Horă

Ce umbră firavă i-e dată aripei ce poartă albina prin vămile clipei! Din lună-răsare, din toate și toți, din neamuri de hoți și soarele tot coborît într-o floare … ce iute sărut dintr-o zare în alta o cheamă să vină, bulz de lumină? Cu stoluri de gîze, cu stoluri de nori, ștergare de sori, așa-i pe cărare vîntul ce bate, vad de păcate