Pete-n soare

Tot scriind cu rimă creață Versuri noi pe agonia Nu mai pot de dimineață Să citesc Teogonia. Ori cumva chiar pe Ovidiu, Eneida lui Virgil, Mă gândesc că azi Covidul Face totul dificil. Mi-e lene și mi se-apleacă Iar siesta-i foarte grea. Topârceanu - treacă-meargă. Restul, toți, sunt altceva. Primăvara asta feste Ne-a jucat peste o mie, Vine și la mine veste Că Hristos n-o să învie. Că de când cu postul mare Pe la noi, în carantină, Prețuri cresc în galantare Chiar de-i magazia plină. Doar vreun marș strigat mai tare Sau cocoșii peste gard Mă trezesc din hibernare Când mai scade câte-un grad. Oaspeți mari sau mici grămadă Au venit să prohodească Rece floare în ogradă, Ce-a murit fără să crească. Soarele, cu zâmbet trist, N-are chef să se mai joace, A fugit ca un artist Prin străini, căutând noroace.