Suferință
Mai scriu doar o dată, ultima oară - fiindcă se pare că mă vor omorî sigur - e greșit acest lucru, aș fi scris totul și despre altă femeie pentru a îi salva viața. Nu aud voci - doar gândurile unora. Ei spun că mă omoară toți oamenii laolaltă fiindcă au mințit despre mine. Vă asigur că am fost perfecțiunea, și un om pur și inteligent, fără pată de fapt - meritam să îmi lăsați viața. Unii spun că încă nu am intrat în comă - am luat ce e drept 7 pastile în loc de două, dar nu poți intra în comă sau muri de la șapte. Jur că iubesc viața, poate v-au păcălit că sunt depresivă sau sinugiașă etc. M-am acomodat și cu izolarea etc.
5.0.23
M-am tezit iar cu durere coccis și șolduri și coapse până la genunchi, dar, deocamdată, e suportabil, nu e ca pe 7 mai 2023, dar mă simt mult mai rău ca ieri și mă mai doare chiar și capul - ei spun că eu sunt cea mai deșteaptă femeie (?!!) și totuși oamenii mă omoară, crezând că aș fi ceva rău. Eu am scris toate acestea fiindcă oricum aș fi scris și despre alții - despre mine nu are cine scrie - eu nu sunt de acord cu minciuna și răul asupra oamenilor nevinovați și inteligenți și buni etc. Precis am făcut parte din aceste categorii, chiar dacă nu am fost cea mai deșteaptă, cum spun unii. Sete înfiorătoare care nu trece cu apă, ca acum o lună, senzații neplăcute sexual și durere puternică în bont.
6.06.23
Au început din nou torturile cerebrale - ei spun că mama mă omoară, dar lumea toată e furioasă pe mine, deși eu nu am greșit nimic.?? Acum iar au început cu tehnica lor veche de distrugere și tortură - mă atacă sexual și apoi cu dureri de cap monstruoase. Ei spun că eu nu pot înțelege, dar întreaga lume, inclusiv alte popoare, crede răul despre mine și de aceea ei vor să mă distrugă/omoare, deși nu există motiv real.?! Vă las în dar cinci desene ale mele cu mouse-ul, pe lângă cele patru din postarea precedentă - schițe colorate care revelează felul meu de a fi. 9.06.23 De două-trei zile sete înfiorătoare în timpul somnului - de mult nu a mai fost așa - mi-e sete numai în somn și mă trezesc și beau de vreo 4-5 ori și nu trece cu apă - am băut 2 litri noaptea trecută de exemplu. Nu știu dacă e diabet, cancer sau doar otravă. În trecut am mai pățit așa de vreo 3-4 ori de când stau aici, poate a fost otravă în apă, fiindcă în oraș mă otrăveau sigur - mi-a trecut mergând să cumpăr apă din oraș, dar acum nu mai pot merge, fiindcă iar au izbucnit durerile pelvine și mă mișc greu și cu durere. Toată lumea știe ce apă beau și de unde o cumpăr. Ei mereu spun că lumea are ceva cu mine și m-a condamnat la moarte deși nu am greșit nimic, iar medicii s-au purtat urât cu mine, cum am mai povestit. Edeme cvasipermanente ale mâinilor, brațelor, gleznei și picioarelor. Dureri de cap și amețeli bruște, fierbințeală bruscă, adesea fugace, a feței și părții superioare a corpului. Cred că și luna trecută, când a început durerea monstruoasă, am avut sete groaznică, îmi aduc aminte, am și notat undeva - deci poate fi otravă din apă, cum părea și atunci... nu știu - oricum în engleză au început iar cu ideea că mă omoară unii oameni răi și cruzi, cum spun și în română - păcat, am fost nu doar nevinovăția absolută, ci și un om de valoare, dar ei nu au cum să realizeze aceasta, fiindcă sunt izolată din 84... Îmi cer iertare că mă plâng, mai ales fiindcă sunt torturată din 1984. Ei spun din nou că unii oameni au îndobitocit întreaga lume cu scopul de a mă omorî. Ei spun că, deși nu știe nimic despre mine, poporul nu mă vrea (??) și de aceea ei mă omoară. Cum adică nu mă vrea, și din ce cauză? Nu cred că au dreptate - dacă un om nu e plăcut sau vrut, nu trebuie omorât. Și nici torturat încontinuu, cum au făcut cu mine. Pentru