metapsihică

Nu cred că am înțeles cum apare culoarea sau câte și ce fel de rotiri și izbiri în mii de cristaline ape omenești sau în prisma gigantică a apelor cerului preschimbă lumina în culori. Și da, ce e lumina? Pesemne că focul din noi înșine...flăcărui și scântei...vai, Helios!,vai, zei!

totuși merg mai departe
mă ascund de priviri indiscrete
nimeni nu mă vede
și totuși cred că îi văd pe toți și ei pe mine
această clipă e a noastră pretutindeni
suntem contemporani
eu aici văd albul și verdele și minunea florilor
și ele sunt setoase de soare să se vadă în lume
dar acolo în acel prun care explodează gingaș mai este ceva
dincolo de ziua mea frumoasă
de ochii mei frumoși din care răsare peticul meu de soare
lângă peticele voastre
cârpim lumea cu măiestrie și cu acele ceasului
cu trupul ceasului nostru astro-logic
e ceva ce nu pot ocoli fiind evident
că acolo e și prietenul meu și ceilalți prieteni ai lui
și apoi prietenii prietenilor lui
parcă îl văd pe domnul Newton fizicianul
care ne explica culoarea
ori poate pe un om Newton încă viu sub acest nume
în grădina lui din Anglia in medias res
findcă și el vede azi lumea odată cu mine
și astfel cu toții zugrăvim cerul și pământul
neintenționat ca într-o rețea socială
și cerșim culoare și frumusețe
în mod altruist doar ca să putem dărui
stăm și privim cu toții locuri diferite
imagini ca într-o tapiserie a lumii la care toți lucrăm
și fără ceilalți plaja e goală de nisip și marea de apă
și noi incolori și diformi

dar cine oare este, dacă este cineva,
cel pentru care noi suntem desktopul lumii?