Dor de primăvară

voi dobândi eventual imunitate psihică în această primăvară, durerea care mă lovește e aceeași care crestează și moșește rădăcinile și momește florile să se deschidă se trece floarea de cireș, înmugurește bradul simt pumni de copil care îmi bat în piept norii plutesc ca niște citadele din albuș și soarele mi se uită după tâmple aștept să dau oricui om binețe să-mi las sufletul să primească la fereastră împărtășania abia dacă mi s-au împlinit câteva vise abia am terminat de răsfoit atlase și enciclopedii, dar mai este până când voi fi femeie cu totul clopotele vestesc că e timpul pentru toți pomii să-i alăpteze muma pământului să miroasă frumos rana lor nouă, și apa de aur care coboară din munți printre mori să fie iubită de soare