ingrata paloma blanca

tu ai două capete care nu se întâlnesc spunea bunica citind cu degetul în palma mea e ca și cum aș vrea să smulg o rădăcină de hrean sălbatic de pe câmp destul de adânc și amar așa stau înfipți primii ani cu semne de bună purtare pe genunchi de la treptele înalte urcate pieptiș în fugă nu pot abandona ce-am început atunci când mă jucam cu norii cei frumoși nici mirosul de podea frecată cu leșie fierbinte nici fierul de călcat care înghițea tăciuni ca un balaur în împărăția crăiesei copile acest copil o să ne spele toate păcatele spunea vrăjitoarea din vis dervișul bărbos îmi cerea să iau singură bomboana de pe raftul de sus la care tânjeam după care clătina din cap cu tristețe că nu am puteri magice eu mă făceam mică precum degețica și plecam la balul florilor îmbrăcată într-o zorea purpurie oh my darling clementine you are lost and gone forever catherine era o proastă când s-a îndrăgostit de heathcliff eu nu voi fi niciodată juram mereu până când am văzut acel porumbel alb zburând din cerdacul în care stăteam cu genunchii la piept când ploua mirosea a minge de plastic și a clătite calde fetele cu care mă jucam erau ca florile de cireș amar ploua lumina blând peste cântecul încolțit în mine încă de atunci îmi plăceau stelele și luna nu dar porumbelul alb a plecat prea devreme prea departe bărbatul care despica burta unui pește mare privea în gol îmi cerea să stau pe genunchii lui în pantaloni de pânză topită eu refuzam și apa râului era tulbure pe sub pod brațele lui erau ca frânghiile de rezistență purta pantofi galben-oranj jeanny such a lonely little girl in a cold cold world și polițistul plictisit de cazuri de sinucidere și omul cu șobolani tratat psihanalitic între cele două capete din viața mea eu aș pleca departe pe marea care nu mă vrea