliniat, iar mâine ultima parte - despre oamenii de cultură, cu accent pe rolul lui Lucian Blaga în viața mea. Se fac foarte mari presiuni asupra mea (tortură noaptea în somn, când nu pot să mă apăr deloc) cu ideea că eu trebuie să mint ceva rău despre mine, deși nu am avut defecte și nu am greșit nimic toată viața, căci altfel ei mă omoară, fiindcă diverși oameni sus-puși, la care ei țin, nu vor să recunoască adevărul despre mine că altfel ar avea aceia de suferit (?) și de aceea toți vor să mor și eventual să mint că eu am mințit, caz în care ei mi-ar cruța viața. Nu voi minți niciodată nici despre mine, nici despre alții, oricât mă vor tortura, dacă nu îmi voi pierde mințile - am văzut ce mult rău au făcut unii plecând de la minciunile despre mine - adevărul e mereu mai bun și cel puțin nu este cauza niciunui rău. E una care zice că mă lovește de 20 de ani (?) și mă urăște foarte tare (?) și vrea să mor fiindcă nu acceptă ca lumea să înțeleagă așa ceva, adică ce mi s-a făcut mie, deși am fost geniu complet nevinovat. Acum unii spun că Pittiș a murit exact la fel ca mine - și ce dacă? ce vor cu această idee? A intrat iar un idiot cu ideea că e un ritual satanist și de aceea sunt otrăvită și omorâtă și nimeni nu intervine, alții că e un ritual creștin și de aceea mă omoară ca pe Isus etc. Repet, nu au dreptate, nu e nevoie ca eu să fiu sacrificată religios, am fost perfecțiunea și un om mult mai inteligent decât modelele culturale pentru care ei cred că trebuie să mor. Voi explica și asta mai jos, pe scurt. Ei zic că Pittiș actorul a fost un om rău și eu unul bun, dar asta nu are importanță, chiar dacă el a fost ceva rău, eu nu cunosc nimic despre aceasta și nu am avut vreo legătură cu el.

Așadar despre modelul cultural faustic și orgoliul omului de știință. Am menționat această idee fiindcă Faust a fost tradus și de Lucian Blaga (eu am găsit un singur vers care m-a atras și mi s-a părut mai profund, anume ”brotăcel și-n iarbă greieri” căci restul era numai psihologia simțului comun, acele lucruri clasice și romantice care par toate binecunoscute, așa cum a fost și Shakespeare de fapt și toți creatorii de capodopere - ei spun în mod genial și personal ceea ce pare cunoscut tuturor, ceva relevant, și eventual frumos și categoric universal, astfel încât ni se par prea cunoscute și totuși nimeni altcineva nu le-a mai exprimat, așadar e un tipar de geniu. Capodoperele, fiind universale, sunt și atemporale, durabile și cuprind în sine o întreagă lume, un microcosmos. Faust e vechi și mie nu îmi place din diverse motive și poate nu a plăcut multora nici la început. Este un model relevant în cazul meu, fiindcă viața mi-a fost traversată și oarecum frântă în fragedă tinerețe de un medic-profesor-meditator care m-a tratat ca pe o Margaretă și Gildă și tot ce mai puteți găsi de acest gen, eu având 17 ani, deci tot o copilă. În afară de faptul că eu, sedusă de acel medic și crescută ca într-o mânăsătire și izolată de mică, încât nu puteam ghici nimic despre viața sexuală, tata era un bufom rău și crud care mă tortura, nu era ca Rigoletto și eram o familie săracă și eu încă nu știam că el nici nu era măcar tatăl meu și mama era o oribilă regină a nopții care mă ura imens de când eram mică - doar eu am fost o Gilda perfectă, care nici nu a vorbit despre acel profesor nimănui și care a crezut enorm în el și și-ar fi dat cu ușurință viața pentru el, ca nu cumva să moară el, ceea ce era greșit ca gândire, mai ales că nu știam nimic cert despre el. A fost în mod cert singura idioțenie din viața mea, singura dată când un alt om m-a păcălit cu adevărat, în rest, ceilalți oameni răi din viața mea m-au abuzat, dar nu m-au păcălit niciodată și eu însămi am greșit, dar nu foarte mult, de numai 3 ori toată viața, aproape complewt din cauza celorlalți. E relevant modelul