joc

tânără ca o căprioară, albastră, măiastră și zeiască este iubirea, aur de albină, roșu de alizarină în ochi crește cerul, înalt, peste lume aruncat până când ceasul se întoarce de unde-a plecat într-o gară de demult când tăcerea pe amîndoi ne-a durut în zori, ochii noștri în multe culori s-au desprins de lume și-au căzut la granița dintre suflet și lut silabisind cuvintele, prețuindu-le ca pe-un dar, printre nerostite minuni cu miezul întreg și clar, tu prinzi între multe oglinzi casa veche cu grinzi, trupul meu în care simt cum te-aprinzi și norul alb ce s-a înălțat peste mărul cel rotat, până când mărul din frunză a cântat, a clipit verde stârnind vântul și și-a lepădat cuvântul de iubire și de tulpiniță de busuioc, de mireasmă frumoasă, ca într-un joc