cele o mie și una de chei

am în buzunar două chei una cu lanț și alta cu fundiță mereu merg la feronerie și cer una nouă le spun că cheile nu mă mai ascultă că am schimbat de trei ori broasca în zadar fiindcă îmi tot dispar ceasurile din casă ei privesc chiorâș cu subînțeles pe ce lume trăiești domnișoară cheile sunt unelte josnice fiindcă gaura cheii este mai jos de brâu eu mulțumesc pentru lămurire și mă gândesc la soarta cheilor palatelor tribunalelor cimitirelor căsuțelor sărace poate că încă nu s-a inventat cheia care vorbește domnilor sau poate doar pe mine nu mă mai ascultă apoi s-a făcut dimineață iar și în noaptea următoare după cum spun înțelepții era prima duminică după prima lună plină după echinocțiul de primăvară