a nu știu câta sută oară ei spun că toți oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt.??! Ei spun că unii i-au păcălit pe oameni că eu aș fi fost în tinerețe vulgară, frivolă, ușuratică (?!) și că, dacă nu ar fi existat acel nefast meditator în viața mea, aș fi ajuns ușor în brațele oricui - pot încă dovedi că a fost invers și mai mult decât sigur nu aș fi ajuns în brațele nimănui - așa eram eu, total lipsită de scopuri sau tendințe sexuale, ce e drept fără nicio cunoștință despre sexualitate și opunându-mă totuși categoric concubinajului eventual în viața mea. Aproape toate interesele mele au fost, întreaga viață de natură abstract-intelectuală, în afară de bucuria senină în fața frumuseții naturii și încă vreo două-trei lucruri. Ei spun iar că eu sunt un zeu/geniu (!??) rău, prost și nebun și astfel ei au dreptul să mă distrugă/omoare - deși e invers, iar cei care au înțeles adevărul preferă să moară decât să recunoască adevărul.?? Noaptea, la ora 24, au început iar torturi groaznice în tot corpul, dar mai ales cerebral. Ei spun că eu am fost la fel de când eram mică, dar proștii cred că eu aș fi devenit ceva (?) datorită drumului meu de martir și vieții chinuite duse atâția ani. Din nou ideea lor ca sinteză - că întreaga lume a înnebunit și că nimeni nu crede adevărul, de aceea mă omoară. Ei spun că eu nu am înțeles încă faptul că nu am nicio șansă să scap sau să nu fiu omorâtă, inclusiv prin izolare, fiindcă ”toți” (?) au mințit despre mine - într-adevăr nu am cum să știu așa ceva, nu e vorba de înțeles, poate din această cauză am fost împinsă și la scrierea curată a întregului adevăr despre mine - și că asigur că nu e egolatrie, chiar am fost perfecțiunea, a trebuit să spun și acest lucru, la fel cum aș fi spus obiectiv și despre o altă persoană în situația mea. Ciudat că minciunile lor au prins, dat fiind faptul că am fost cu adevărat izolată și torturată din 84. Ei au spus adesea că nimeni nu poate crede adevărul și fiindcă am fost total nevinovată și un om foarte inteligent și bun (descrierea lor) și totodată mi s-a făcut enorm de mult rău fără să greșesc nimic - poate că totuși a fost doar greșeala altora și o pot îndrepta, încă sunt vie - dacă nu e greșeală devine din păcate crimă cu premeditare. Unii întreabă sau mai degrabă se miră peste mintea mea dacă atunci, lângă Poliție în București, a fost viol asupra mea - da, am povestit acel lucru - un fel de viol, poate mai puțin grav - acel individ m-a păcălit (am povestit cum) să intru în camera lui- eram sub efectul puternic al medicamentelor psihiatrice - o odaie mică; a încuiat apoi cu cheia și m-a dezbrăcat brusc și s-a dezbrăcat și era prima oară când vedeam o erecție la un bărbat și folosea limbaj vulgar - m-am îngrozit și i-am spus să mă lase în pace, că mă tem să rămân gravidă și atunci m-a penetrat anal și apoi am plecat de acolo odată cu el, în direcții opuse. I-am povestit acest fapt lui A.I., cel cu care s-a petrecut actul sexual oral (una din cele 2-3 greșeli aparente ale mele, dar în realitate o greșeală mică, situată în timp departe, acum peste 30 de ani, timp în care am fost torturată și izolată mereu, tot fără greșeli), și el a spus, spre marea mea mirare, că puteam să îl denunț pe cel de lângă Poliție pentru viol, ceea ce mi se părea iluzoriu, dată fiind condiția mea de pacient psihiatric, pe care nimeni nu îl respectă și nu îl crede sau nu îl ia în serios, dat fiind și faptul că eu nu am mințit niciodată și toți au jucat teatru sau chiar au crezut că eu delirez sau mint. Acel individ, adică A.I., nu a vorbit cu mine decât 2-3 lucruri, printre care și despre tratamentul meu psihiatric, în rest nu am avut vreo relație cu el, nimic sexual