Expertiză

am deschis atlasul de anatomie priveam cu atenție imaginea schematică a împricinatului în diferite secțiuni și perspective creierul omenesc acuzat, blamat, bârfit, neînțeles, ori chiar iubit, respectat, lăudat în diferite medii, căci mare este dumnezeu ce l-a creat, uite ce aspect ciudat are săracul, îmi spuneam, planșele rorschach sunt nimic pe lângă aceste volute pete peste pete, culori și forme poate că el ar fi mai bine comentat de psihologi fără favoriți sau ochelari cât de ciudat este el, mai ceva decât fluturii de noapte, cât de înspăimântător și bine evoluat ca să ne sperie, pe lângă păianjeni sau alte creaturi veninoase el, mărul discordiei, sursa odei bucuriei, locul de naștere al inovațiilor și invențiilor care ne depărtează de natură încât fără el am fi poate roboți perfecți mecanisme care nu poluează mediul el, cel în care mici modificări ale chimiei, ale fizicii domniei sale, sunt pentru alții diferite dorințe, vise, idealuri și mai ales sentimente și patimi el, pentru care diferite dorințe și vise ale altora sunt în el mici modificări biochimice până și în piatra prețioasă și în piatra filosofală tot el incizează, tot el sapă și tocmai acum când am privilegiul să îl privesc cineva îi calcă pe fibre și nuclei pe plexuri fără complexe, pe septul pelucid în mod lucid cineva tocmai a vrut să intre în ventriculi și alte anticamere fără să se anunțe, fără politețe și moravuri bune iar el tace, mereu aflat în boxa acuzării, mereu fără suliță și chivără, păcălit mai rău ca don quixote, murind și dus de gânduri ca pe un scut