Jurnal 16.03.25 - 18.03.25, partea a 2-a din 5

3.04.25 Am observat ieri cum oamenii simpli din zona locuinței mele vorbesc la pertu, relativ nepoliticos, ca și cum ar fi vorba de un prieten apropiat, cu farmacista la care am cumpărat eu medicamente - nu știu sigur dacă e o modă și deci nu e nepoliticos sau e doar proasta creștere a unora. Și mie mi-au vorbit adesea așa. Acum voi nota câteva (posibil ultime) considerații despre gândire și despre boala psihică, așa cum am tot spus că voi face. Încă o dată subliniez că, în toate considerațiile mele e vorba de mine, de un caz individual, de un om normal în mod clar, nu e vorba de o păpușă sau de un om prost, care să se încadreze în categorii nosografice psihiatrice din cărți. Nu este vorba de o categorie de nebuni, ci de mine și aparent psihiatrii și psihologii au încercat să mă încadreze în astfel de categorii, deși ele nu existau. Poate că între timp au creat categorii similare cu viața mea, dar ele sunt false categorii, adică nu mai există ca mine, normal, niciun pacient sau nebun; poate că, adesea, după cum am observat în mod clar, ei au mințit că aș avea anumite simptome sau trăsături pe care nu le aveam. Una din minciunile lor din ultimii ani a fost că aș fi mutant genetic și de aceea am proprietăți paranormale și de aceea trebuie să fiu omorâtă de întreaga omenire și de psihiatri. E greșită și această idee, nu vă pripiți cu omorârea mea, unii sunt manipulați așa. Și nici nu am dăunat oamenilor măcar, ci ei mie. Nici măcar nu trebuia să fiu studiată de medici sau psihologi sau altceva, în primul rând fiindcă sunt un om normal și nu am dăunat altora și este probabil cert că toți intelectualii deștepți sunt ca mine ca funcționare psihică, cu diferența că ei sunt acceptați și nu sunt izolați sau torturați zilnic în mod intenționat, sau nu așa oribil. Deci, cum am mai explicat, este clar că se insinuează că trebuie să fiu distrusă și omorâtă fiindcă sunt un om extrem de inteligent și pacienții psihiatrici nu au voie să fie inteligenți. Dar eu am fost perfecțiunea și e greșit să fiu distrusă și omorâtă. Unii au spus că singurul motiv al masacrării mele a fost o anumită putere paranormală a mea din naștere, care i-a făcut să lovească încontinuu și să mă izoleze, încă de când eram copil. Și că ei din cauza aceasta au mințit mereu că aș fi nebună. Că sunt deci normală psihic și ceva foarte bun ca om, spun ei, dar am o putere psihică anormală, care pe ei îi deranjează. Că de aceea m-au tratat ca și cum aș fi altceva, ca și cum nu aș fi om, ci animal. E greșit, e o crimă inutilă și nu poate duce decât la rău, nu la bine. Există, susțin eu, o anumită universalitate a povestirii și considerațiilor mele. Deci, repet, nu rezultă de nicăieri că așa se întâmplă cu nebunele sau cu cele f_te sau cu nebunele inteligente și cultivate etc. Singurul lucru pe care îl pot afirma e că e vorba despre mine. Au existat totuși unii medici și alții care au inventat că mai sunt și alții ca mine sau că împărtășesc anumite trăsături comune cu alți nebuni, trăsături patologice - ceea ce nu este adevărat. Ei nu au nicio dovadă de acest gen, este doar cuvântul lor și e un lucru clar că ei au un rol de expert sau autoritate în societate, un anumit statut și e logic că faptul că fac generalizări și discută despre categorii (de fapt inexistente, cel puțin în cazul meu) le conferă un plus de credibilitate și autoritate. Tot la fel ar fi și ideile genetice, adică idei ale unor indivizi, posibil genii sau despre genii, dar ei nu au dovezi certe că eu trebuie să fiu omorâtă și nici probele microscopice nu sunt dovezi certe și nu exprimă ceva rău. Voi trece pe scurt în revistă câteva idei despre gândire în cazul meu și unele general-umane. Gândirea este un fel de ”res publica” sau ”res communis”. Afirm că, din câte am înțeles eu, gândirea unui individ nu poate exista dacă nu există și alți indivizi, adică omul singur, complet izolat, gândește mai greu sau deloc, chiar dacă a fost culturalizat după naștere. Nu putem gândi dacă nu există și alții în viața noastră. Oricum, nu e scopul meu să explic dezvoltarea gândirii, ontogenetic, fiindcă Piaget și mulți alții au făcut deja aceast lucru. Gândirea oamenilor este totodată organică, este legată de structura și funcțiile sistemului nervos al omului, în special de neocortex, din câte se cunoaște - și implicit este legată de toate celulele organismului, are deci o materialitate, e coparticipativă cu restul lumii materiale, cu flora și fauna și implicit cu diverse elemente chimice care se leagă de alte elemente etc. Și se manifestă în special prin fenomene bio-electro-magnetice - ceea ceea un truism, nu este vorba de ceva paranormal, având în vedere activitatea electrică corticală, dar și proprietățile lumii vii, începând cu organismele unicelulare și polarizarea celulelor vii. Gândirea omului are și o semnificație determinată cultural și presupune ierarhizări și sistematizări reciproce, și interinfluențări care conduc la rețele de creiere și oamenii inteligenți în mod natural integrează diverse alte structuri și funcții neuropsihice, ale altor ființe. Gândim laolaltă cu alți oameni, în mod colectiv. Repet, nu stăm sub clopote de sticlă, totul se desfășoară laolaltă cu restul lumii. Eu am gândit corect și inteligent și nu am influențat pe nimeni în rău. E logic că oamenii se pliază, se calchiază pe realitate cu atât mai bine cu cât sunt mai inteligenți și au o imagine mai corectă, mai completă asupra realității (deci ei sunt oglinzi mai fidele) și pe ceilalți asta i-a deranjat, mi s-a spus, anume faptul că eram mai inteligentă decât ei și prin urmare i-am dominat pe ei, m-am ridicat asupra lor, i-am stăpânit pe ei și ei nu mă vor. Unii cred că eu (ca și altele) am fost lucrată - adică ridicată în societate - de anumite genii care au murit și care astfel mă sprijină din lumea de dincolo, dar oamenii nu mă ”vor” și nu m-au vrut de când m-am născut. Nu are nicio importanță ce cred ei despre lucrarea sau fabricarea mea de către unii, îninate sau după ce m-am născut - răul nu e necesar asupra mea și ei ar treebi să privească ceea ce sunt acum, nu ceea ce le spun alții că am fost. Nu aveau niciun motiv să mă distrugă și să mă omoare și mai ales nu au nici acum. Am fost natural, din naștere, inteligentă, ceea ce e un dar, o zestre, dar am și muncit, m-am educat și am meditat asupra realității și am înțeles singură anumite lucruri, nu mi le-a revelat vreun zeu. Astfel am devenit organic legată de restul lumii, aflată în ierarhia și sistemul neuropsihic cu multiple integrări rciproce, al întregii lumi - dar nu trebuia să fiu distrusă, nu am fost nebună în sensul de a gândi greșit, anormal, nici măcar în trecut și puteam dovedi asta. E clar că nu aveam cum să am tulburări ale gândirii. E evident că un om cât de cât inteligent și cu anumite trăsături de caracter și o anumită afectivitate, așa cum eram eu în mod evident, dar izolată, nu are cum să aibă variații patologice ale psihismului numite de psihiatrii episoade. Gândiți puțin logic! Ce înțelgeți prin episoade? Ceva, o perioadă de timp care să aibă proprietăți net diferite de restul timpului în viața pacientului și aceste proprietăți să fie patologice, anormale. Eu am fost izolată izolată și nimeni nu avea cum să știe ceva despre mine și nici măcar cum eram în majoritatea timpului, darmite în ”episoade” - în afară de faptul că am țipat de 2-3 ori în viață. Dar nimeni nu m-a întrebat de ce, e logic că era normal să țip, fiindcă tot ce am povestit a fost adevărat. Era logic că eu nu aveam cum să am episoade așa zis psihotice fiind și un om inteligent și era evident că și afectivitatea mea era și e și acum normală și adaptativă, așa cum e a oricărui om inteligent. Evident eram mereu un om foarte constant, dintre cei mai constanți chiar și sunt și acum, deci nu puteam avea episoade! Cât despre gândire, nimeni nu poate susține coerent că eu am sau am avut gândire anormală, căci nimeni nu are dovadă de așa ceva. Nici că eram proastă. Cu o excepție sau două, eu nu am întâlnit niciun om inteligent, în afară de mine, în spitalul de psihiatrie. Medicii și psihologii și personalul auxiliar au mințit în mod evident, așa cum am povestit deja. Reamintesc doar câteva aspecte: * nimeni nu are niciun motiv să creadă că eu mint în mod patologic sau că am visat ce am povestit sau că exagerez sau că nu trebuia să scriu nimic sau că nu am dreptate și nu judec bine etc. Dimpotrivă, coroborând toate datele realității actuale, se poate dovedi că nu am mințit, ar fi și ilogic - citiți din nou și vedeți clar că evident tot ce am povestit e adevărul, inclusiv despre familia mea sau diverși oameni întâlniți sau diverse evenimente din viață; evident psihiatrii și psihologii au mințit și aparent au inventat că eu mint sau delirez despre ce mi s-a întâmplat (deși nu au dovezi și am fost izolată și nici nu am vorbit cu nimeni) deci sunt bolnavă psihic din cauza aceasta, adică faptul că văd realitatea invers decât este e un semn patognomonic, de boală; *nimeni nu are niciun motiv să creadă că altcineva lucrează prin capul meu astfel încât eu să scriu ce mi se dictează sau mi se sugerează - nici măcar acest ultim aspect nu e adevărat. Cum am explicat, nu există gândire absolut independentă și suntem cu toții influențați de ceilalți și suntem cu toții autori colectivi ai unor diverse idei. Ideile mele au fost preluate de alții în mod cert, am observat aceasta. Dar e posibil ca eu să fi interceptat ideile altora. Cu toții, dar în special cei inteligenți îi bagă în aceeași oală simultan pe cei mai puțin dotați, îi influențează, le sistematizează gândirea, le modelează gândirea ca într-o matriță, în funcție de datele realității organice. Deci e logic că toți oamenii influențează datele realității organice, nu e ceva paranormal, suntem ființe bioelectromagnetice și prin urmare, fiind animale, ne înscriem în fluxuri organice și magnetice și electrice planetare, în diverse ecosisteme. Gândirea omului e atașată de organic, de materie, și e îndoielnic că există și spirit liber, separat deci de lume, un fel de Dumnezeu-tatăl care are totuși proorocii sau profeții săi în cam toate religiile, nu doar în cele monoteiste (în unele este oarecum deghizat). Unii cred că eu aș fi profet, cum am mai explicat - dar poate că mai mulți intelectuali au această caracteristică, nu mai intru în detaliu. Și eu sunt influențată și totodată influențez pe alții, dar ceva mai puțin sau diferit, fiind izolată de restul lumii. Nu am fost nimic rău niciodată, nu a existat vreun motiv pentru epurarea mea sau ostracizarea mea, sau distrugerea gândirii mele etc. Evident am gândit corect și poate și eui deveneam ceva mai util intelectual - dar oricum toți suntem utili. Ei spun că îi deranjează forța gândirii mele, faptul că se transmite, dar m-au izolat de mică. Eu cred că există și influența sau sugestia pe verticală în sus, adică înspre cei inteligenți, nu doar către cei proști. De fapt suntem oricum și la același nivel, adică ne influențăm reciproc cel puțin simultan și pe orizontală. Nici cei inteligenți nu sunt complet ecranați și nu ar fi bine aceasta. Noi toți ne aflăm într-o rețea universală spirit- materie extrem de densă, în care sunt legate și artefactele și natura și oamenii și suntem totodată, împreună, o anumită specie. Se poate ușor vedea sau arăta că gândirea mea e o gândire de om inteligent și că este, pe cât posibil pentru gândirea unui individ, un lucru personal, original dar și reflex al timpului totodată, un lucru normal, care acționează asupra unor conținuturi dobândite, stocate în memoria personală (chiar țin minte încă proveniența lor, de exemplu citeam și reviste și almanahuri, nu doar literatură etc.) sau, mai rar, de pe internet, din cărți, dar nu din vreo memorie a unei vieți anterioare sau atemporală. Așadar e logic că oamenii inteligenți, cum evident am fost și eu, nu sunt citiți cu ușurință de ceilalți, ba chiar e imposibil, în timp ce ei, fiindcă înțeleg mai mult, îi pot citi pe cei care sunt mai proști cu mare ușurință, ei văd, ca și mine, dintr-odată în interiorul omului, adică le înțeleg celorlalți deodată gândirea și sentimentele, ei cântăresc repede inteligența sau bunătatea - eu rareori m-am înșelat, cel mai simplu mi-e să judec omul după privire și știu că mulți alții fac același lucru. Ei spun că eu nu ”inspir” proștilor respect și încredere, dar