sare pe coadă

sunt singură și murdară au curs peste mine zoaie de zgomote inundații televizate preșcolari tropăind pe tavan scaune târâte în baricade dinaintea căderii bastiliei scârțâituri noctambule dueluri verbale cu martori nedoriți în camera mea cineva cântă la clavicord agnus dei tăcere a mieilor improvizată mi-au crescut dopuri de ceară așa cum cresc bătături țăranilor e firesc nimeni nu respectă luna și doi bani jumate nimeni nu respectă omul străveziu în care transpare inima ca într-un embrion sunt unsuroasă și murdară precum târtița universului și soarele cântă cucurigu la naiba