fiindcă acel bărbat rău pare să fi fost un fel de Faust întunecat, cel puțin în raport cu viața mea. Unii mi-au spus că deoarece el a devenit ulterior profesor universitar, toată lumea vrea să mor, inclusiv unii medici nebuni, ca să apere prestigiul acelui porc (numit așa de ei adesea). Nu cred că eu trebuia să fiu omorâtă fiindcă el a devenit profesor universitar, poate că și alți oameni au fost ”păcăliți” de el. Unii spun că toți medicii sunt monștri, sau că sutn cei mai răi dintre intelectuali, cum am mai explicat, dar eu nu știu sigur. Eu am făcut doar greșeala să cred că el era un om normal și bun, cu drag de viață și de oameni în sens bun, nu canibalic sau ca fiară, și mi se părea chiar inteligent (deși poate vi se pare absurd), deși totodată credeam că joacă teatru că era prost - așa părea, poate chiar așa era, ca să îi inducă pe proști în eroare - și că joacă teatru că era rău și păcătos, cum am explicat și nu știu cum dracu am continuat să cred că el era ceva bun și nu îmi vroia răul, deși la meditații erau senzații stranii și la un moment dat m-a călcat fără să bănuiesc ceva pe picior pe sub masă și era prima oară când cieva mă atingea așa, dându-mi simultan o puternică senzație sexuală și el era roșu la față. Nici atunci nu am crezut că era vorba de ceva sexual și de interesele lui sexuale. M-a mai călcat după câteva luni și pe celălalt picior, tot cu senzații puternice. El a reușit să mă îmbrobodească cu idei despre fenomene paranormale și despre cartea Inteligența materiei a lui Constantin Dulcan, care a conferențiat și la Sebeș, când am fost la Festivalul Lucian Blaga în 2021. Eu nu am avut nicio vină și nicio greșeală, a fost în mod clar Visul unei nopți de vară, iar vraja ce mă ținea îndrăgostită de un măgar rudimentar ce părea incult și bădăran era din cauza faptului că multe alte spirite vroiau în jurul lui și al meu ca într-o galaxie și mi se întâmplau lucruri ce nu mi se mai întâmplaseră, erau altfel de stele și de ploi și eram dusă pe sus într-o lume miraculoasă. Eu nici nu știam nimic despre atracția dintre bărbat și femeie și nu știam că poți simți așa ceva puternic de la 2-3 metri distnță și simțisem doar ceva vag la 14 ani, când am dansat la țară un dans cu un student la medicină, cu 9 ani mai mare ca mine. Poate că totuși acel medic ce mi-a săpat groapa, așa-numitul Z, juca teatru că e mai prost decât era ca să aibă suportul proștilor, nu știu de ce, poate fiindcă vroia să îmi facă rău. Sau încerca să arunce povara vieții lui asupra mea, ca într-un fel de transfer psihologic. Oricum, pentru mine acea vrajă a durat cam 2 ani, cu suferință și după, când eram deja la Cluj. El a părut a fi un brăbat monstruos, care a vrut să mă închidă la nebuni, după tot răul pe care l-a făcut, după tot ce a spus și poate tot de aceea au închis-o și pe colega mea la psihiatrie - ca să se dea vina, în mod paradoxal, tot asupra mea. Ei spun că acel profesor a fost exonerat de vină și că oamenilor li s-au spus numai minciuni despre mine și s-a insinuat că eu eram nebună de la început, sau că eu eram vinovată (!) ceea ce a explicat comportamentul lui și că el nu a avut chipurile nicio vină și trebuia să mă închidă la balamuc și de aceea m-a f-t sexual și a vorbit ce a vorbit etc. etc. Acum câțiva ani pe facebook/agonia/internet cineva posta, cum am mai spus, un text dintr-un roman din altă țară tradus în română, în care o femeie săracă și singură murea singură în casă de foame și mușcând din carnea ei proprie (grețos iar, așa cum e literatura, mai ales dacă e folosită ca un instrument politic, mass-media și propagandă, nu ca artă), fiindcă biata femeie, poate de bună credință fiind, spusese adevărul că fusese sedusă de un profesor universitar și ceilalți au considerat sau au mințit că ea mințea și au condamnat-o. Au mai fost astfel de exemple în artă