de fapt e altceva, e din cauza unor minciuni și unor planuri criminale sau conspirații, nici eu nu am crezut la început așa. Nimeni, nici deștepți și nici proști, nu a stat de vorbă cu mine și nu m-a privit în ochi și nu a lăsat timpul să dospească o relație cu mine cât de puțin, în afară de 5 persoane, care erau cumva nebune sau îndoctrinate greșit - absolut tot ce am povestit a fost adevărat, cum ați înțeles deja poate. Cei care m-ar fi perceput cât de cât pe de-a-ntregul normal că m-ar fi respectat, nu am avut defecte și am fost foarte deșteaptă și bună și clară la privire, evident sinceră și autentică și capabilă de multe lucruri bune. Cei proști nici nu realizează măcar că gândirea lor e conținută în sau cel puțin intersectată cu gândirea altora și apoi a altora etc. și dacă observă aceasta au idei greșite și nu se simt ”liberi” și vor să linșeze pe autorul adevărat al unor idei deja acceptate de societate sau care oricum nu sunt ale lor, deși ei așa credeau. Paradoxal, deși izolată întreaga viață, am fost totuși ceva ca gândire în lume, fiind inteligentă - dar unii oameni răi spun că proștii cred că am fost un lider ineficient sau că riscam să fiu dacă nu mă loveau zilnic și nu mă omorau. Nu, nu am fost lider și nu am fost ineficientă - poate acesta e tot un fel de psihologism de gen insultă cu care ei mă scuipă în cap, telepatic, fiindcă nu se găsesc în prezența mea. Pe mine nu mă deranjează deloc dacă aflu că altcineva e mai deștept ca mine - bravo lui și bine că există și lumea are deci de câștigat și eu îl respect. Gândirea mea și a altora inteligenți nu este dăunătoare celor proști și se poate dovedi că a fost mereu normală. Continuu cu cele câteva idei mai importante legate de gândire în cazul meu. *Diversele caracteristici ale gândirii mele au fost de asemenea normale - am avut fluență, am avut flexibilitate, am avut contact bun cu realitatea și încă e totul normal. Am fost mai degrabă atrasă și aptă de înțelegerea de teorii și concepte abstracte, dar pentru cam toți intelectualii lucizi e mai ușor aceasta la început, până dobândesc și capacitate de concretizare, de creare de instrumente și unelte inteligente pentru munca lor, pentru transformarea naturii și altor oameni. E adevărat că proștii par să fie mai pricepuți în gospodărie și în munca fizică, dar ei sunt mai degrabă goi de gândire, sau sunt unelte și arme ale celor inteligenți, sunt integrați de diverși inventatori și ingineri în invențiile lor și de oamenii de cultură în creațiile lor artistice sau științifice. Din câte se știe de mult timp, societatea modernă și contemporană și-a amplasat intelectualii în două mari categorii: specialiști și generaliști/renascentiști. Astfel încât uneori nu știe Manda ce face Tanda și avem încredere unii în alții și mai ales în specialiști, care, la rândul lor, nu se străduiesc să înțeleagă tot ce există în alte domenii ale gândirii, ci cooperează înte ei pentru propășirea globală a lumii, ca un organism întreg, cu diverse organe și subsisteme. Continuu mai târziu în aceeași postare. Spuneam deci că zeii supremi au de obicei un canal preferențial de comunicare cu lumea - fie un semizeu, fie un prooroc, fie un profet, un Moise, fie un Budda, fie un Cristos/Hristos/Isus/Iisus, fie un erou excepțional etc. sau o paredră, cum m-au numit unii. (amintește și de sintagma ”stă de-a dreptul tatălui” din religia creștină) Ei spun că eu eram paredra Lui și de aceea toți m-au respins și m-au masacrat mereu, crezând că El e ceva rău - eu nu știu la ce El se referă ei, nu cunosc așa ceva, dar e posibil să existe și un zeu suprem, adică un Dumnezeu și eu nu exclud aceasta și e posibil să fie unic și ceva foarte bun. El nu are cum să fie răul, dar nici eu. Vă reamintesc că creștinii cred că omul e responsabil, chiar dacă e creatură și poate alege între bine și rău, poate judeca, are deci liber arbitru. La fel și eu, chiar dacă voi ați cunoscut un El de care eu nu aveam habar, eu însîămi pt fi respectată pentru ceea ce am muncit și gândit eu însămi, căci El nu mi-a pus cuvintele în gură, ci au fost efortul și munca mea și mintea mea și gândirea mea. Totodată am fost mereu binele și nu am păcate, de ce această hainătate la adresa mea? Dacă ei cred că eu eram în comunicare cu ceva rău sau cu un demon, se înșeală și nu au de fapt niciun motiv să creadă așa ceva, eu nu am gândit nimic greșit și nu am mințit și nu am făcut niciun rău. Au fost câteva momente, doar câteva, când cineva de o mare inteligență a comunicat cu mine telepatic și în mod sigur nu era un demon sau ceva rău, ci un spirit inteligent și normal. Ei spun că oamenii răi vor să mă omoare pentru un singur motiv, anume că am fost masacrată în tinerețe, demult, sexual de la distanță - dar a fost foarte demult și nu e un motiv - ei zic că oamenii cred că eu sunt murdară din această cauză și de fapt nu e așa, nu a fost vina mea. Nu are logică. Dar să revin la ceea ce explicam - la gândire. În primul rând, gândirea nu este totuna cu limbajul interior. Limbajul natural, adică prin limbă, prin cuvinte, este unul din instrumentele gândirii, una din hainele pe care le îmbracă, alături de cifre și limbaje matematice, alături de diverse alte simboluri sau imagini cu grade diferite de abstractizare, și prin imagine înțeleg o anumită configurație a stimulărilor senzoriale prin unul sau mai multe canale ale simțurilor și stocată în memorie drept reprezentare. Așadar limbajul servește gândirea, nu invers și proștii spun că vorbirea în gând este gândire, dar gândirea e ceea ce se petrece în profunzimea individului, nu în forul public al minții omului. Gândirea este materializată fie pe ecranul mintal, ca sunet sau cuvânt în gând de exemplu, drept concepere a unui plan de acțiune sau ca imagine schematică a unui pictor sau grafician, fie direct în exterior, prin rostirea cuvintelor, cântec vocal sau instrumental, partitură, desen sau scriere, gest sau mimică etc. Proștii pot uneori să gândească ceea ce de fapt eu sau alți intelectuali gândim în fracțiuni de secunde, numai că lor le ia ore în șir o discutare verbală, secvențială, discursivă, a unei idei sugerate de cei care sunt mai inteligenți și care pot conține în mintea lor un prototip verbal cu mai multe fațete, dar prin simultaneitate, așa cum ai ridica în spațiu tridimensional o machetă alcătuită din mai multe machete bidimensionale. Eu acum am explicat poate prea detaliat ceva simplu, eu sunt aparent pedantă, dar vă reamintesc că e posibil să vi se pară de la sine înțeles ce spun eu numai fiindăc eu sau alt om deștept a gândit aceste lucruri mai înainte, simultan prin creierul dvs. sau odată cu dvs., deși nu erați conștienți. Prin stratificarea gândirii eu înțeleg ... voi continua mâine. Azi am fot din nou masacrată cerebral înfiorător și mi-e tare rău peste tot, și am fost chinuită sexual neplăcut. Nu mai pot scrie. Unul zice că el a sperat ca mama să devină om, ca verișoara mea să devină om și de fapt numai eu am fost om și el și nimeni nu a crezut asta.?? 5.04.25 Am fost iar la dna Ghica azi. Soare, frumos, flori, verdeață, iarbă ca în grădina bunicilor, păpădii multe și grase, zumzet de primăvară. Iar a intrat femeia aceea oribilă cu ideea ”da, e de acord că mereu trebuie să fie una deasupra lor, cineva tot trebuie să fie și primul sau prima, da, dar nu ea”, adică nu eu - deși nu există nimic să mi se reproșeze și am fost mereu un om normal, dar am fost izolată, deci nu aveau cum să mă cunoască. Au spus iar că în preajma mea au fost aduși foarte mulți oameni proști, nebuni, extrem de răi, corupți, străini de neam etc. Au început iar că rușii nu mă ”vor”, chinezii nu mă ”vor” și alte aberații. În calea mea a ieșit iar în fața mea și a scuipat iar la distanță, aproape în fața pașilor mei vecinul bețiv care mi-a tot cerșit bani de multe ori și mama zice că îi cere și ei. Mulți bărbați au scuipat în fața mea pe asfalt, de mulți ani, chiar și copiii fac așa - ei ziceau că fac așa fiindcă ei cred ceva rău despre mine, findcă sunt mințiți că aș fi ceva rău. Dar acest individ se și oprește adesea ostentativ și se holbează lung și urât la mine, ca și cum îmi reproșează ceva, ca și cum comunică ceva cu mine sau ca și cum aș fi avut de-a face cu el. El nu are ce să știe rău despre mine și nu am avut nicio treabă cu el, și nu m-am gândit la el niciodată. Doar o dată am vorbit cu el pe o bancă în parc și i-am dat 10 lei, căci atunci nu știam că vrea să îi bea și să se degradeze, la început arăta normal și nu era bețiv. Ei spun că el a fost cumpărat ca să îmi facă rău. Nu știu adevărul. Hotărâsem să îl întreb ce vrea și de ce se uită așa lung (cum a făcut cu mine acel individ în fața băncii BCR) și stă pe loc, dar azi nu am fost pe fază iar rândul trecut nu s-a holbat mult. Nu am comunicat nimic în gând cu el, niciodată. În oraș erau și acolo ”scuipători” în calea mea, mai ales un drogat sau nebun fără adăpost, care m-a hărțuit mulți ani. Aici în Voluntari, înaintea acestuia a fost alt bețiv scârbos și rău, care probabil a murit între timp. Ei au spus că acești indivizi au fost puși în fața mea să își bată joc de mine ca să creadă proștii că eu sunt ceva rău. A mai apărut unul, un schilod, și la colț, pe banca din stația de la Troiță, către Lidl. Face și acela diverse fițe. Voi continua și voi termina ce am vrut să scriu ieri despre gândire și nu am reușit să scriu, ceea ce începusem acum două zile. Poate că, așa cum am explicat, unul din motivele pentru care credeți că sunt nebună și că trebuie să fiu total izolată și omorâtă este faptul că nu credeți ceea ce am povestit. Mai citiți odată, gândiți asupra detaliilor: este clar că aproape tot ce am povestit sunt fapte reale, indubitabil reale, este clar că un om ca mine și cu intelectul meu - clar vizibil și el - nu minte (nu poate fi mitomană) și nu poate trăi în vis, sau mai bine zis în coșmar în permanență - este exclus ca eu să fi povestit fapte ireale, fiind chipurile somnambulă și crezând în mod greșit că visul a fost realitate concretă. Aproape tot ce am povestit se referă la fapte concrete, reale, palpabile, vizibile, nu este vorba decât pe alocuri de interpretări și sentimente și teorii (și acelea corecte și normale din partea mea, evident un om foarte inteligent și bun, care nu avea cum să aibă ”delir sistematizat”, o sintagmă pe care psihiatrii o aplică ca pe un fier roșu, prestabilit de zeci de ani, și fără nicio cercetare asupra mea), așa cum fac psihiatrii despre mine, în mod evident fără să mă cunoască. Ei spun că oamenii m-au lovit și au crezut că sunt nebună (unii) fiindcă am făcut niște acuzații incredibile. Nu am acuzat niciodată pe nimeni, dimpotrivă, am oferit bunătate, iertare, pace și am explicat că oamenii nu aveau de unde să cunoască adevărul, că nu sunt vinovați - ei spun că acuzații ar fi faptele povestite de mine. Dar, dacă citiți cu atenție totul, veți vedea că eram obligată de tortură să spun totul și că de fapt nu a fost doar din interes personal (dar e vorba de o crimă monstruoasă, pe care oricine ar fi semnalat-o și eu am fost un om absolut normal și inteligent) și că nu am greșit nimic spunând adevărul, că așa trebuia să fac și pentru a evita știu eu ce alte victime în afară de mine. Dar eu nu trebuia și nu trebuie să fiu torturată și omorâtă, ceea ce ei continuă să facă, nu e vorba doar de idei și cuvinte. Nu adevărul distruge - dvs. chiar credeți că adevărul distruge ce e bun și frumos și drept și viu etc.? Dintr-un motiv sau altul, unii proști cred că minciunile sunt mai utile și că oamenii buni sunt mai proști. De fapt nu e așa și oricum în cazul meu putea fi binele, nu trebuie să fiu omorâtă, cum cred anumiți monștri. Voi continua cu ideile despre gândire în curând, va mai dura vreo trei ore de scris continuu ca să conchid. Ei spun iar că oamenii nu au înțeles încă faptul că eu sunt totul, pe lângă faptul că nu am greșit nimic toată viața și că nu sunt nebună și că sunt un om foarte inteligent, care nu a mințit niciodată. Ei spun că atunci când oamenii vor înțelege că eu sunt totul vor avea o cu totul altă reacție în fața adevărului și binelui. Cum adică eu sunt totul? Mă tem că și asta e un delir sau o interpretare aberantă. Ce totul? Un fel de mistagogi ai puterii susțin că singurul secret al puterii unor monștri asupra întregii omeniri este adevărul despre mine pe care oricum eu l-am expus în întregime. Ei zic că totuși proștii nu