Îngerul

eu așa mă născusem cu mintea aeriană și ușoară, dezrădăcinată departe de lumea oamenilor... puteam zbura nu erau chingi și odgoane și lanțuri nici verbe care se conjugă doar la plural eram mică și singură nu mă gândeam la nimic eram așa de curată încât nu se aflau alți oameni care să fie la fel să se miște ca mine să vadă ca mine încă nu aveam în minte mirosul și culoarea lucrurilor nimeni nu mă învăța să trăiesc să privesc și să ascult ceea ce simt toți ceilalți nu era nimic frumos sau urât nimic bun sau rău a durat câțiva ani până când m-au obișnuit cu rostul lumii arhitecții, ca să stau drept în picioare medicii, ca să mă lupt cu microbii preoții, ca să mă lupt cu mine însămi toți ceilalți oameni, care fără mine și-ar fi ținut capul plecat dacă zburam