Schiță

umbra unui lucru subțire și moale precum lebăda închipuită de mîna unei femei, desigur o nălucă de femeie cu portjartieră și portțigaret și multe alte nebănuite mode vechi, printre covorașe persane tocite și oglinzi cu ramă de alpaca și lebăda de umbră a mîinii femeii care alunecă pe lîngă umbra prelungă a lampadarului din dormitor și o îmbrățișează fără să știe că acea umbră e acolo pe peretele zebrat de umbra jaluzelelor și părul femeii care zboară în vînt, o umbră zbuciumată aruncată peste toate cele din jurul ei, o umbră care dansează cu alta, care niciodată nu poate înțelege o alta o umbră care e citită mereu altfel în funcție de lumină, o pădure de întrebări printre luminile care ar fi atît de reci fără de ele, umbrele