cred adevărul deși numai eu am spus adevărul și astfel cei care au înțeles și știu că eu am dreptate, adică intelectualii răi, căci cei buni nici nu pot măcar crede totul, că e prea monstruos, în timp ce aceia răi au și creat ei secretul prin lovirea mea cu nerușinare și faptul că mint pe față despre mine -- deci cei care știu au putere, cred ei, asupra proștilor. Sunt nebuni, ceea ce au ei este credința proștilor, nu o anumită putere! Sau adeziunea lor fanatică întru ideea omorârii mele, ceea ce e greșit. Nu aveți decât să răspândiți adevărul curat despre mine, adică ceea ce am povestit eu, chiar dacă nu la lumina tiparului, ci din mână în mână, ceea ce nu ar fi un lucru rău. Cui dăunează adevărul? Unii cred că trebuie să mor ca să nu mai aibă putere nu știu cine, adică cineva rău și prost, care profită de mine, care le face rău oamenilor și e monstru. Nu știu cine este - poate monstrul din ei înșiși și ei cred că eu sunt acela. Va dispărea doar credința greșită, dar puterea nu știu cui nu se bazează pe secrete. Secretele nu conferă vreo putere, puterea e mereu a celor inteligenți de fapt. 6.04.25 Ninsoare cu fulgi mari și rari, nu e acum sub zero grade, dar oricum florile cireșului suferă. a intrat iar una/unul cu ideea că eu nu pot fi înfrântă - adică distrusă și omorâtă. zic eu: dar nu trebuie să fiu înfrântă - ba da, zice el, fiindcă tu ești nebună. nu sunt și nu am fost nebună niciodată - a existat doar minciuna unor medici care par să fie mai proști decât mine și care au vrut să fiu eu pacientă. Am fost un om de valoare și fără defecte sau tulburări psihice. Nimeni nu poate găsit ceva anormal în viața mea. Poate că au mințit: dacă faptul că acest individ care spune că sunt nebună și mulți alții care mă atacă verbal în minte cu amenințări și ură, dacă acest fapt agresiv asupra mea vi se pare boală psihică, să nu uitați că și ei, acești indivizi din mintea mea, par să audă vorbele sau gândurile mele - și boala lor deci e ca și a mea și ei nu au dreptul să îmi vrea moartea, fiindcă această boală telepatică nu e din cauza mea și eu nu i-am atacat niciodată, ei mă atacă pe mine, în aparență bolnavi sunt ei - de ce cred ei că eu sunt bolnavă și ei nu? Nici măcar nu au stat de vorbă cu mine. Poate fiindcă am fost și sunt mai deșteaptă ca ei - dar nu am fost un om ineficient, pur și simplu m-au izolat forțat și mi-au luat drepturile, asta se poate dovedi și nu există nicio dovadă că eu am ratat vreo șansă, ea pur și simplu nu a existat. Mă apuc de scris pe blog ce mai aveam de scris mai important sau relevant despre gândire în general și peste câteva ore postez și pe facebook. Rămăsesem deci la stratificarea gândirii. Prin stratificarea gândirii eu înțeleg în special diferența dintre fenomenele profunde și cele superficiale - există o profunzime a gândirii, care se resimte subiectiv ca o pătrundere prin înțelegere a unor esențe prime ale realității, adică o gândire cauzal-ontologică profundă sau o cuprindere a unui întreg susbsistem universal și cu proprietăți de microcosmos (fie material-concret, fie ideatic, abstract); acest gen de gândire comprehensivă are și extensie mare de obicei; sau poate fi o înțelegere și creare a unui prototip nou, posibil și necesar, care necesită gândire la toate nivelurile. Pot fi deci multe tipuri de gândire profundă, care pare să dezlege misterele lumii și care, implicit, are valoare stabilă și universală. Unii numesc această gândire profundă concepere, în cazul că e și ceva creativ, și gradul ei de originalitate poate varia. Această gândire creativă care se diferențiază, adică se specializează în multe ramuri, se sprijină pe o bază și mai profundă de înțelegere a lumii. Gândirea are și o extensie, o dimensiune orizontală - adică o capacitate mai mare sau mai mică de a opera cu volume din ce în ce mai mari de informații relevante, diferite între ele. Acest model tridimensional al gândirii aparține de demult simțului comun. Considerând aceste două dimensiuni și totodată gradul de adecvare la realitate, la modelul adevărat al lumii, la ceea ce e comun marilor gânditori, renascentiști deci, a celor care au compus mintal adevărul despre lume, se poate deduce că oamenii cu gândire profundă îi susțin pe ceilalți ca o placă tectonică, ca o corabie sau navă cosmică, ca o bază a unei piramide, ca un centru gravitațional etc. Cei cu mai mare adecvare, potrivire cu realitatea, corectitudine (adevăr) și completitudine, au o poziție ierarhic superioară, au o gândire mai puternică, care mișcă pârghiile adevărate ale realității. Gândirea profundă contează mai mult, e mai puternică influența ei, ea este rețeaua de rădăcini a pădurii și se detailează simultan în fiii și fiicele sale, se preschimbă în gândirea superficială, adică mai aproape de ecranul mintal sau chiar expresie verbală, sonoră gestică etc. pe acest ecran sau în exterior - ramurile și frunzele - pe care le hrănește, le susține, le domină și le include. Să luăm în considerare și faptul că există și multiple incluziuni și excluziuni reciproce ale centrilor gândirii, diferiților gânditori și numeroase subsisteme ale sistemelor de gândire, astfel încât ne relaționăm unii cu alții și ierarhic, dar și simultan și pe orizontală și acționăm mintal asupra întregii rețele a realității, care este extrem de densă, cu multe ochiuri, cuprinzând nenumărate conexiuni reciproce între toate obiectele mintale și materiale, și conexiuni reciproce între cele două mari lumi: spiritul și materia. În ce privește exprimarea acestei gândiri, materializarea ei prin fapte de cultură și civilizație, să ne reamintim mitul peșterii din Republica lui Platon, în care putem identifica ușor diverse ecrane mintale și grade diferite de profunzime sau extensie a gândirii. Putem vedea atât serverul, cât și internetul, atât geniul, cât și mass-media. Nu este scopul meu acum să discut despre diverse alte proprietăți sau parametri ai gândirii, despre gradul de abstractizare sau generalizare, despre fluență și randament și timpi necesari procesărilor gândirii omenești. Aici includ și raportul dintre unicitate și multiplicitate, căci o unică idee dă naștere automat prin intermediul rețelei unor multiple alte procesări intelectuale și această relație e bilaterală. Există căi preferențiale ale gândirii, mari magistrale care înglobează miriade de minți și cărări neștiute. O altă dimensiune polară este gradul de secvențialitate sau simultaneitate. Unele minți omenești nu doar că pătrund în miezul tainelor, dar, ca urmare a acumulării de experiență pot să cuprindă prin procesare rapidă, aproape simultan, sinergic, diverse subsisteme cognitive cu procesele lor aferente, ierarhizate sau extinse pe orizontală, ceea ce se percepe ca un fel de rezonanță simultană a întregului aparat cognitiv, memorie, gândire, afectivitate. Adică le zbârnâie mintea la propriu și pot concepe simultan și centraliza deci ceva ce altora le cere ani de muncă, sau pot citi și înțelege, în secunde doar, întregi teorii complexe ale unei științe sau sisteme filozofice care sunt explicate, discursiv, în sute de pagini. Ele sunt cele care concentrează. De exemplu lectura unei partituri muzicale este prin esență secvențială, se desfășoară în timp și permite cântarea acelui fragment muzical în minte sau cu voce tare în timpul impus de compozitor. Geniul muzical însă poate să creeze în profunzimea gândirii sale o întreagă simfonie și își poate imagina zumzetul muzical al întregii orchestre, el orchestrează deci și, la fel ca marii gânditori filozofi, ca marii renascentiști, poate să gândească, să compună toate vocile muzicale și întreaga simfonie aproape simultan, adică într-un timp extrem de scurt. Frazele muzicale sunt condensate în timpi scurți în mintea acestor indivizi, la fel cum un orator își punctează în minte simultan toate ideile pe care le va dezvolta ulterior verbal. Geniul unei culturi în general influențează subteran, prin rădăcinile sale, întreaga pădure de semnificații și simboluri culturale. Gândirea acestor oameni e și masivă și totodată are și acuitate, putere de diferențiere. Gândirea este forța care mișcă valurile, acea tărie a omului pe care a pus-o un zeu suprem sau un principiu logic axiomatic între apele de sus și de jos, unealta primordială și nevăzută care dă naștere uneltelor materiale concrete ce pot acționa asupra realității. ceea ce mișcă valurile este gândirea, iar oceanul este lumea infinită (infinite combinații prin permutări și aranjamente diverse) a reprezentărilor-vehicul ale gândirii, care pot fi abstracții ale senzațiilor vizuale, auditive, dar chiar și gustative, olfactive, tactile etc. Pe o linie intermediară, la jumătatea adâncurilor, există și conceptele verbale, care rezultă ca niște pești sau bancuri mai mici sau mai mari de pești, iar cuvintele sunt solzii, forma și culoarea și dimensiunea, aparența peștilor, adică limbile vorbite, care îmbracă aceste concepte. Deși soiurile de pești diferă, conceptele exprimate sub aceste aparențe, în diferite sisteme socio-lingvistice, sunt de fapt aproape identice, ceea ce permite munca de traducător. Ceea ce văd sau aud cei mai mulți oameni din toată această lume a adâncurilor sunt doar peștii pescuiți sau îngrijiți în acvarii. Posibilitatea unor infinite combinații ale gândirii permite și conceptul matematic de infinit și conceptul filozofic de Ființă la presocratici, care are atributul infinității și atemporalității sau eternității și conceptul religios de divinitate sau zeu, care are de asemenea atribute supranaturale, infinitudine spațio-temporală, atotputernicie. Revin la povestea despre gândire. Unii spun că poporul, adică proștii, nu înțeleg ce înseamnă a fi intelectual, că ei nu îi ”cercetează” pe ceilalți intelectuali, cum au făcut cu mine, ci îi acceptă ca atare, și îi numește domni sau doamne. Eu pentru ei nu am fost în categoria domnilor și doamnelor fiindcă au fost mereu mințiți despre mine și m-au lovit mereu și au minițit și ei. Eu am făcut mai mult considerații abstracte, precum acestea despre gândire în genere, și de-a lungul vieții mele, și în povestea despre viața mea pe acest blog și în diferite alte meditații mai mult sau mai puțin filozofice, unele mai complexe, altele mai mult delimitări conceptuale. Ele sunt corecte logic, poate există unele greșeli, dar nu foarte mari în mod sigur. Întotdeauna m-a atras gândirea abstractă și am citit unoeri astfel de texte - care în general sunt mai complexe, mai erudite - dar nu toate, de exemplu Bertrand Russsell, și diverși alții, au scris un fel de cărți de popularizare a filozofiei, extrem de simple, pe înțelesul celor mulți, un fel de precursoare ale literaturii motivaționale care a umplut rafturile în ultimele decenii. Desigur știu că mulți oameni sunt chiar sub nivelul intelectual al acelor cărți extrem de simple. Eu am scris totuși foarte simplu și mereu în stil didacticist, mereu obsedată de detalii și de hipercorectitudine logică, din cauză că întreaga viață unii oameni răi și-au bătut joc că aș fi nebună și că aș minți, deși eram evident omorâtă și absolut clar nevinovată și inteligentă etc. Fptul că am fost aptă de evoluție în lumea ideilor nu înseamnă deloc că eram cu capul în nori sau incapabilă de valoare concretă în viața de zi cu zi, de învățarea unei meserii și de aplicare practică a intelectului, de valoare și pentru alții a muncii mele. Din păcate mulți oameni simpli par a crede că abstracțiunile mele filozofice ar fi inutile dacă nu greșite. Nu au dreptate. Am fost un om bun și de valoare cu adevărat. Unii spun peste mintea mea că poporul crede că eu sunt ceva rău și de aceea nu mă vrea. Aceste abstracțiuni și altele ca ele au valoare documentară, dovedesc gândire corectă și logică și chiar inteligență și, îndrăznesc să spun și probabil am dreptate, dovedesc că și restul blogului și faptele povestite de mine sunt adevărate și nu am delirat și nu aveam cum să mint sau să fabulez. Repet, totul e adevărul în cele mai mici detalii și nu am greșit spunând adevărul. În general, dacă există astfel de situații - eu nu cunosc așa ceva, deci cu atât mai mult - omul respectiv are deplină dreptate să spună adevărul. Despre mine nu avea cine să spună adevărul, dar eu aș fi spus și despre alții și toți oamenii așa consideră că e bine - e posibil ca în cazul meu să fiți greșit ghidați sau să credeți minciuni, dar pe alte femei deștepte nu le-ați fi omorât așa. Mai