Impecabil

această femeie spală rufele le usucă și apoi le împăturește frumos atât de frumos încât parcă sunt la magazin atât de repede de parcă e un geniu al îndoirii rufelor femeie asta e cămașa mea pe care o port doar de o zi lasă că oricum spăl și e mai bine să miroasă frumos femeie asta este cămașa mea albă și nu are nicio pată niciun fir de praf lasă că o spăl repede să poți merge la biserică nu se știe de ce femeia continuă să spele fie că este vară sau iarnă fie că este sărbătoare sau zi lucrătoare femeie nu te mai obosi atâta dar ea continuă să spele de cinci ori pe săptămână rufă cu rufă, cârpă cu cârpă, albe sau colorate lasă spune femeia rufele sunt ca niște urme nu numai de murdărie ele au mirosul fericirii sau necazului mirosul banilor sau sărăciei mirosul plictiselii dacă nu le spăl ele îmi aduc aminte de ziua de ieri dacă nu le spăl calc de două ori în același loc lasă să fie ca neaua să nu mai știm ce am făcut unde am fost și ce ne-a lovit sau ne-a bucurat să nu mai repetăm aceleași greșeli să nu mai simțim să nu mai gândim ca mai demult să fie viața nouă și proaspătă tot timpul să nu vină la noi aceeași apă, același aer să nu adormim de tot sau să murim înainte de vreme ca melcii în cochilie