cărți

în oraș e cald, se dilată porțile și zăvoarele, plopii se sprijină pe umbrele lor, care se sprijină pe siluetele bătrânilor cu zâmbetul fals al celor cu inima slabă, zâmbetul acela dulce și întins ca o peltea, de parcă ar invita clienții unei cafenele turcești înăuntru. în camera mea miroase a cărți vechi, literele învălmășite iau aer și lumină proaspătă pe cotor și pe șnituri, letrinele par a fi cavaleri teutoni mă gândesc la cotoroanțe și la tranșee și la latrine fiindcă sunt cuvinte similare, la oamenii nebuni care se luptă pe viață și pe moarte, și mi se pare bizar că au existat războaie sau că oamenii au nevoie de competiții violente, forță fizică brută și tot așa, din aproape în aproape, viața mea e scrisă în cărți, cărți vechi prost tipărite, în care literele se adâncesc în grosimea hârtiei ori poate se șterg la suprafață prin eroziune eu nu am ochi să văd microscopic este cald și nu a fost o idee bună să aerisesc azi cărțile ar fi putut să fie un război între cărți, o bătălie între alfabete, o pace durabilă între ebook-uri