este ceva - intelectualii care se ocupă cu abstacțiuni de acest fel au și ei valoare ca fibre sensibile ale lumii, ca centri nervoși în rețeaua universală etc. Și ei ajută indirect sau direct la progresul general, la menținerea vieții și diverselor bucurii în lume. Este limpede că am gândit mereu normal, ca și în aceste incursiuni logice ale gândirii mele. Mereu am fost la fel, dar am simțit că unii dintre dvs. mint că aș gândi neclar sau greșit sau ilogic sau fără rost și anormal - sau că alții sugerează că așa sunt nebunii ca mine, sau că așa e scris în cărți de psihiatrie (ceea ce nu e relevant) sau că medicii spun/mint că sunt nebună că gândesc așa ceva. Sau, și mai rău, insinuați că nu eu am scris aceste scrieri ale mele,cee ce echivalează cu a spune că aș fi nebună - ceea ce era imposibil și de fapt se poate trasa formarea mea intelectuală de-a lungul vieții și se poate analiza intelectul meu și se poate vedea clar că eu însămi am gândit și nu mi-a dictat nimeni nimic, că eram aptă de așa ceva prin ce sunt și prin ceea ce am citit - și că e ceva normal și că nu e o influență metafizică sau mistică din partea altor filozofi, fiindcă și eu sunt oarecum așa ceva, nici măcar din partea lui Lucian Blaga, care a fost unul din părinții mei spirituali. Unii au intenționat să creeze un delir că aș fi alt spirit, nu eu însămi și alții au ideea că am delir de grandoare, deși nu au nicio dovadă de așa ceva, dimpotrivă, mereu am fost un om modest și m-am judecat corect pe mine însămi, ca orice om inteligent. În aceste scrieri și în toate celelate am fost mereu eu însămi cu totul. Faptul că am folosit adesea cuvinte mari, generalități, abstracțiuni și categorii mari și altele de acest tip nu indică delir de grandoare și nici sărăcie de spirit. Din păcate ei m-au izolat complet de foarte mult timp și mi-au ras mereu memoria, dar și acum se poate dovedi normalitatea gândirii mele, dragostea și pofta concretă de viață și lipsa de plafonare, refuzul de a fi nebună sau bătrână, flexibilitatea, adaptabilitatea gândirii - iar minciunile psihologilor despre gândirea și afectivitatea mea sunt adeseori minciuni chiar și în teoriile lor din cărți, pe care să le aplice forțat mie, deși am fost cu adevărăt izolată și persecutată și fără drepturi, torturată astfel încât să pară că am un raport prea mare de abstracțiuni față de concretizări sau îndemânare manuală, și ei să triumfe asupra proștilor că am schizofrenie etc. Chiar dacă unui individ i se șterge memoria, totuși gândirea lui rămâne normală și logică, gândirea nu este totuna cu limbajul, dar nici cu memoria. În realitate psihologii mint și în cărți și în realitate. Ei sunt doar oameni agresivi - care lovesc un alt om. În aceeași ordine de idei, în viața mea au fost unele persoane care au spus direct sau au sugerat sau au spus peste mintea mea că eu sunt judecată de proști și că proștii cred că acest gen de abstracțiuni și teorii ale mele înseamnă nebunie și indică boală psihică și că a fi normal înseamnă a fi prost, adică mărginit, cu picioarele pe pământ în ochii proștilor. Eu am fost mereu un om lucid și capabil și de înțelegere concretă a lumii, nu doar de abstracțiuni. Este chiar imposibil ca un om cu capacitate de abstractizare și înțelegere a filozofiei să fie bâtă în ce privește aspectele concrete ale vieții. Am avut o colegă de bancă Luiza, care locuia în apropierea mea și al cărei nume indica deci lumina și a cărei mamă era tot Lucia, ca și a mea, deci dublă indicare a luminii. Această Luiza era crescută câțiva ani în copilărie în Iran, în timp ce altă colegă de bancă și vecină crescuse în Siria, ceea ce a însuflețit sau a întărit probabil parte politică a delirului oamenilor despre mine, mai ales partea legată de arabi, fiindcă se părea că această Luiza era plasată special așa în calea mea și tata îmi spunea că e o intrigantă care îmi va face rău - deci existau răsăcini ale delirului respectiv, mai ales că mă născusem într-o perioadă de timp în care nebunia politică era mult la modă, în mass-media globală - de fapt nu știu de când e așa, istoria spune că de la începutul secolului 20, dar eu nu știu adevărul. Au mai fost alte colege sau colegi ai mei care sugerau prin înfățișarea lor sau alte aspecte că erau alte popoare care îmi populau mie personalitatea. Cert e că Luiza a jucat rolul unei persoane care crede că dacă pari că ești un om mărginit, fără interese intelectuale fine, mai ales fără înclinații poetice sau filozofice, dacă ești deci un materialist vulgar sau un fel de pozitivist fără maniere, numai atunci când pari mai puțin cizelat ești considerat normal de către vulg. În aparență ea a intenționat să mă sugestioneze, prietenește, să fac pe proasta ca să par normală, dar nu am ascultat niciodată de acest sfat implicit al ei. Nu m-am prefăcut niciodată a fi proastă sau nebună și chiar nu am jucat niciun rol niciodată, am fost mereu adevărată. Mi s-a întâmplat în ultimii ani și pe internet să fiu tratată în așa mod de către unii, ca și cum ar crede că eram nebună, ca și cum ar crede că inteligența mea ar fi dovadă de nebunie. Dar eu am fost un om normal și matur și am suferit atâția ani din cauza lipsei lor de respect inutile și faptului că m-au tratat mereu ca și cum aș fi fost nebună sau copil, așa cum a făcut și mama și alte două-trei persoane, căci nu au mai existat alți oameni deloc în viața mea. Am fost binele desăvârșit și nu m-am luptat cu Luiza sau alte femei destul de ciudate de altfel, care reprezintă dintr-un anumit punct de vedere diabetul sau cancerul care și ele evoluează bipolar precum cele mai multe boli (toate acestea și multe altele le-am înțeles singură prin muncă și lectură, dar, din păcate, nu cunosc decât lucrurile pe care le pot cunoaște oamenii singuri și am dăruit tot ce am înțeles altora, fiind simultan izolată întreaga viață) etc. Păcat, am fost numai și numai binele și normalitatea. Voi continua mâine, mai am olecuță. În seara aceasta am fost măcelărită cerebral cutemurător din nou, astfel încât s-a făcut frig urât și umezeală și vânt. Niciodată nu a fost necesar să fiu masacrată. Am avut mereu dreptate și creierul nu mi-a fost distrus în așa fel încât să fie necesară omorârea mea, așa cum spun ei că cred proștii. Am fost perfecțiunea întreaga viață și tot ce am povestit a fost adevărul. Nimeni nu mă știe. Chiar și acum puteam să fiu acceptată, chiar dacă de fapt niciodată nu am fost până acum. Mâine voi termina tot ce mai am de scris despre gândire. Ei spun că absolut nimeni nu mă crede că e mai bine să fiu lăsată în viață și că absolut toți vor să mor, crezând orbește că așa va fi mai bine pentru ei, deși nimeni nu mi-a acordat niciodată vreo șansă, pur și simplu unii mari și tari au mințit și toți proștii s-au luat după ei. Apelez din nou la mila dvs. și la minimul de simț moral pe care trebuie să îl aibă totuși oamenii. Ei spun că nimeni nu poate crede că am fost masacrată așa monstruos fără nicio greșeală - citiți totul din nou cu atenție și fără prejudecăți: veți descoperi un un om extrem de bun și cu suflet foarte frumos și evident normal și inteligent, nu am devenit un monstru fiindcă am fost f_tă sau din naștere ceva mutant etc. Tot ce am povestit e adevărul în cele mai mici detalii - vizibil și clar - și totodată am avut mereu dreptate. Nu sunt un monstru biologic și aș fi fost în stare să creez sau să studiez și eu ceva intelectual în continuare. Nu am nu știu ce putere rea - sunt ca orice om inteligent și bun, doar că am fost izolată complet și torturată continuu. Tortura asupra mea sau otrăvirea mea duc la rău asupra altora și asupra vietăților și modificări ale climei și cutremure - ce cred ei că s-ar fi întâmplat rău dacă mă acceptau sau măcar mă lăsau în pace? Au spus că nu li se pare normal cum se modifică totul dacă eu sunt f-tă. Adică vor să mă omoare fiindcă nu mor, deși nu trebuia să mor. Nu au decât să ia orice alt om foarte inteligent, matur totodată ca vârstă, în special bun și nevinovat etc., cum am fost și eu și să îl f_tă monstruos - vor vedea imense disrupții, ca și în cazul meu. Dar nu vor face asta și nici nu e normal să facă răul și să ucidă în scop experimental. Au scuipat multe idei oribile asupra mea și azi, ca să poată lovi în creierul meu simultan cu ele. Nu li se pare normală legătura mea cu natura, dar li se pare normale și explicabile zborul cu avioane grele și multe altele. Oricum, să fie cum o vrea natura și Dumnezeu. Repet, am fost de mică, timp depeste 50 de ani, un om mereu bun și fără vină. 7.04.25 Aseară m-au masacrat înfiorător și târziu în noapte, până la ora 2 și acum mă simt oribil, nu cred că îmi voi reveni azi în așa fel încăt să mă pot concetra să scriu ce mai aveam de scris despre gândire, deși nu mai era mult. Totodată mă tem că nu voi putea face nimic, decât să zac în pat, nici măcar să citesc. Unii cred că unul din motivele masacrării mele ieri a fost că azi trebuia să primesc niște colete și nu puteam merge la poartă, nu mă puteam trezi. Ca să nu iau contact cu curierii. A luat mama coletele. Un curier scria că vine după-masa dar și acela a venit pe la 10. 8.04.25 Tu ai fost un om batjocorit și măcelărit pe față și nimeni nu a intervenit, spun ei iar, de ce, Cristina? Fiindcă unii oameni au mințit despre tine, răspund tot ei. Azi voi termina de scris - mă apuc în curând - ce mai amintesc sau reamintesc despre gândire. Azi am citit și evidențiat că fata care s-a aruncat în fața metroului, un copil de 15 ani, a fost salvată de medici. Am simțit că cineva puncta și el reacția mea pro-viață - și da, am iubit viața și oamenii fără niciun pic de răutate și mi-a fost milă și drag de oameni în general. Am fost evident sinceră și în acest mod întreaga mea viață, clar încă din copilărie. Nu mi-era drag și milă doar de bătrâni și copii și animale, de flori, ci și de tot ce exista. Foarte des au spus că am fost respinsă din cauza bunătății mele, dar, repet, am fost mereu un om inteligent și absolut normal, nu am fost cu capul în nori etc. și puteam fi acceptată - aici a fost vorba de crimă fără rost și ceva greșit. Ceva foarte rău. Cât despre simpatia mea pentru acea fată, ei spun că mai bine nu o salvau, că va fi chinuită și tratată drept nebună etc. Nu e întotdeauna așa, dar e adevărat, dacă victima unui suicid nu are intelectul puternic, sufletul bun și fericit sau cel puțin o disciplină de fier în viață, poate suferi mult ulterior. Iar a intrat unul/una cu ideea stranie că oamenii cred că eu sunt ceva ce nu sunt și că oamenii care sunt acel lucru (adică ce cred unii despre mine) acei oameni sunt masacrați și urâți și izolați întreaga viață, indiferent de calitățile lor, de bunătatea lor, de inteligența lor, de cât de mult au suferit etc. ??! Ei zic că în prezent întreaga țară, cu mic, cu mare, este obsedată de ideea omorârii nebunei, adică a mea și toți asta vor și cred că e ceva necesar ??! Așadar vorbeam despre relația dintre conținuturi abstracte și cele concrete și despre simțul comun sau pragmatismul relativ vulgar/comun pe care Luiza insinua că trebuie să îi manifest, căci altfel proștii vor crede că sunt nebună. În realitate exact așa pare - că intelectualii care nu sunt acceptați sunt victima celor proști și inculți care îi cred un fel de don Quijote și râd de ei pe față, în timp ce alții, printre care și cei care dau diagnostice fără măcar să vorbească cu victima, au privilegiul de a fi tratați drept domni sau doamne, indiferent cât de abstracte sau complicate le sunt teoriile sau eseurile, literatura științifică și artistică în general. Bineînțeles că normalitatea gândirii unei persoane nu este garantată de corectitudinea logică a meditațiilor sale și nici de coerența concepției sale despre lume. Dar în viața mea s-a exagerat foarte mult ideea aceasta, și s-a ajuns la contrariul deconcertant - că tocmai hiperintelectulizarea sau sistematizarea logică corectă, în ultimă instanță chiar inteligența mea normal dezvoltată, date fiind condițiile grele, ar fi ceva anormal. Îmi amintesc de ideea unei femei monstru în București, când țineam dicționarul DEX sub calorifer (ediția 84 sau 86, recent, acum câteva zile am devenit fericita posesoare a unui DEX 2016) și care a spus odată când căutam ceva: ”și-a pus labele ei murdare pe dicționar”. Nu am avut labe murdare, am fost un om foarte pur și nu am avut nici viață sexuală, nici vicii, nici pofte sexuale tranzitorii măcar, în