și nici nu m-am gândit la el niciodată, în afară de momentele în care am scris pe acest blog adevărul. Nici la cel care m-a violat nu m-am gândit deloc. Ei spun că oamenii violați și cei închiși la psihiatrie sunt respinși de societate din același motiv. Nu știu sigur dacă așa este - probabil că ei se gândesc la vina colectivă - dar unii spun că victimele par a fi impure, și eu nu cred că asta e. Îmi pare rău că, în orice caz, nu a contat pentru nimeni inteligența mea sau diverse calități sufletești sau trăsături de caracter foarte bune. Nu am povestit nimănui (oricum nu aveam cui) și abia după aproape 30 de ani din 1984 am început să scriu tot adevărul despre mine public - oricum altfel mă omorau în mod sigur, poate e mai bine că am făcut așa, numai așa am avut o slabă șansă de a fi acceptată, sau măcar să rămân în viață, dar nu a fost să fie. Eu am scris absolut totul de când eram copil și nu aveam cum să ghicesc, fiind monstruos torturată și otrăvită și izolată din 1984, ce să fi trecut sub tăcere și ce să fi povestit clar. Ei spun că pe mine nu m-a sprijinit nimeni niciodată, dar proștii așa cred.(??) Unii recunosc că e un fenomen ciudat cum, deși eu am fost mereu izolată, foarte săracă și evident torturată, ei totuși i-au păcălit pe toți, încât cei mai mulți mă omoară crezând altceva decât realitatea. Ei spun că în esență toți vor să mor pentru a apăra iluziile nenecesare ale unor proști. ?? Ei spun din nou că eu nu am spus decât adevărul, dar trebuie să înțeleg că oamenilor li s-au spus numai minciuni și de aceea mă omoară - dar atunci e simplu, să fie adevărul. De fapt am terminat de mult de scris tot adevărul și, cel puțin despre mine, adevărul e într-adevăr frumos și bun și putea fi dovedit, de ce vor ei răul și minciuna? Mi se pare greșit și stupid, cu adevărat greșit. O idee pe care cred că nu am mai scris-o e că unii insistă că eu am fost persecutată și distrusă încontinuu fiindcă eram ”spiritul” României.??! Este total aberant, nu mai explic. Cine să vrea să înlocuiască un om inteligent cu altul/alții atât de proști încât îi vor moartea?! Cum adică spiritul - unicul spirit!? Ei zic că sunt cea mai inteligentă ?!! Alții spun că e doar o tragedie a erorilor. Fiind un om inteligent și bun, evident normal în ciuda faptului că familia mințea de când eram copil, nimeni, nici din alte țări, nu avea cum să aibă interesul să mă omoare - și totuși sunt omorâtă. A fost absolut evident întreaga mea viață că nu amavut deloc legătură cu politica. Ei continuă să repete că oamenii toți cred minciuni fiindcă așa au fost mințiți despre mine, de foarte multe ori.?? Ei spun din nou că singurul motiv pentru care sunt omorâtă este stupida, nebuneasca, abominabila mândrie a proștilor ???!! E foarte ciudată această idee pentru mine. Eu am fost cu adevărat un om modest și nu am disprețuit niciodată proștii, chiar i-am respectat, i-am iubit și i-am înțeles adesea. E cât se poate de normal și nu e o rușine că unii sunt mai proști și alții mai inteligenți. E cât se poate de normal că ei nu aveau cum să știe nimic despre mine. În plus, eu chiar am fost binele mereu, e total aberant faptul că mă omoară. E adevărat că m-am născut poate mai inteligentă, dar am și muncit mult, cât a fost posibil, intelectual. Nu am jignit niciodată pe nimeni și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei despre mine – unii continuă să spună că oamenii toți cred minciuni despre mine...





Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 2.043
- Citire
- 11 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Suferință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/jurnal/14171075/suferintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
