Rusalii

dragi frați și surori o ninsoare în iunie ar fi o catastrofă dar recunosc că mi-ar cădea foarte bine să viscolească peste cuibul de rîndunică gol din pridvor stau ca un drob de sare în fereastră ceva mai negru decît gheața primăverii e vremea cînd iarba îmi fuge din mîini din oasele cele mai tari ea crește prea iute vin nunțile cu verighete miresele cu degete manichiurate miresele cu flori de cîmp stilizate la piept miresele fete de-o zi preoții cîntă cu tot mai multe consoane pînă cînd nu mai pricepi nicio nuntă vin Rusaliile și nu trebuie să înțelegem misterul pe limba păsărilor cerului poeții nu se pot abține și fac totul pe dos dar nimeni nu îi mai aude printre vorbele mirenilor năuci de lumină ei se sprijină tot mai mult pe vocale limpezi încep să se îmbete de cuvinte oficiază încoronări de fecioare separă bărbatul de femeie și cunună demonii cu îngeri atît de banal și derizoriu mie mi-e frică și de biserici și de cărți de poezie cînd vin Rusaliile