afară de câteva dăți, doar în 89-90, dar nu poftă de plăcere sexuală, ci altfel - se crease, fără vina mea, o dependență afectivă, am explicat totul. Absolut întreaga mea gândire a fost normală, ceea ce, în acest caz, este dovedit și de gândirea mea categorială, cauzală etc. din scrierile mele, ce e drept cam anoste, seci în mare parte. E tot un fel de viață și merită atenție și respect, mai ales fiindcă am fost un om bun și unii mă numesc nebună în mod greșit, la fel cum e importantă și munca taxonomică în biologie și medicină etc. Bineînțeles că am suferit și din cauza discriminării negative și prejudecăților de acest tip. Bineînțeles că știu că gândirea mea e ceva bun în lume și că alții gândesc răul. Tot așa cum o parte din alte scrieri ale mele trădează bunătate sau moralitate frumoasă sau chiar frumusețe sufletească, numai că aceasta e oricum greu înțeleasă de alți intelectuali, fiindcă pentru suflet nu există limbaj comun, în timp ce proștii, ca și copiii, au nevoie de scrieri anume care să îi educe, să îi ghideze, să le ofere repere și e logic că nu orice fel de poezii pot fi plăcute sau ”înțelese” de aceștia. În orice caz, oamenii simpli nici nu sunt de obicei cititori de poezie. Eu am scris doar câteva poezii pentru copii și cu rimă, le-am postat pe un blog special care încă există și cred că sunt adecvate vârstelor mici (unii poeți scriau ca pentru adulți poezii pentru copii) și nu sunt ceva rău, dar nici acelea nu au fost dorite, că normal că aș fi scris mai multe, așa că m-am oprit. Am scris poezii cam din 2010, deci era timpul să mă opresc, mai ales că nu am fost acceptată de vreun cenaclu, să îmbătrânesc împreună cu alții. Am povestit de ce și cum am scris poezii și ce am pățit. Ele nu au exprimat nimic rău niciodată, dar nu au fost acceptate, în condițiile în care toți ceilalți erau acceptați. Așa au făcut cu mine încă din copilărie, am povestit povestea persecuției mele - ei spun că eu nu știam, dar și atunci eram persecutată tot din cauza unor minciuni despre mine. Posibil, având în vedere cum reacționează unii oameni necunoscuți în prezența mea. Chiar și Irina de la Constanța, fostă colegă cu mine, a reacționat ca și Luiza când i-am dat cărticica mea publicată cu poezii (aceea era cam urâtă ce e drept) și a spus că poeziile mele sunt cam triste - ca și cum mă credea nebună și deci era de așteptat să exprim ceva ”depresiv” în poezii, să îmi vărs suferința pe hârtie, cum am făcut atâți alți poeți. Nu, poeziile mele nu au fost triste niciodată. Unele poate, dar nu multe. Altfel, ele au fost adesea un fel de mărgăritare aruncate în fața cui nu trebuia, deci am fost lovită după aruncarea lor, exact așa cum spunea tatăl meu vitreg că va fi, citând binecunoscuta profeție și avertisment din Biblie. Foarte des intră peste gândirea mea un individ care spune ”faci din nou aceeași greșeală, Cristina” și eu nu știu dacă la acest lucru se referă. Am avut impresia că el mă admonestează că gândesc prea mult despre trecut, că raționalizez totul sau că scriu și explic public tot răul care mi s-a făcut și continuă să mi se facă. Dar e posibil totuși ca el să spună așa pentru ca alții să creadă că eu fac ceva rău sau că e rău să scriu adevărul, mereu și mereu aceeași litanie. Vorbesc aici de faptul că individul acesta sugerează că eu sunt cea care îi provoacă pe oameni să îmi facă răul, adică să mă f_te, fiindcă spun adevărul și ei interpretează că i-aș acuza sau că i-aș da de gol și unii chiar nu cred că totul a fost adevărat și este sau cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Am explicat că și gândirea doare fizic, findcă suntem creaturi electromagnetice și se organizează în boli și sisteme de boli, pe lângă faptul că tot gândirea ne creează ca oamnei care cresc, care au inimă și creier și abia ulterior gândire și sentimente. Unii cred în mod greșit și rău că eu trebuie să mă las omorâtă mai ușor de toți, pentru a fi ascunsă rușinea poporului, care a mințit despre mine și toți mă urăsc că nu mă las omorâtă mai ușor deși nu aveam cum să ghicesc așa ceva și nici nu e bine, din câte știu eu, ca un om, oricine ar fi el, să se lase omorât. Ar fi o disrupție în sistemul (universul). Alții cred că eu sunt Dumnezeu sau geniu, cel mai bun din istorie, și ei vor toți să mor, ca oamenii să nu înțeleagă ce au făcut ei mereu, inclusiv oamenii bisericii (?!), și mai ales acum, cu mine. Alții că sunt jertfă (?!), alții că familia mea e o familie de oameni răi care mă omoară folosindu-se de actorii politici ai lumii. Trebuie să fii naiv sau mai sărac cu duhul ca să crezi orbește că din textele în care îmi expun gândirea rezultă că aș fi nebună - sau chiar că sunt abstracțiuni lipsite de valoare sau să le disprețuiești, deși am reușit totuși să le scriu, în condițiile în care puțini ar fi putut. Ei zic că Dumnezeul căruia profetul îi e omorât moare și că ei de fapt vor să moară El, nu eu. Că nu îl suportă, că nu le place mutra lui (?!) etc. Nu știu la cine se referă și cred că e greșit să vrei să omori un zeu sau dumnezeu, dacă el există. E ca și cum ai uita că dura lux, sed lux. Greșeala la care se referă acel om poate fi deci expunerea, dăruirea gratis adevărului unor profani care știu doar să fure și să omoare prin alte și alte lovituri și să culeagă ei laurii, deși eu eram capabilă încă de evoluție, dezvoltare intelectuală și creație. În realitate nu am fost deloc obsedată de trecut și eram capabilă să fiu cu alți oameni și am privit aproape mereu către viitor. Citiți tot ce am scris și veți descoperi că, deși tot ce am spus a fost adevărul, deși am avut suflet normal și am suferit mult de tot în râsul lumii care mă batjocorea de zeci de ani, am crezut mereu binele și am sperat și am pus mâna pe treabă, am fost de fapt un om pozitiv, de acțiune, am scris multe lucruri în afară de memoriile mele, am gândit logic, obiectiv, detașat, universal, am avut mereu sentimente curate și frumoase și normale dat fiind nivelul meu intelectual și la fel și trăirea sublimului în artă și mai ales natură, cum mi-a fost felul din adolescență. Am fost un om pozitiv, am fost centrată mereu pe soluții, nu pe probleme. Nu am făcut niciun rău nimănui. Gândirea mea a fost mereu dreaptă și corectă. Nici măcar nu am fost un om obsesional - nu m-au obsedat nenorocirea mea, trecutul, boala, ura necunoscuților. Omul întâlnește mereu dificultăți și prbleme, ceea ce contează cel mai mult este bucuria conștiinței sale, care nu caută ceva ce nu poate face și nu poate avea, ci seninătatea pe care o află la sfârșitul oricărei zile, când are posibilitatea să spună că a făcut tot ce a putut face mai bine și i-a stat în putință. De fapt, această evoluție a gândirii între obsesionalitate (deci înclinație spre simplitate rigidă, algoritmică) și complexitate euristică, originalitate sau umanitate, unicitate în înțelesul ei opus robotizării și chiar perfecțiunii lucrului de serie este caracteristică întregii lupte dintre spirit și materie și trebuie să facem uneori concesii ordinii seriale dacă nu dorim să murim prea timpuriu, tragic și frumos, complex și uman. Eu nu sunt sursa delirului unor oameni despre mine și nu eu am provocat venirea lor în viața mea ca la un El Dorado pe care ei îl sfâșie în ciuda bunătății și neinovăției sale, ca și cum nu aș fi om. E adevărat că am folosit ”vorbe mari” în scrierile mele, dar ia gândiți-vă puțin la ce e drept și normal - poate că era adecvat și normal să folosesc vorbe mari, poate chiar a fost vorba de lucruri mari și importante și asta veți înțelege dacă veți citi ce am scris și veți vedea clar tot adevărul. Am fost acuzată că mă cred buricul pământului, dar asta era imposibil. Poate chiar am fost un om inteligent. Nu aveți niciun motiv să credeți că eu am inventat ceva. Și apoi, oamenii au exagerat în sens invers - numai viața lor contează și a mea nu, nu în ochii lor. Și nici nu a fost drept, oamenii trebuie să se ghideze și după dreptate, adevăr, să conteze că omul e complet bun și nevinovat, eu nu am avut nicio șansă să îmi formez o rețea de relații cu alții, să am cât de cât drepturi și un statut social, ceva bani și să am șansa să dovedesc tot acel bine și frumusețea imensă din suflet. Și să am măcar câteva relații (4-5) cu alți oameni, chiar dacă nu am avut familie practic, fiind renegată cum ați și văzut de părinți și evident folosită de celelalte câteva rude. Prea sunt eu insignifiantă, lipsa completă de milă față de un om singur (izolat zeci de ani fără vreo șansă), sărac și bun în mod evident este prea inumană, oricât de foarte inteligent ar fi acel om. Probabil că vă dați seama cu toții că proștii, mai ales ei, m-au tratat cu multă cruzime și ca și cum aș fi proastă și nebună, în mod evident, pe față cum se spune, în timp ce aceia inteligenți mi-au închis toate ușile, mințind despre mine, direct sau indirect. Eu nu am fost o problemă pentru societate și nu trebuia să fiu distrusă și izolată complet, cum au făcut de atâți ani, e drept că mai mult în ultimii 20 de ani, continuu. Eu nu am fost un artist damnat, care se consumă pe sine, am fost mai degrabă gânditor și am încercat doar să exprim ceva bun și frumos și în poezii și în tot ce am scris. Nu doar că nu veți găsi nicio minciună în ceea ce am scris, dar, subliniez în favoarea mea, tot ce am scris e adevărul despre mine și întâlnirile mele cu alți oameni și modul în care am fost masacrată și cum au murit rudele mele - absolut totul, și despre alți oameni, este adevărul, pe care eu l-am înțeles deplin numai treptat - și tot ce am scris este scris cu adevărat în spiritul binelui, iubirii, iertării, umanității. Gândirea mea nu a costat vieți omenești. Gândirea mea a fost binele și faptele la fel, cu două-trei mici excepții, pe care le-am explicat. Nu veți găsi decât rudimente de ură sau invidie sau orice alt sentiment urât în întreaga mea viață. Niciun om normal care ar fi înțeles cât de cât ce sunt eu nu m-ar fi omorât și nu ar fi dorit răul nimănui - adică să vrea să mă răzbune sau altceva, la fel cum nici eu nu am vrut și nu am făcut răul. De fiecare dată când simțeam că îmi vine sfârșitul, adică eram masacrată în cap înfiorător, eu vă scriam, dacă mai țineți minte, mesaje de dragoste și ceva bun. Dar dvs. credeați probabil că trebuie să fiu distrusă și să scăpați de mine, așa cum vi s-a spus de Big Brother al dvs., iar eu fusesem izolată de mică - în final am acceptat și izolarea, deși îmi puteați scrie măcar ceva... dar ei au continuat să lovească. Dați ce am scris și unui gânditor, eu i-am contactat pe mail pe toți cei pe care am putut, necunoscuți adică, dar poate nu au citit măcar. Am existat izolată aproape complet peste 50 de ani. 9.04.25 M-am trezit iar foarte greu, după ora 10 dimineața. Mă culcasem devreme. Iar au intrat azi noapte unii în calculatorul meu, mi-au apărut ferestre negre când l-am deschis acum, ca și în alte dăți. Azi noapte iar m-au trezit, ca adesea, dimineața la ore normale - mama era trează, ca întotdeauna - m-au lovit și am adormit din nou și apoi iar m-am mai trezit de vreo două două ori și iar am tot adormit și ei mă tot loveau. Tehnica aceasta de distrugere în timpul somnului ei au aplicat-o adesea și aproape în fiecare noapte sunt torturată (f-tă) mai mult sau mai puțin și de aceea de obicei dorm mult. Din câte se pare, și au spus și ei, mama se scoală în zori ca să mă f_tă mârșav împreună cu alții în timpul somnului, fiindcă ei nu pot să mă f-tă, adică să mă tortureze cerebral în timpul zilei ușor și după pofta inimii, fiindcă eu sunt un om foarte inteligent și am și creierul puternic, chiar și după 40 de ani de tortură. Ei zic că mama are credința greșită că ea trebuie să trăiască ca să mă f-tă și să mă distrugă pe cât posibil, să mă omoare. După ce mă trezesc, aproape zilnic ea mă f-te împreună cu alții înainte să mă dezmeticesc bine și îmi vorbește evident evident lucruri absurde și fără rost ca să mă poată lovi în cap simultan cu vorbele ei. Apoi îmi revin. Ieri nu am reușit să scriu tot ce aveam de scris despre gândire, voi termina sigur azi. Ei m-au lovit și m-au împroșcat și azi cu alte idei aberante și spunând, ca adesea, adevărul, ca să mă poată lovi - și alte lucruri posibile, de exemplu că proștii cred că eu îl am pe diavolul în mine, ceea ce e posibil să fie adevărat, adică unii să creadă așa, când de fapt tot ce am scris pe blogul meu e evident adevărul și explică clar tot ce s-a întâmplat