paradox

ea era o poetă fără îndoială scria poezii volute circumvolute ale sufletului ei cîntecele ei mucegăiau greu rămîneau mult timp lacrimă ploaie de raze îi era gîndirea dulce-acrișoare îi era tulpina numai că era totuși un inconvenient ea era ea și nu mima isteria adică era femeie deși scria poezii zi după zi orele erau tot mai întunecate ea vedea cu ochii aburind circul carelor mortuare din oraș boschetarii care mureau pe străzi repetarea verbelor în politica noastră cea de toate zilele otrava din pîinea de la supermarket sexshop-urile de lîngă magazine pentru copii cozile lungi la elefant.ro refugiile înalte și lunecoase pentru tramvaie pînă cînd într-o zi au întrebat-o: bă tu scrii minciuni sau adevăr? numai Dumnezeu creează! bă tu despre ce adevăr vrei să scrii? nu vezi că ești femeie?