și literatură, am spus din nou adevărul despre acel medic, veți vedea de ce. Acum mi-a din nou foarte sete, nu mi-a mai fost demult ziua. Voi continua. Oricum mâine termin, cum am promis. Eu nu disprețuiesc cu adevărat inculții bădărani, însă acel medic mi-a făcut mult rău, am explicat acest lucru fiindcă unii așa m-au văzut poate - într-un contrast orbitor cu el din punctul de vedere al sufletului și cultivării unor aspecte intelectuale mai delicate. Acel C. Galeriu, așa zis homosexualul, care îl cunoștea pe el, a spus așa ceva și a râs de orbirea mea amoroasă. Repet, la 17 ani o fată fecioară și fără vreun fel de anamneză de vieți anterioare (ca sufletul lui Platon) și nici anamneză psihiatrică și crescută izolată de mică și chinuită brutal de părinți este ca un copil gingaș și naiv și pur, oricât ar fi de deșteaptă și crede enorm în bine pentru ca să reziste în fața răului familiei și nu aude nimic în gând, deci nici asta nu știe, de aceea acel medic a insistat că el e securist și are acces la microfoane de urmărire, cum credeau mulți atunci că existau. O fată gingașă și bună la 17 ani nu are cum bănui ceva sexual și rezistă oricărui sentiment de iubire, ca să nu fie târâtă în ceva păcătos sau adulterin. Dar iubirea aceea exsistă în adânc ca un fel de compensare pentru copilăria și adolescența trăită fără dragoste din partea familiei. Așa am fost și eu, dar puterea lui era imensă și el a insistat enorm, a continuat în multe feluri până când am crezut că eram îndrăgostită de el. O infirmieră din spitalul de psihiatrie, după ce am sărit pe geam (dar fără nicio legătură cu acea iubire) spunea că a cunoscut o fată tânără care se dădea cu capul de pereți și spunea că un medic o sedusese și că aude voci care îi cer să se omoare, deci avea schizofrenie, spunea infirmiera - psihiatria e o specialitate foarte grea, spunea ea. Poate că fata aceea crezuse și ea în medicul ei și mie chiar mi s-a întâmplat ca în cursul facultății de psihologie, deși nu pomenea nimeni nimic despre malpraxis și cum se acționează în astfel de cazuri, totuși se preda studenților ideea că diverse paciente delirează că medicii sau alte persoane cu autoritate (părinți, rude, preoți, profesori, politicieni etc.) le violau, le molestau și asta era deci semn de boală și simptom specific - ce? că spuneau asta fiind forțate adesea sau că fusese așa cum spuneau sau că nimeni nu le credea? Deci aveau indicație că puteau să își aleagă orice fată le plăcea să o f-tă mai săracă și să o închidă la balamuc, ca pe un fel de cobai, de sclavă, de pradă etc. ca și în Împărat și proletar, asta și apropos de drumul lor întunecat sau treptele cunoașterii oculte a crimei și răului. Sau alți pacienți pentru alte specialități medicale, mai toți cei din spitale săraci, cei bogați mor altfel, că toți trebuie să murim cumva etc. (vezi și moartea căprioarei de Labiș)

Alte idei ale lor, de pe hârtiuțe ale mele, notate din zbor: vrem să mori fiindcă am îmbătrânit și am devenit mai proști decât tine și nu vrem să murim noi, vrem să mori tu; unii tineri sunt cu noi și vor să mori fiindcă nu vor să facă parte din tine, vor să facă parte din alți intelectuali - dar asta e mai greu, spun eu, nu cred că e posibil să aparțină ei în întregime altora, oamenii sunt conținuți, din câte știu eu, de diverși alții, adică există multiple și complexe relații de natură psiho-fizică între oameni. Cu mine nu aveau ce să aibă, am fost cu adevărat un om normal și deștept, dar m-au tratat drept proastă toată viața. Se presupune că nebunii nu pot să își controleze în mod eficient mediul înconjurător, dar în cazul meu era clar că nu eram nebună, nu am avut vreo șansă și am fost mult lovită intenționat și fără vină, nu era deci lipsa mea de control asupra mediului, sau ineficiența mea asupra proștilor din subordinea mea intelectuală, era