dialect

deunăzi m-au sanctificat stăteam legată de toate articulațiile cu cînepă îmblătită și doctorii curioși citeau cărți vechi să mă vindece, aruncau chiper, zahar, tarcăn și făină de cucuruz, lapte de ghivol, chită neagră și hurez să mă hrănească cu de-ale gurii laibăre, șube, cheptare, ștrampeni și cătrințe să mă așeze în rîndul lumii aruncau lemnușe aprinse, perine de puf și chicuș să iau foc să mă curăț de necurăție dar eu în sîntă zi nu m-am lepădat de sînta limbă mai bine surdă și mută și curată ca să crească rădăcină din rădăcină, să crească cuvînt adevărat din cuvînt adevărat cât e cale în sus și în jos