și modul în care am fost torturată fără vină întreaga viață și se vede clar că am fost mereu așa, un om bun și inteligent, mereu binele, niciodată diavolul. Ei repetă ideea că pe proști i-a înfuriat adesea faptul că eu am scris adevărul, din simplul motiv că au fost mințiți despre mine și au crezut sincer și încă mai cred că adevărul despre mine e altul. În trecut au mai spus că proștii cred că altcineva mi-a compus povestea vieții scrisă de mine cu scopul unei păcăleli politice, ceea ce se poate dovedi ușor că nu a fost niciodată adevărat. Sau că eu însămi am fost vicleană și am mințit totul în mod foarte inteligent etc. - lucru evident fals. Nici nu m-am înșelat, nici nu am mințit. Altă idee urâtă a lor: nebuni care pretind că sunt intelectualți (sunt destui). Nu au motiv să creadă că eu sunt ”nebună” (sunt nebună numai în sensul că am fost internată de mai multe ori la psihiatrie și că iau medicamente psihiatrice, nimic altceva), nu pot crede logic că ”pretind” ceva sau că nu sunt ”intelectuală”. Nu mai explic, trebuie doar să gândiți corect. Nu știu pe cine altcineva mai știu ei la fel cu mine - poate că aceia pretind că sunt ca mine, de fapt nu pot fi. Nu am reușit să scriu azi ce mai aveam despre gândire, fiindcă a trebuit să fac curățenie și, în plus, am și un necaz, mi s-a anulat una din comenzile pe emag, nu știu de ce, deși plătisem și acum stau ca pe ghimpi dacă îmi vin banii înapoi. Îmi pare rău că au anulat livrarea. Ei comentează din nou că oamenii cred că sunt nebună și de aceea nu vor să îmi dea produsele. Ei spun că întreaga lume a înnebunit și vrea să mor și crede că trebuie să mor, deși nu există absolut niciun motiv să fiu omorâtă. Ei spun din nou că proștii au crezut și încă mai cred aberații politice despre mine. Unii spun că eu aș fi Dumnezeu sau geniu și că întotdeauna politica s-a făcut cu scopul măcelăririi lui Dumnezeu, care este legat de întreaga lume și natură și omenire. (Orice om inteligent și normal este așa!) Toate popoarele și politicienii lor trăiesc pe spinarea ta, spun ei. Nemții te-au crescut cu scopul de a te masacra din 84, ca să își atingă ei scopurile lor politice. Ulterior și celelalte puteri politice au făcut la fel - toți au creat minciuni despre tine și intrigi politice în care au mințit despre tine, au folosit mass-media datorită creierului tău etc. Toți s-au luptat să fie deasupra ta și să te controleze, ca să fie ei deasupra celorlalte puteri, să aibă ei mai multă putere, dar fără tine ei toți sunt nimic (?!) - s-au lovit și omorât între ei chinuindu-te pe tine. Oarecum asta se întâmplă și acum, și nu e necesar, nu am greșit nimic și nu sunt nebună nici acum. Teoria (?!) oficială (?!) este că în spatele tău este un alt geniu. ???! Nu au cum să creeze o teorie despre un singur individ, care e, în plus, și izolat. Cum adică oficială? Adică minciuni pentru proști, spun ei. La ce geniu se referă? Cum adică în spatele meu? Se poate ușor dovedi că eu sunt autorul absolut al celor scrise de mine și că totul e sau a fost adevărat. Nu am greșit spunând adevărul. Orice intelectual deștept are și pe alții în spatele lui, e legat de diverse rețele de creiere. Chiar dacă e izolat. Nu au motiv să creadă că nu gândesc bine sau corect sau că nu gândesc eu însămi sau că e ceva rău și trebuie să mă omoare. Ești un geniu exploatat de politicieni, de aceea toți vor să mori, ca să mențină minciunile despre tine. Nu e bine așa ceva, spun eu. Nu nemții te-au crescut, ci România, spun alții, ceilalți doar te-au lovit, s-au înfruptat, și nimeni nu te vrea, fiindcă tu ești un om extrem de corect.???! Nu văd de ce trebuie să mă ”vrea” cineva, am fost mereu un om inteligent și capabil chiar de studii superioare (într-o zi poate) - lumea mea intelectuală este legată de abstracțiuni și livresc, nu are legătură cu a fi vrut sau nu de către proști. Totodată sunt un om normal și capabil și de concret și de a învăța multe lucruri. Chiar aș fi putut scrie ceva bun într-o zi. Oricum ce am scris deja e bun, nu rău. Ce legătură are corectitudinea mea cu asta? Nu sunt nebună, tot ce am spus e adevărat - de ce credeți că mint? Nu este necesar să fiu omorâtă. Ei spun că toți îmi impută că nu mă las omorâtă mai ușor și că, dacă mor, totul va fi bine. ??!! Dacă m-ar fi lăsat în pace și m-ar fi acceptat, cât de puțin, sigur că ar fi fost mai bine totul - de ce cred ei că trebuie să mor? Ei spun că e prea târziu să fiu acceptată ca intelectual novice, debutant, și că toate geniile respinse sau f-te, sau închise la balamuc trebuie omorâte. Nu cred că e așa, oricum ei nici nu știu cum sunt și cum am fost eu mereu. Ei spun iar că toți proștii vor să mor fiindcă am spus și explicat clar adevărul - dar nu am făcut nimic rău și am fost forțată să spun tot, masacrată de moarte și torturată enorm și e greșit aceasta și am văzut clar cum se făceau cutremurele fiindcă eram lovită și cum erau diverse fenomene negative și rău asupra oamenilor numai dacă eu eram lovită, ceea ce nici nu era necesar. Ei spun iar că țara e ocupată de nemți fiindcă ei au lovit în mine etc. Nu știu nimic despre asta, poate se înșeală - oricum, repet, politica nu e legată de mine. Am fost mereu om normal și inteligent și nu merge nimic rău nicăieri, nici în România din cauza mea. Ei zic în mod absurd că vor să mor fiindcă am spus adevărul, dar acesta e doar un alt pretext, ei oricum mă omorau asbolut cert dacă nu scriam. Oricine în locul meu ar fi scris tot și nu ar fi scris ca să rămână în viață, ci de dragul oamenilor și pentru evitarea răului - oferindu-se pe sine chiar, cu pieptul gol, analizei celorlalți. Ei spun că ei vor să mor fiindcă am scris totul, ca un fel de pedeapsă că am scris totul, deși e inutil să mă pedepsească. Nu trebuie să fiu nici torturată nici omorâtă. E complet greșit, nu evită ei cutremurele astfel și nici alte rele. E ceva complet imoral și nedrept și nu e necesar! Imoralitatea și nedreptatea crase se asociază întotdeauna cu cutremure, inundații, schimbări de climă etc. Ei spun că vor să mor fiindcă idioții - adică intelectualii români - nu trebuie să înțeleagă ce fac ei, adică proștii și că ei trebuie să aibă putere și să îi țină pe ăia în lanțuri, păcălindu-i pe acei idioți și eu le-am explicat totul. Repet, e greșit și sunt nebuni și ilogici - nu trebuie să mor, e ceva rău și ei se înșeală că intelectualii sunt conduși și păcăliți de proști sau de ei sau că trebuie să fie ei deasupra idioților respectivi sau că trebuie să fie asta prin masacrarea mea. Un popor care își măcelărește intelectualii moare. Eu sunt un om extem de bun și stabil, echilibrat psihic. 10.04.25 Am fost azi din nou la Gheață și iar erau multe mașini cu farurile aprinse: a intrat iar femeia aceea monstruoasă și iar i-a asmuțit pe toți asupra mea și m-a scuipat pe tot drumul, iar cu aceleași idei rele pentru ca să se ridice ea asupra proștilor, prin repetarea ideilor greșite, delirante, agresive, mincinoase ale proștilor, care au fost aruncate asupra mea de nenumărate ori și astfel s-au creat cărări neuropsihice nămoloase de ură și agresivitate pe care au mers alții și alții, care au preluat ei aceleași idei ca să troneze ei asupra mea și să arunce asupra mea aceleași proiectile umane, organizate și în simptome de boală - de exemplu diabet, boală din care eu ies adesea, atunci când reușesc să mă mențin cumva neatinsă de acea femeie monstruoasă sau deasupra acelei femei. Aproape orice boală e curabilă dacă omul e suficient de inteligent și îi domină pe proști și aproape toate funcționează bipolar, adică există un echilibru instabil, dinamic. E adevărat, oamenii mai deștepți sunt mai sănătoși, nu doar psihic, și așa e drept. Acea femeie monstruoasă a intrat adineaori iar cu ideea că numai așa poate ea să mă distrugă, deși asta nu e necesar. Acea ticăloasă aruncă numai răul asupra mea și nu a avut niciodată dreptate, iar eu am avut întotdeauna și ea are pretenția să mă omoare. Am mai scris aceste idei ale ei, repet, nu ale mele, ale ei și ale unor proști pe care ea îi domină profitând de inteligența mea și de munca mea reală - iar ea îi stăpânește pe proști și îi conduce asupra mea să lovească, prin toate acele idei urâte pe care alții le-au creat, nu eu. Am tot promis că nu voi mai nota nimic din ce spune ea sau alte ticăloase, dar totuși azi mai scriu odată câteva din ideile lor și vă arăt încă o dată absurdul acestora. Apoi voi închide calculatorul și mâine mai voi scrie, în mod sigur dacă nu voi fi masacrată monstruos azi, acele idei care au mai rămas de scris despre gândire (destul de important) și voi termina subiectul. Oricum, se poate dovedi că mereu am gândit bine și frumos - în tot ce am scris nu găsiți nimic rău și nicio minciună, deși, după cum ați văzut, aceste femei oribile și bărbați au idei grotești și mincinoase și agresive etc. cu care mă scuipă încontinuu ca să îmi facă rău, în timp ce eu încă sunt în stare de creație și bogăție de idei frumoase și bune, și așa voi fi și în viitor și voi scrie și studia diverse lucruri, eu nu voi dărui altora răul niciodată, oricât voi trăi - se poate arăta clar. Eu niciodată nu am lovit și nu voi lovi pe nimeni. Oricum e ultima oară când transcriu aceste idei aberante ale ei, ale lor, aici pe blogul meu. Idei greșite ale proștilor, care au mai fost de multe ori în ultimii 20 de ani. Probabil că vor continua cu aceleași idei sau unele similare, cu intenția de a mă omorî, cum au spus mereu. 1. Toate nebunele sunt ceva politic, spune unul cu agresivitate, aproape furios sau răstit, și asta ești și tu! (adică eu) - (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu am fost nebună, nu au de unde ști așa ceva și nu sunt ceva politic și nu am fost, în mod sigur. Nici alte nebune nu sunt așa ceva - pe cine știu ei nebună ca mine și totodată ceva politic? În spitalul de psihiatrie pacienții sunt ca ei și ca peste tot, apar ca find legați de diverse alte țări sau puteri politice și toți lovesc în mine la fel sau mă resping ca și în afară de spital. 2. Tu ești cel mai bun și nevinovat om din lume, dar nu ești suficient de deșteaptă, altfel ai fi fost acceptată. (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu sunt și nu am fost niciodată proastă/nebună/inacceptabilă și nu este vorba de respingere, ci de o crimă oribilă ce poate fi evitată. E ceva greșit și rău. 3. La început am crezut cu totul altceva și, când am înțeles adevărul, te distrusesem deja pe jumătate. (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu, nu sunt distrusă pe jumătate și încă pot să mă dezvolt, să cresc, să fac ceva bun etc. Nu e nevoie să fiu omorâtă - de 20 de ani au spus, chiar de la început, că sunt distrusă și de acea ei trebuie să mă distrugă și mai mult și să mă omoare și cu ideea asta au prins mulți proști și i-au aruncat asupra mea. e total greșit și nu au dreptate nici în acest sens. 4. Am crezut mereu că e vorba de un război și de fapt mereu a fost doar masacrarea unui geniu perfect bun și nevinovat. Prin urmare... 5. Apoi una din femei a aruncat din nou minciuni și răutate asupra mea, că ce sărăntoacă sunt, că e mizerie și preșuri rupte și vechi în holul meu, ce, vor ei să îi conducă așa o femeie?! că sunt ahtiată după bani și multe alte minciuni - deci din categooria vreți să vă conducă așa un căcat?! dar nu am fost niciodată căcat și sărăcia nu a fost din cauza inaptitudinii sau prostiei sau nebuniei mele. ”Noi nu putem accepta să fim conduși de o femeie care a fost izolată și masacrată întreaga viață. Tu nu poți fi acceptată fiindcă ai fost izolată tot timpul.” tot idei greșite... 6. La farmacie au intrat unii în mintea mea că eu am perfectă dreptate dar, pentru numele lui Dumnezeu!, sunt un om bolnav! Bine, zic eu, ce vrei de la mine? Insinuezi cumva că eu vreau încă să trăiesc și nu trebuie să vreau asta? Nu, zice ea, vreau să spun că să nu mai scrii adevărul despre tine, oamenii bolnavi nu au voie să scrie adevărul. ?!! Bolnavii sunt oameni f-ți de medici și de ceilalți oameni sănătoși simultan, spun ei. Foarte bine și ce aveți cu mine? Nu te vrem, spun ei mereu, noi nu vrem ca tu să trăiești. Au mințit despre tine de când erai copil. Și ce dacă? 7. Tu ai fost întotdeauna cea mai deșteaptă și ei cred că tu ai fost păcălită de celelalte - nu am fost păcălită deloc, am fost lovită brutal, fără vină și înhățată, cu drepturile luate și izolată și f-tă, adică torturată cu forța. Celelalte nici nu există, întotdeauna ai fost numai tu și mereu tu. ?!? 