vorba de faptul că aceștia nu mă lăsau în pace fiindcă credeau sau mințeau că sunt nebună și nu merit să îi controlez, dar alții da. În mod paradoxal, oamenii par să îi asculte și să îi respecte pe cei care îi conduc în boală sau moarte cel puțin uneori - diverși lideri carismatici precum Napoleon Bonaparte și mulți alții, diverși preoți sau pustnici, diverși medici etc. Par să îi respecte pe cei cu mai puțină omenie și bunătate și mie mi-au spus de mii de ori că toți vor să mor în urma respingerii și f_terii mele și acestea s-au întâmplat din cauză că m-au perceput drept om bun, deci prost - căci nimeni nu poate crede că omul bun e mai deștept decât cel rău. (?!) Poate că unii cred. E logic că există și oameni buni deștepți, chiar dacă sunt mai puțini și despre ei se zice că nu pot face mare scofală. Eu nu am gândire toxică și nici în trecut nu am avut - am fost totuși un om pozitiv. Unul din secretele supraviețuirii este un bun fond afectiv-motivațional, un gust plăcut și fericit constant al vieții, prețuirea fiecărei clipe și a celorlalți oameni, adică ceea ce am fost eu, ceea ce m-a menținut în priză și în viață, fiind și un om calm de când eram mică (nu bleagă sau mămăligă cum cred porștii, ci doar un om bun și senin, ca orice om deștept). Este bine ca omul să gândească cu cuvinte frumoase și astfel face bine și altora și sieși. În același timp am avut o viață curată, sunt lipsită de probleme de conștiință fiindcă nu am avut greșeli și nu am gândit și nici făcut nimic rău, pot dormi cu cugetul curat și pot muri la fel. Mă pot bucura de orice și sunt în prezent cu adevărat fericită și material (nu am nevoie de mai mult) și sufletește mă bucur chiar și de forma și culoarea unei frunze - cam așa am fost de mică, dar încă de atunci am avut și intelectul bine diferențiat logic, cu capacitate de progres. Încă din tinerețe am avut înclinații spre filozofie. A intrat iar o proastă rea care spune că eu, spre deosebire de intelectualii răsfățați de soartă, eu duc pământul pe umeri și nu am voie să... puncte puncte - e tot aia, cea care lovește cu mii de aberații ca să incite la ură și delir despre mine. S-o ia dracu, dacă există dracu, eu nu știu. Gândirea mea a fost mai degrabă binecuvântată, dar nimeni nu a vrut să vorbească cu mine, propriu -zis nu am avut șanse în afară d einternet și dvs. mă respingeți complet de mult timp, de mâine-poimâine nu voi mai scrie mai mult timp și apoi eventual doar lucruri fără legătură cu mine, cum am mai spus, dacă îmi va permite sănătatea, adică unii ticăloși.

Cred că vă dați seama că nu am inventat nimic și că tot ce am scris a fost adevărul în cele mai mici detalii sau încă este. Am fost obligată să scriu absolut totul, atât de aspecte materiale, cât și de datoria morală. Adineaori m-au lovit iar extrem de puternic în tot trupul mai ales muscular cu dureri urâte și cardiac, cu iradiere pe umărul stâng azi, de obicei era pe dreapta, e adevărul, nu am căutat în cărți de medicină. Ei se folosesc de conexiunea meacu internetul pentru a mă omorî - de aceea abia aștept să termin ceea ce nu am putut termina mai repede din cauză că m-au vânat și astfel voi fi liberă să mă ocup de pierderea în greutate în mod constant și zilnic și de salvarea a ceea ce mai din inimă, deci când voi termina mi se va lua o piatră de pe inimă. Și nu voi mai intra pe internet. Oricum dvs. nu mă vreți, cum e evident. Sper să rezist la noapte. Dar nu știu sigur dacă mâine voi mai putea scrie și termina.Unul a zis că eu sunt a 14-a sau a 15-a din palmaresul lui de criminal - semăna cu vecinul meu la voce sau cu acel Z, dar nu știu cine era. Deși nu îmi place deloc, voi nota câteva lucruri necesare despre familia lui Z și încă câteva despre el, apoi despre anumite aspecte culturale și oameni de cultură în general și Lucian Blaga în particular.

