versuri

mi-am dorit verandă când eram copil, eu nu am călătorit nici ca globetrotter prin bucurești, nici ca arheolog al diferitelor cartiere din diferite evuri parcă, într-un oraș crescut ca o ciupercă pe principiul serelor comunicante – exhaustiv și purtător de grijă de la sine al ecosistemelor și sociosistemelor care cresc și descresc și se susțin unele pe altele eu nu aveam verandă, dar bunica mea, care înghețase în seră în vremea interbelică m-a dus în vizită la un văr care avea un balcon închis și o soție verona, ce amintește de verona italiană, de filmul veronica se întoarce față –verso - epoca revoluțiilor sfârșitului de mileniu a adus izul interbelicului în nările flămânde ale populației și spiritul versatil al piețelor de larg consum, căci bunica spusese că nu trebuie să uit două lucruri – că istoria se repetă și că pământul e rotund – poate ambele teorii false, spune azi scepticul ce sunt politicieni veroși, mallul veranda, versiunea aniversară a istoriei, saltul brutal în lumea mileniului trei, verbalizarea excesivă, versetele satanice, veridicitatea scăzută a știrilor tv, nevrozele din jurul indicațiilor ortografice și ortoepice vernaculare, toxicitatea culorii vermillon de odinioară și ave verum pentru că pământul poate e aproape rotund, dar numai cartografii bătrâni știu