8. În engleză și în română, mereu aceeași idee: ”Poporul român e un popor de nebuni și tu nu poți să îi conduci.” Nu e adevărat, nu sunt nebuni, ci proști, și oricum toate popoarele sunt proști. Eu nu am inaptitudini și nu e vorba de nicio conducere, e vorba de viața unei femei inteligente - adică eu - care e lovită fără rost și apar disrupții. Un om normal, nu sunt prea sau prea puțin inteligentă, v-au păcălit că sunt geniu dar nu sunt ce trebuie să fie, și de aceea vreți să mor și loviți - toate aceste idei și altele similare sunt greșite. Am fost perfecțiunea. Există alți intelectuali care se specializează într-un domeniu sau altul și și știu anumite lucruri și îi conduc pe subalternii lor, adică le dau ordine, comenzi, indicații, porunci - atât șefii de restaurante, firme comerciale, fabrici, organizații diverse, chiar și administrație guvernamentală, armată etc. Eu nu am condus pe nimeni și e posibl că nu voi conduce nimic, dar sunt stăpână pe viața mea și pe gândirea mea (ca toți ceilalți, nimeni nu e perfect original, toți sunt influențați de alții) pe micuța mea creație și sunt om inteligent, și toți acești oameni, adică intelectualii, mai ales umaniștii, nu îi conduc pe alții, ci doar îi coordonează și îi influențează în virtutea faptului că ei cuprind și înțeleg, ordonează realitatea - atât societatea în linii mari, cât și natura - toți sunt așa și eu nu am fost deloc ceva rău sau nebună, poate că ați fost mințiți. Ei spun că filozofii sunt cei mai proști, dar e exact invers, filozofii adevărați sunt mereu cei mai deștepți - poate momentan e penurie în țară, nu știu - e logic că ei înțeleg totul, partea nu poate fi mai deșteaptă ca întregul, așa cum un șurub sau un rulment nu e mai deștept ca înteg mecanismul ce îl conține. Au apărut și roboți performanți, calculatoare și diverse alte minuni tehnologice și e logic că oamenii sunt integrați în mecanismele acestea cu toate mințile lor de indivizi, cu rostul mecanismelor neuropsihice individuale, căci suntem, cum am tot spus, ființe cu proprietați bioelectromagnetice, deci contăm și ca piese în diverse invenții și suntem și părți componente, iar cei care integrează și înțeleg diverse subsisteme sunt mai inteligenți și mai lucizi mereu decât piesele care le compun. Cel care creează un sistem e mai inteligent decât părțile care îl compun. Practic i-a apucat agitația fiindcă e perioada Paștelui și iar vor să mă omoare. Dar e greșit. Prin urmare, încă o dată hai sictir! deși e urât spus, adică un fel de du-te la dracu! pentru toate aceste idei greșite și inutile, pentru toate câte vor mai fi, pe care ei nu le aruncă asupra mea cu scopul de a mă informa ceva sau de a comunica cu mine, ci numai fiindcă vor să mă lovească și să mă omoare. 11.04.25 a venit la mine un individ care mi-a instalat noul computer - am luat minisistem și noul monitor widescreen, 16:9. L-am chemat pe același om care mai fusese la mine mai demult, înainte de pandemie parcă, de două ori. Mă miră această miniaturizare, în condițiile în care există încă sisteme mari, desktop tower pc, poate al meu e doar un fel de stație intermediară, pe circuit închis. Poate că tot ce văd pe ecran este monitorizat și bruiat și cenzurat de alții. Ceea ce m-a șocat a fost că individul, specialistul IT, era altul, nu cel pe care îl știam - l-am căutat pe telefonul lui personal. Avea o fetiță, cu care a fost la mine și i-am pregătit fetei o cutie de carioci pe care nu le folosisem și le cumpărasem din greșeală, cu un capăt cariocă și altul un fel de pensulă. Nu era el, în afară de cazul că s-a schimbat mult și avea totuși și barbă acum. Unul a spus, după ce el a plecat, că ei sunt din categoria curățitorilor și de aceea mi-a luat și calculatorul și monitorul vechi, ca să caute urme de arsenic sau alte otrăvuri și să le anihileze, findcă nimeni nu trebuie să afle ceea ce mi s-a făcut. Oricum idei despre curățitori erau încă de când eram în oraș și mă otrăveau mult și mă torturau cerebral venind de la început cu ideea că ei vor să mă curețe, să șteargă dovezile, să mă distrugă și să mușamalizeze, pentru ca oamenii să nu înțeleagă, iar eu clar omorâtă și izolată complet, deci nimeni nu vroia să fie adevărul și toți credeți și acum că trebuie să mor. Ca și cum nu aș fi om, ci ceva legat de politică - ce nu am fost niciodată, nicicum - care e folosit ca o vacă de muls ca să creadă proștii minciuni politice ale unora și ca să aibă ei energie neuropsihică, electricitate biologică pentru mass-media, inclusiv internet și influențarea oamenilor de la distanță. Și de fapt un om așa normal, bun, nevinovat, deștept... ce importanță are că m-au masacrat încontinuu 40 de ani? puteam fi totuși acceptată. Sunt om, nu obiect, poate nici măcar nu vedeți aceste postări ale mele. Nu știu dacă cineva citește ce notez eu pe facebook, fiindcă, deși sunt pacientă psihiatrică, e vorba de viața unui om și sunt oricum și lucruri de valoare, pe care e bine să le fructific sub numele meu, eu sunt cea care a scris totul, deși sunt izolată ca o vită în grajd de 40 de ani și unii practic au furat clar tot ce am fost și m-au și torturat, inutil, e greșit, nu sunt proprietatea nimănui. Am gândit mereu normal și corect, chiar dacă sunt total izolată, dar dvs. nu discutați niciodată nimic cu mine și nimeni nu a vorbit vreodată cu mine - poate că v-au mințit că am greșit ceva sau că sunt dăunătoare. Singura mea armă de autoapărare a fost scrisul și totuși nimeni nu mă vrea, cum spun unii, deși nimic nu e ficțiune, tot ce am scris e adevărul clar despre o crimă urâtă. De foarte mult timp am scris totul și totuși continuați să mă exploatați și să jucați teatru ca și cum aș fi altceva decât sunt. Continuați să trăiți pe spinarea mea (adică mințiți etc.) și unii continuă să reproducă ceeea ce gândeam eu bun, dar continuă și să lovească și să mă scuipe și să mă țină închisă și complet izolată. Mai am câteva lucruri doar de scris despre gândire și apoi nu voi mai scrie nimic, nici măcar eseuri despre alte subiecte, cum ar fi afectivitatea, etc. și în niciun caz nu voi mai reproduce ideile veninoase pe care unii le tot spun și le repetă peste mintea mea. 12.04.25 Azi, de dimineață, ca în orice zi, aceleași idei pentru care nu există decât hai sictir - ce naiba poți spune sau răspunde la asfel de idei? În aparență ei sunt fie proști că spun așa ceva, fie vor să pară proști, fie să îi păcălească pe alți proști despre mine și să lovească, cum ar fi ideea că ”tu încă nu ai înțeles totul” - ca și cum asta justifică să mă lovească de dimineață, în fiecare zi, să mă omoare practic, fiindcă mă consideră proastă și nebună și incapabilă, că nu am înțeles totul și ei, fiind proști, se cred ei mai deștepți și au impresia că eu nu am înțeles totul, deși nimeni nu a stat de vorbă cu mine și eu am înțeles totul de mult, dar ei poate cred ceva neadevărat și delirează și au impresia că eu mă înșel și ei nu, se cred mai deștpți ca mine, așa cum se cred proștii în general, și îi păcălesc pe alți proști că e justificat să mă lovească, fiindcă aș fi prea deșteaptă și totuși proastă (!) și asta îi înfurie, li se pare că eu am un loc nemeritat, forțat în societate, adică deasupra lor, și ei nu vor să accepte supremația mea fiindcă sunt proști și cred că aș fi eu proastă sau fiindcă au fost mințiți despre mine că sunt nebună sau altceva, sau fiindcă sunt monstruos de răi sau nebuni și eu am expus adevărul despre ei și ei vor să mor ca să nu înțeleagă cei buni și drepți - dacă ei există - acest adevăr. Au foarte multe idei absurde, ei niciodată nu comunică cu mine și nimeni altcineva, ei aruncă asupra mea aceste aberații cu care mă insultă și mă toacă zilnic, repetând adesea aceleași idei și niciodată nu au intenția să mă informeze sau să îmi dea raportul, așa cum poate cred alți proști, ei doar lovesc, se bagă cumva în mine, odată cu aceste idei la care nu caută și nu așteaptă răspuns. Doar agresivitate, chiar dacă aruncă proiectile cu adevărul despre mine sau despre ei, cu valoarea și caracteristicile mele, cu ura și răutatea lor, cu ce e drept și frumos etc. Am mai explicat asta de multe ori, nu mai spun nimic în viitor despre asta - sunt oameni foarte răi. Unii spuneau că ei au luat locul unora de mai demult, care aveau intenții bune.?? 13.04.25 Așadar, să continuu și probabil să termin ce mai aveam de scris despre gândire, am început la începutul acestei postări, pe 18.03.25 și abia azi termin, fiindcă am tot scris în paralel despre diverse alte neplăceri de moment ale vieții. Spuneam că sistemul e mai inteligent decât partea. Ei au spus și azi din nou că poporul crede și acum că eu sunt nebună și ceva politic, deși nu am înțeles că sunt ceva politic și că sunt nebună. Nu este adevărat. Se spunea și probabil încă se mai spune că nebunii sunt sensibili și susceptibili și că e bine să te porți blând cu ei, să îi menajezi, ceva de genul ”nu vorbi de funie în casa spânzuratului”. Că trebuie feriți de stresuri și oboseală și solicitări nervoase. Dar nimeni nu face așa. La fel se spune și despre proști sau popor în general (din orice țară) - să ai grijă să îi menajezi, căci ei devin repede agresivi dacă se simt trădați sau mințiți, că au orgoliul lor de proști etc. Și când eram copil spuneau, fără motive, că eram foarte sensibilă și în mod real nu mă menajau deloc, ci chiar mă loveau fără motiv, mă batjocoreau etc. Și nu eram sensibilă în sens rău, așa cum mințeau ei. După internarea psihiatrică au făcut mult mai rău și m-au batjocorit și lovit fără menajamente, zi de zi. Nu știu dacă alți pacienți psihiatrici sunt protejați, eu am fost tratată drept nebună fără menajamente și insultată, izolată, cu drepturile luate - se pare că și alți pacienți sunt tratați și mai brutal decât de obicei odată ce sunt internați și diagnosticați, în niciun caz nu sunt menajați, decât dacă sunt proști și nu înțeleg că ceilalți îi lovesc fără motiv și îi consideră nebuni, și nu le fac parte la nimic, deși ei nu sunt nebuni și se poartă ca și cum ei sunt proști și nu înțeleg ce se întâmplă în jurul lor. La fel au făcut cu bunica mea când era paralizată, ca și cum nu înțelegea ce se vorbea în jurul ei și faptul că ceilalți vroiau să îi grăbească moartea, la fel cum spun de mine de mai mulți ani. În general nebunii sunt tratați violent sau batjocoriți, ironizați dur, oricum nu sunt menajați sau respectați și acest lucru seamănă cu tratarea pacienților care nu pot vorbi sau sunt paralizați și e favorizată lipsa de respect de faptul că omul e avut la mână și orice ar spune e considerat nebun, poate fi internat forțat - ca un sclav - și nimeni nu îl întreabă nimic și nimeni nu este politicos față de el. Și toți joacă jocul că pacientul minte sau delirează sau nu are control asupra a ceea ce spune. De aceea oricine vrea își bate joc de acești pacienți mai ales, căci nu nici măcar drepturi și nimeni nu îi crede sau se spune în context medical că pacientul inventează și minte. Deci cei răi pot face tot ce vor să facă rău, căci nimeni nu îi ceartă și nebunii nu sunt doriți de nimeni, ba chiar nimeni nu crede că ei ar putea munci sau face ceva bine și fără erori, sunt considerați iresponsabili. Alteori există și consensul comunității, fiindcă li se pare normal să lovească mereu nebunul/nebuna - în cazul meu au venit mereu, zi de zi, noapte de noapte grupuri agresive în jurul locuinței mele, care efectiv râdeau și țipau vulgar ore în șir, în timp ce mie mi se făcea simultan rău trupește sau cerebral. (Unii spuneau că acei tineri huligani erau de obicei cei care mă torturau.??) Oricum stăpânii, intelectualii liberi, cei care nu au fost închiși la psihiatrie, sunt uneori pe dinafara realității, fiindcă au fost ținuți în puf și li se pare că pacienții psihiatrici mint sau delirează - dar oricine știe că adevărații stăpâni sunt numai cei care stăpânesc realitatea, adevărul, cei care au suficientă pătrundere intelectuală încât să înțeleagă partea de jos a societății, mizeria în care sunt ținuți forțat oamenii obidiți și oprimați, nevinovați, în acest mod, în timp ce dumnealor huzuresc la adăpost și inventează terapii diverse, adică tehnici sau medicații psihotrope care să distrugă și să ucidă pacienții (uneori doar să îi înregimenteze, să îi facă dependenți, cum sunt eu de pildă, dar asta nu e ceva foarte rău), teorii mincinoase, minciuni convenabile în care să își bată joc de cei care muncesc și suferă ca robi în locul lor, ca și cum ar fi nebuni cu adevărat sau vinovați de ceva rău, susținând minciuna celor puternici sau cu bani din societate sau din familia victimei. Cei lăsați în pace așadar de către proști nu reușesc mereu să îi domine cu adevărat, fiindcă fiind adesea mai slabi intelectual și psihic ca victimele lor, nu pot înțelege și integra realitatea precum așa-zișii nebuni, îi calcă în picioare și nu pot să li se substituie întrutotul, ba uneori chiar nu cred adevărul sau îl cred, dar fără folos, căci nu îl înțeleg. I-am contactat pe toți colegii mei din facultatea de psihologie pe care i-am găsit de aproape 20 de ani și pe toți profesorii, dar nu au vrut să mă accepte, deși le-am trimis linkul acestui blog de mai mulți ani - dar în sfârșit, poate că atunci nu înțeleseseră încă totul. 