sare grunjoasă

jupoaie omul de viu. amintirile. clopotul galben al unei flori, clopotul din deal, la biserică. șuierul coasei prin iarbă. sudoarea strânsă în palmă și în plica dinăuntrul coatelor. pe frunte. mirosul de bivol când dă din copită și varsă cupa cu lapte. zdruncinată până la os, ca de alarma unui tren prin ceața caldă. las traista de pe umăr, șed pe un podmol lângă râu. peste mine se lasă umbra unei sălcii, cad primii stropi dintr-o ploaie, e seară. lunca freamătă de țânțari și fluturi întârziați. dacă nu iei seamă te orbesc. deasupra mea închipuiesc un cuib ce nu există, stelele stau ca zahărul pisat. închid ochii și văd rândunele săgetând smoala cerului. aș dansa de durere. trebuie să o lovesc. aș dansa până mi-e somn și mă las jos cu capul pe un polog de otavă. și aștept, nu știu nici eu ce aștept. cu toții semănăm atunci când visăm despre foste iubiri, despre mrejile tinereții. inima ni se face mică, rotundă ca o portocală, drept în miezul soarelui. împlântată.