nimeni nu va ști

nici în creierul inimii codrului nici în inima creierului munților nicăieri nu am mai trăit nu am mai iubit ceea ce nici eu nu știam cine n-are dor pe vale nu știe luna când răsare taci brută gingașă cântă n-ați auzit în viața vieților voastre măiastra de martie cum umple fereastra cu miere în flăcări pedeapsa iubirii pedeapsa cerului stelelor al lor pasărea cu aripile strânse până când timpul pui de pripas cu gheară cenușie stă păpădie rotitoare e vremea când te temi să răsufli să nu pice cântecul din ram secunda de rai când doare măiastra sufletelor și tăcerii împărtășindu-se din sine eu nu mai pot asculta fiindcă dumnezeu mă iubește prea mult fiindcă zidul casei mele e însemnat cu tril de privighetoare mâine mă vor ridica gărzile care au ucis-o