Și mie mi s-a părut ciudat că unii au jucat teatru că eu mint despre mama sau că am inversiune afectivă, schizofrenie și alte invenții ale psihologilor sau psihiatrilor. Era clar de tot că eram un om normal și pur și inteligent, izolată forțat de familie și colegi. Nu eram nebună, în mod clar, dar ei nu au vrut să vorbească cu mine, să mă contacteze cumva. Încă de mică s-a văzut că eram copil foarte bun și inteligent și că îmi iubeam mult colegii și profesorii și chiar și mama - că scriam și desenam frumos și trădam prin multe gesturi - nu le mai enumăr - iubirea și respectul față de părinți, deși mergeam în weekenduri la ei și se certau oribil și o mai încasam și eu de la mama, fără să greșesc nimic. Mama părea în mod clar nebună, dar poate că nu o vedea nimeni, oricum părinții s-au mutat pe Moșilor. Era mereu evident cum eram ca intelect și suflet și că era exclus ca eu să fi inventat ceva despre mama și nu am exagerat niciodată, mama era ceva monstruos. Nu prea înțeleg cum ați putut crede că un om ca mine ar fi mințit despre mamă sau ar fi fabulat, un om evident cu picioarele pe pământ, un om modest și corect mereu și blând, calm, cu gândul frumos în mod clar, cu bucuria de a privi cerul și oamenii mereu, în mod clar. Un om cu drag de muzică și geometrie etc. și cu prețuire a biologiei și filozofiei. Un om care nu a ridicat vocea inutil niciodată toată viața etc. Li s-a părut credibil că eu mint sau delirez, eu, un om evident pur, și nu au putut crede că mama, care s-a purtat ca o bestie brutală de mii de ori, care părea mereu vulgară și incultă și lipsită de politețe și delicatețe, era ceva rău și crud și mă lovea zilnic adesea și mai multe ore pe zi îmi urla și mă bătea, fără să greșesc și îmi fura desenele frumoase și jurnalele și poeziile nu știu de ce (ei spun că era curățitor și ea, ca să nu înțeleagă lumea adevărul), care mă bătea când eram aproape adult și tot fără vină li s-a părut incredibil că pot exista în lume mame rele,adică incredibil în cazul meu, deși nu a vorbit nimeni cu mine, căci, dacă ar fi vorbit, probabil ar fi înțeles adevărul (se spune că multe mame și-au morât copii, inclusiv mame de împărați sau regi). Eu nu prea am înțeles de ce au crezut-o pe ea și îmi vor moartea. Probabil că de aceea l-au plătit pe acel Z și m-au obligat să merg la el să mă chinuiască. Era o chestiune pentru a îmi crea mie imagine de nebună și pretext să fiu închisă la spital și în acest sens m-a mirat că de anul nou el a sunat acasă la mine și i-a urat mamei personal la mulți ani și mie deloc (mie nimeni niciodată după 84, aproape deloc, nici de Crăciun, Anul Nou, nici de ziua mea sau Paști). Poate tot ca să credeți acest om brutal, mama, au aranjat încă vreo 2-3 înscenări în viața mea după acele meditații monstruoase cu acel Z. Este adevărat că mama e ceva rău, dar e mama mea și singurul om care mă ajută și pe care îl văd sau îl pot contacta și omorârea ei m-ar lovi mult. Am iertat mereu și pe ea și pe dvs. căci sunt om și trăiesc în lume, nu în Lună. Totuși nimeni nu mă acceptă și toți vor să mor și mereu spun așa, ca să îi păcălească pe proști și în viitor, așa spun ei. Sunt unii care cred aberații politice și cred că medicii mei psihiatri, inclusiv bestia asta actuală, care nu m-a lăsat nici la Estuar, darmite la Trepte, și care vroia să lucrez ca casieră la Kaufland, ar fi fost ea trasă pe sfoară de mama, și că este furioasă că un om ca mama a păcălit-o că eu eram rea sau nebună și ea nu a ghicit ce mi-a făcut mama. Alții cred invers - că mama e jucăria ei și ea nu a reușit încă să mă bage și pe mine la cutiuța cu păpuși nebune. Dacă mâine nu reușesc să termin, oricum voi termina de scris în câteva zile.

Mama a fost un om de o cruzime cutremurătoare, care m-a torturat monstruos de când eram copil, fără nicio greșeală a mea, iar în prezent vine din când în când și mă stoarce cumva fizic de energie și are efect rău la inimă în preajma mea, nu chiar mereu. Cu toate acestea, societatea m-ar fi putut accepta cât de cât pentru ceea ce eram ca intelectual, ca om, nu am fost nimic rău și nu am fost influențată negativ de mama sau de calvarul trăit și minciuna unora, și credința oarbă a altora că eu sunt ceva rău, încât ei maimuțăresc minciunile altora, deși nu știu nimic concret despre mine.

Ați văzut ce am scris și azi toată ziua, iar adevărul clar, ca întotdeauna și nimic legat de politică - și pe ei iar i-a apucat bâțul politic - anume ideea că Franța va fi complet eliminată de pe eșchierul politic (dar cine cu cine joacă șah?), fiindcă puterea politică a Franței, spun ei, se bazează pe cele mai monstruoase minciuni cu putință despre un om nevinovat și normal, adică despre mine și pe cea mai monstruoasă crimă cu putință asupra acestui om, adică eu închis și torturat și izolat fără vină de o viață. Oricum probabil că Franța nu va fi eliminată (?), căci ei au mai zis la fel de vreo două ori, probabil ca să prindă în gheare alți proști sau oameni vrăjiți de idei politice.