14.04.25 Continuu subiectul. Încă o dată voi nota ceva foarte important, am mai menționat acest subiect de câteva ori și am explicat tot ce am putut, inclusiv în sens abstract, filozofic. 15.04.25 Nu am mai putut scrie ieri, continuu azi. Probabil voi termina, căci acum e ora 3 jumătate. E adevărat că mi-e greu, dar voi reuși probabil. Am burta extrem de mare și mă apasă pe inimă rău. Am fost torturată sexual de la distanță mărunt timp îndelungat și azi, ceea ce a dus în mod vizibil la balonare și la senzație de presiune pe inimă și abia stau pe scaun la birou din cauza burții. Ei zic din nou că e vorba de o mamă de o monstruozitate incredibilă care mă f_te încontinuu și că eu am spus adevărul încontinuu de mică, dar nimeni nu crede (sau poate nimeni nu e interesat și crede că trebuie să mor sau mai degrabă lovesc și ceilalți, profitând de mine, cum zicea mama că va fi de când eram copil). Repet, nu am fost și nu sunt nebună și nu am provocat-o niciodată, nici când eram mică, și am fost un om bun și fără greșeală. După cum vedeți, poate fi adevărul că mama mă f-te aproape încontinuu, dar acum, cel puțin, ca și în alte dăți, i se alătură și aceștia care aruncă aceste vorbe - căci ei nu vorbesc cu mine și vorbesc aiurea și fără rost și starea mea se agravează fizic când ei vorbesc peste capul meu și probabil că mă lovesc, nu știu cum, probabil prin influența lor asupra altor oameni sau prin viața care este atașată inerent psihicului lor, dar se pare că ei lovesc intenționat în mine. Scriam deunăzi despre modul în care sunt tratați nebunii, în timp ce, paradoxal, se spune că trebuie să fie menajați sau se mimează faptul că ar fi menajați. Uni spun că aceste lucruri se referă numai la mine, că alți nebuni nu sunt tratați așa rău și ipocrit. Nu e chiar așa, am văzut și eu astfel de lucruri asupra altora, dar e drept, numai de câteva ori, de exemplu cazul soțului profesoarei mele de română din gimnaziu, despre care am povestit. E drept însă că astfel de cazuri sunt extrem de rare, că oricum nebunii intelectuali sunt foarte rari, mai degrabă artiști și că probabil, în marea majoritate a cazurilor, ei suferă de mii de ori mai puțin decât am suferit eu și sunt de mii de ori mai proști și par puțin nebuni de-adevăratelea. De aceea, ei, dacă există, nu m-ar putea înțelege, ei sunt ca niște copii și au probleme așa minore și așa puțină suferință comparativ cu mine, încât te întrebi cât de proști au putut fi ca să se creadă nebuni sau să fie tratați drept nebuni. Sau astfel unii cred că eu mint sau că exagerez ceea ce s-a întâmplat. Există, da, există și oameni proști care sunt tratați drept nebuni și poate că aceștia sunt sursa stereotipurilor (imagini și idei, prejudecăți comune membrilor unor grupuri sociale) despre nebuni. Lor li se potrivesc într-o oarecare măsură imaginile, clișeele despre nebuni, fiindcă, fiind proști sunt devastați de modul în care sunt tratați și nu înțeleg nimic și nu pot să se controleze pe ei înșiși - nici eu nu am înțeles mult timp, fiindcă eram tânără, dar, fiind inteligență, la maturitate m-am dezvoltat și am înțeles totul treptat. Oricum e vorba de indivizi, nu de clase sau categorii de indivizi și e logic că asta e și mai vizibil dacă omul închis la spital e foarte deștept, cum am fost eu. Revin la ideile legate de gândire. Un lucru important e că orice om inteligent - și eu am fost așa, numai că nu sunt recunoscută ca om liber - este un sistem ca un microcosmos și este în relații bioelectromagnetice și de semnificație cu restul microcosmosurilor, este parte integrantă și integratoare din specia umană și implicit din întreaga biosferă și planetă. Am expus deja toate motivele pentru care am scris totul despre mine - și adevărul este că orice om inteligent ar fi scris totul în ciuda dificultăților și a riscurilor pentru sine, nu de dragul propriei vieți, oricât ar fi fost de nedreptățit, ci din cauza încercării disperate poate de a salva diverse vieți omenești și de a evita răul. Nu de mult unii spuneau că Luca a murit din cauza mea. Luca a fost copilul Irinei de la Constanța, medic endocrinolog, care a fost alături de ea în mașină în Ajunul Crăciunului 2020, când a avut acel tragic accident. Poate dacă aș fi reușit să scriu mai complet, mai clar totul, dacă nu aș fi fost masacrată așa rău zi de zi, atunci ei nu ar fi murit. Nu știu dacă și copilul a murit cu ea atunci. Voi explica mai clar imediat de ce. Mai întâi adaug iar ceva de la sine înțeles. Ei spun că ei sunt medici și nu au motive să citească așa ceva, memoriile unei nebune, (De ce nu?), fiindcă ei trebuie să asculte de niște reguli ierarhice, de niște sus-puși care le indică cum și ce să facă, cum să pro-cedeze. Eu pentru ei nu exist ca om, fiindcă sunt considerată pacientă. Ei se relaționează cu mine inuman, ca cu un dușman, rece, robotic, cu atât mai mult fiind eu alocată la psihiatrie. Toți pacienții sunt f-ți de medici (și de alți oameni), spune unul, iar pacienții psihiatrici sunt cei mai nenorociți și nici măcar ceilalți pacienți nu îi recunosc ca oameni, nici ceilalți pacienți psihiatrici. Medicii au un fel de organizare ierarhică de tip militar (îmi amintesc de meditatorul medic care m-a sedus la 17 ani care pleda încă din 88 pentru constituirea medicinei militare, mai ales pentru studenții mai săraci) și ascultă de superiorii lor și birocrația lor. Psihologii la fel și cei clinicieni se relaționează și cu psihiatrii - am văzut și cum e organizat și Colegiul Psihologilor, unde existau și foști colegi ai mei. Atât aparatul medical, cât și psihologii nu îi tratează drept oameni și nu îi respectă pe pacienții lor, ei sunt doar obiecte sau sclavi fără drepturi și nu au nici dreptul la cuvânt. Eu am pățit la fel și acești domni și doamne nu au vorbit măcar cu mine și au făcut ceea ce li s-a ordonat probabil (deși nu a fost război și am fost mereu persoană civilă) sau au aplicat asupra mea tehnici prestabilite - ei spun că lor li se ordonă să nu citească ce am scris eu - oare? - dar oricum ei m-au izolat și mi-au luat drepturile în mod clar și eu nu aveam de unde să găsesc nici măcar un om cu care să am o relație întreaga viață, oricât de sumară, în afară de mama, care era monstruoasă de când eram mică. Spuneam despre Luca. În afară de faptul că am văzut mașina grav avariată a vecinului meu Alexandru, care a avut cu 2 săptămâni înainte un grav accident, mai era aici lângă mine o stradă numită Lucaci, pe indicatorul căreia cineva mâzgălise astfel încât se vedea Luca și nu se mai vedea Lucaci. Iar la doi pași de mine locuiește un vecin pe nume Luca, sau oricum Luca acesta din Voluntari era prietenul sau una din rarele cunoștințe ale tatălui meu vitreg, despre care știa și mama și mi se spusese și mie. Eu deja știam că fiecare om este un conglomerat de diverse cuvinte și diverse substanțe - spirit și materie ca toți ceilalți și înțelesesem singură cum e organizat sistemul ca întreg și rostul intelectualilor printre ceilalți. Nu a fost nimic rău din cauza mea, niciodată, și, spre deosebire de alții, am fost numai binele și nu am greșit nimic. Dar răul s-a întâmplat fiindcă eram lovită și ei nu au vrut niciodată să se oprească, deși știau că eram un om de valoare și bun. Mereu și mereu au ideea că trebuie neapărat să mă distrugă, fiindcă sunt nebună și nu cumva să fie oamenii sub stăpânirea mea. Mereu au avut ideea distrugerii și degradării mele intelectuale, ca să fie alții deasupra mea. Sau terminării și aranjării mele, aceeași idee. Dar nu am fost niciodată nebună sau ceva negativ și evident nu am mințit niciodată - deci a fost mereu persecuție și crimă, cum au spus unii de mult timp. Gândirea mea și afectivitatea mea au fost perfecte și nu am fost prea sensibilă și nimic nu a fost morbid, psihopatologic, în viața mea. Nu aveți cum găsi nimic, citiți totul cu atenție, notați deoparte ce nu ați înțeles și pe parcurs veți pricepe totul, cum v-am mai sfătuit. Din păcate sunt lovită foarte puternic acum în inimă și nu doar - m-au cam lovit toată ziua, mâine voi termina sigur de data asta, încep de dimineață devreme, imediat ce mă scol - vă asigur că odată ce termin va fi totul clar pentru dvs. despre gândire și eventual și despre afectivitate (despre aceasta nu voi scrie explicit nimic), am vrut azi dar nu am avut cum. Acum simt că nu prea am oxigen. APOI NU MAI SCRIU NIMIC. În plus, am fost și otrăvită oribil zilele acestea, azi am avut scaun de trei ori, cu miros înfiorător și sunt extrem, extrem de balonată și acum. Simt că plesnește pielea pe burta mea. Extrem de puternic edemul, niciodată nu am avut pielea brațelor așa de umflată și nici degetele nu s-au dezumflat azi. Vă reamintesc că nu am greșit nimic nimic toată viața și că așa-zis decizia lor de a mă omorî e greșită. Vreau de mai multe zile să termin și mereu a fost ceva prin care m-au împiedicat, iar azi, când chair aș fi terminat de scris totul în mod sigur, m-au otrăvit. Așa au făcut toată viața mea, furând și distrugând totul, deși am fost puritatea absolută. Ideea lor de mușamalizare a cazului meu, adică de omorâre a mea este greșită. Ei spun din nou în română și în engleză că au hotărât mai demult să mă omoare și e prea târziu să fiu acceptată, că ei nu pot recunoaște adevărul etc. cum au zis mereu. Mereu au făcut același circ, cum am mai explicat, dar chiar și când voi ieși complet din nou de pe internet și nu voi mai scrie nici să mă roage, ei probabil tot vor lovi și vor otrăvi. Am avut impresia că mi-a fost otrăvită apa, nu știu sigur ce a fost. De asemenea, timp de vreo săptămână, am avut pielea degetelor și mâinilor foarte aspră, solzoasă și descuamată, ceea ce nu am mai pățit niciodată (și acum se mai simte, deși am folosit cremă și pe față și pe mâini) și la fel și pielea obrajilor mi s-a asprit pronunțat și asta nu mi s-a întâmplat toată viața, probabil că unii au otrăvit apa de pe țeavă - căci în alte zone ale pielii nu e așa, doar în cele care folosesc apa de la chiuvetă mai mult și totodată mă dor toți dinții, mai ales de jos, de vreo trei zile, chiar mai mult, oribil (ei zic că tot din cauza otrăvii) și mă dor și ochii așa încât nici în cameră nu mai văd bine. Umghiile se rup în carne deși nu le rod și pielița lor de asemenea. Au început din nou că absolut toată lumea vrea să mor și de aceea sunt otrăvită, cum au zis de vreo 20 de ani. Și atunci era greșit și acum - mereu a fost așa,mă rog iar lui Dumnezeu să îi ajute pe oameni să vadă adevărul despre mine, nu minciuna. Știu, m-am rugat de mult, dar nu a fost așa - fie ce o vrea El. Poate El vrea să mor, poate așa e bine - eu cred că nu, dar El știe mai bine. Mai lăsați-mă să mai scriu doar ce mai aveam, au lovit mereu să nu mă lase, dar voi termina totuși, acum sunt prea umflată. A intrat iar una din femeile monstru cu repetarea acelorași idei ca să îi arunce pe nebuni asupra mea și să creadă proștii că eu sunt nebună, deși nu am fost niciodată - nu am fost sursa niciunei idei delirante și nu am crezut, ca orice om normal și deștept, niciuna. De exemplu că ”Europa” le cere să mă omoare și să arunce răul tot asupra mea, așa cum au făcut mereu etc. Încontinuu scuipă toți idei urâte, inclusiv că ea moare și multe altele, pentru ca proștii să creadă că eu sunt ea și multe idei chipurile mărturisite de mine în ceasul morții etc. etc. Nu mai repet, am scris și explicat absolut totul pe acest blog din 2013 încoace. Mai lăsați-mă să mai scriu doar ce mai aveam, au lovit mereu să nu mă lase, dar voi termina totuși, acum sunt prea umflată. Și continuă să îmi fie sete.