rînduiala

eu sînt îngerul din trepte, mi-a spus ea, în timp ce coboram, dă-mi mîna mai demult pocneau din bici cînd suiau după deal, frate cal și frate bou și tu soră oaie dădeai lapte mult și miei la stînă și mîțele cătau în pod și în hambar dar puii îi luau de chică stăpînii, e bine Doamne, am iertat toate acestea iar șarpele de casă apărea rar, toamna cînd alegeam fusoiul și femeia îl lovea cu sapa e bine că încă iert și asta Doamne și căprioara soră cădea în genunchi, e bună rînduiala, spuneam eu în timp ce coboram, iertînd-o și pe ea