cele zece porunci pentru poet

1. eu sunt poezia ta, să nu ai alte stiluri în minte, nici să te închini modelor, căci unul singur ți-este sufletul 2. să nu încerci să imiți scrisul altor mucenici, nici să pretinzi că ești epigonul vreunui mare sfânt, nici să lauzi cu vrobe deșarte scrierea măruntă a altor contemporani de condei 3. să nu iei numele poeziei tale în deșert, să nu scrii poezii despre poezie ori cuvinte despre cuvinte căci este mare păcat și pierdere de timp 4. cinstește zilele în care simți că poți scrie mai bine și odihnește-te când simți că nu poți scrie cu adevărat 5. cinstește limba și cultura în care te-ai născut și fie-ți ele prima alegere când ai de scris din suflet pentru suflet 6. să nu ucizi cu vorbe de ocară sau alte răutăți poeții mai tineri sau mai puțin norocoși, să nu răspunzi cu mânie criticilor aduse 7. scrie cu măsură și nu abuza de leitmotivele vremii, de bârfe sau idei politice trecătoare, căci nu acestea sunt făgașul drept al poeziei 8. să nu furi versurile celor mai puțin apreciați, celor morți sau altora, ca să te încunune pe tine cu laudă deșartă 9. nu scrie minciună, căci adevăr grăiesc că numai adevărul este poezie pură și nu poți crea nimic din nimic 10. nu invidia pe cei care sriu mai bine decât tine fiindcă și mierla are rostul ei pe lângă privighetoare