Rugă

mă aplec în genunchi în fața voastră, robi ai lui Dumnezeu Adam și Eva, oameni născuți vii, oameni puri și simpli oameni încă legați de placenta minciunilor și convențiilor și pactelor cu alți oameni, oameni liberi... în fața voastră copii, și maturi și invalizi a celor fără susținere și a celor care susțin piramide de oameni a celor care se joacă, pozează, visează, iubesc... și mă rog vouă și dumnezeilor voștri, și îngerilor voștri păzitori călăilor și temnicerilor cârciumarilor și bucătarilor, medicilor și profesorilor înțelepților... vouă mă aplec și mă rog răspundeți-mi răspundeți-mi chiar dacă tac chiar dacă nu vă privesc nu vă înjur, nu vă laud, răspundeți-mi cu vorbă la vorbă cu tăcere la tăcere... atingeți-mi măcar umbra dar nu desenați în nisip chipul meu nu mai gândiți despre mine din depărtare căci sunt aici ca un leagăn fără prunc ca un pom fără păsări ca un om