de Sfântul Ioan

cel ce m-a botezat a murit bătrân, un cârcel de viță care rodea boabe cu pieliță groasă se întinsese pe stinghia pridvorului mai mult ca de obicei între pupilele din ochii noștri era un fir de lumină tare pe care nimeni nu l-a rupt deși nu ne cunoșteam unul pe altul când bate vântul să rupă crengile când se usucă nucii amândoi atingem aceeași icoană ca niște orbi cu gene ce palpită