Pagină albă

unii oameni scriu povești frumoase despre salvarea prințeselor și fetelor întemnițate despre ochii pruncilor și frământatul pâinii despre violete și gențiane și dansul lebedelor adesea mă întorc cu privirea spre tinerețe și toate minunile pe care le-aș fi scris atunci atâtea povești încât aș fi avut nevoie de o carte magică care să se șteargă și să se scrie în fiece clipă dedesubtul lucrurilor erau mereu alte lucruri dar niciodată nu încercam să le dau de gol cele ascunse trebuiau să rămână așa prinse în nori sau încleștate sub pământ dar acum văd că toate acelea sunt deșarte toate plăcerile și bucuriile și momentele sublime nu sunt decât trenuri de marfă ruginite care trec dincolo de barieră fluierând asemenea e și orice suferință, orice noapte orice durere sau dezamăgire, orice lucru urât tot lipsite de noimă și la fel de goale și ele precum un zâmbet de conveniență sau o lacrimă falsă trece timpul meu și înțelesul lumii e prea clar prea limpede ca să mai am ceva de spus certitudinile dor, adevărurile sunt precum gheața și nu este nimeni să mă lege la ochi frumusețea este doar o iluzie subiectivă pentru care nu mai există oameni mai bătrâni ca mine ca să o pot dărui lor